Ce a însemnat acel secol de deznationalizare si înapoiere economica pentru românii din aceasta parte a Prutului este arhicunoscut, multe repercusiuni ale acelei (prime) perioade funeste de ocupatie, fiind resimtite pâna astazi.
Acum suntem tentati sa abstractizam si sa „romantizam” istoria actului unirii din 1918, aproape convinsi ca acele evenimente se desfasurau într-o ambianta feerica, cu Feti-frumosi, Ilene-Cosânzene, Love-story si happy-end.
Adevarul este ca acum 95 de ani, oamenii simpli implicati în acele evenimente au pus idealul national mai sus decât propria bunastare, au riscat cu propriile vieti si, din pacate, acei care nu au reusit sa se refugieze la reîntoarcerea „fratelui mai mare si „mai mintios””, au pierit cu totii prin gulagurile siberiene.
Pentru a întelege amploarea si banalitatea atrocitatilor sovietice, trebuie sa mentionez doar ca sovieticii au trimis în lagare chiar si reprezentantii minoritatilor nationale care au votat contra Unirii.
Cu siguranta, membrii Sfatului Tarii, nascuti si crescuti în Imperiul Rus, cunosteau naravurile revansarde ale cotropitorilor si apreciau pericolele la care erau expusi. Totusi, spre deosebire de omologii lor din ziua de azi, deputatii din forul suprem al Basarabiei nu au ezitat sa-si sacrifice destinul, pentru realizarea unei finalitati seculare.
Constatam cu regret ca, unii colegi din legislativul actual, desi îsi declara aderenta la un ideal la fel de mare — integrarea europeana —, spre deosebire de predecesorii lor mai judiciosi, sunt incapabili sa depaseasca ambitiile personale pentru atingerea acestui scop.
Interesele minore, personale sau de clan, prevaleaza asupra interesului national, care, în opinia unor reprezentanti ai actualei clase politice, poate fi realizat doar prin merite unipersonale.
Din pacate, spre deosebire de înaintasii nostri, cetatenii Republicii Moldova nu beneficiaza astazi de o clasa politica onesta, consecventa si ferma, volatilitatea unor decidenti politici, este contaminanta, oamenii nostri nu se mai arata deranjati ca unii politicieni dimineata le spun ca „este laie” iar seara deja „este balaie”, iar a doua zi „este laie si balaie”.
Cu atât mai grav ca acum, la fel ca si în 1918, beneficiem, repetat, de o conjunctura geopolitica favorabila, care nu poate fi ratata. Istoria este o doamna extrem de capricioasa care nu iarta si, daca vom irosi si de aceasta data sansa oferita, poate sa nu ne mai ofere o alta posibilitate.
Sângele apa nu se face si nici un Imperiu, nu a reusit, nu va reusi sa înabuse în noi, românii din Basarabia, dorinta nepotolita de a ne vedea Tara reîntregita.