Justetea acestei afirmatii a fost reconfirmata în ultima perioada, de catre un alt prim-ministru, mult mai cunoscut aici, în Republica Moldova.
Din pacate, asa cum ne-am convins, unii reprezentanti ai clasei politice autohtone au înteles puterea într-un mod pervers, care le-ar permite volnicia de actiona dupa propriul plac.
Pentru multi dintre fostii colegi (de AIE) puterea reprezinta capacitatea de a „da cu capul de asfalt si de pereti” sau de a închide/deschide conturile bancare ale unui agent economic, condus de un activist politic din tabara adversa, sau, si mai grav, posibilitatea de a înfunda ocna cu oponenti politici.
Indiscutabil, atunci când ai capacitatea de a decide culoarea cromatica a plaiului mioritic, nu doresti sa împarti aceasta putere cu nimeni, si visezi o absolutizare a propriei potente, chiar daca aceasta viziune este totalmente contrara aspiratiilor europene ale Republicii Moldova si distoneaza substantial cu valorile unui stat de drept.
Pentru o persoana lunecoasa, care a obtinut puterea prin suprapunerea unor circumstante istorice favorabile, riscurile aservirii fata de putere sunt similare deprinderii narcotice.
Similar narcomanilor, dependentii de putere devin incontrolabili si capabili de comiterea faptelor imorale si penale în scopul obtinerii unei noi „doze” (de dorit mai mare, pentru obtinerea aceluiasi nivel de satisfactie).
Recent am asistat cu totii la o noua piesa de teatru politic, regizata de acelasi personaj cramponat de putere, care îsi doreste mentinerea cu orice pret în jiltul cu girofar.
Aflat într-o conjunctura nefavorabila, îngrijorat de absenta sustinerii parlamentare, dar si populare în cazul unor alegeri libere, „omul cu girofar” a recurs la aplicarea unui scenariu disperat, menit sa-i satisfaca dorintele si aspiratiile personale.
Desigur, a gasit întelegere deplina, imediata si neconditionata la „colegii sai cu jilt guvernamental”, fostii exponenti ai Partidului Liberal, constienti ca astfel îsi pastreaza în mod sigur, ratia lor de putere.
Chiar daca a fost demis printr-o motiune de cenzura bazata pe coruptie, a juruit, în Postul cel Mare, recompense private — pastrarea fotoliilor ministeriale sau accederea în ele, protectie politica si economica, încercând astfel sa revina în functie, aplicând aceleasi metode imorale.
Atinsi de aceeasi molima si având exemplul propriu al celui care le recomanda acest pas, s-au lasat atrasi si unii colegi din legislativ care, în naivitatea lor, nici nu neaga ca scopul principal al diversiunii, din vinerea trecuta, a fost mentinerea la guvernare.
Schimbând în mod manipulator notiunile, dupa sfatul „omului cu girofar”, interesele personale sunt prezentate drept „interese nationale”, încercând sa ne convinga de seninatatea intentiilor „tamaduitoare”.
„Politica nu are principii, are numai interese”, spunea Octavian Paler. Înca mai sper ca interesele de tot genul din politica moldoveneasca, nu vor distruge toate reperele morale, în care cred atât de mult si de care avem nevoie nu doar pentru prezent, ci mai ales pentru viitor.
La începutul acestui an, timp de o luna de zile, toata lumea, de la mic la mare, a vorbit doar despre incidentul de la Padurea Domneasca, despre abuzul oligarhiei functionaresti si aservirea organelor de drept, sau chiar concresterea acestora cu structuri cvasi-legale. Ulterior cu totii am ramas stupefiati de comportamentul vadit ilegal al unor „oameni de stat”, desprins din continutul unor convorbiri telefonice, în dorinta acestora de a „înverzi Moldova”. Acum, pentru a atenua aceste probleme grave si pentru mentinerea „drogului” (puterea), a fost inventata povestea cu „reformarea PL”. Oare ce alt eveniment va atenua acest accident (ne)incidental ?