Când am vazut biletele la acest spectacol (vedeti poza alaturata), am ramas fara grai, pret de câteva minute; doua bilete erau tiparite pe un formular în limba româna, iar celelalte doua – pentru copii (a se vedea pretul – 20 lei) erau pe un formular în limba rusa, vechi din perioada URSS.
Au trecut 23 de ani, de când limba româna este oficiala si obligatorie la Chisinau si 21 de ani, de la proclamarea independentei, iar la unul din teatrele pentru copii de la Chisinau, se vând bilete tiparite înca, în timpul URSS, scrise doar în limba rusa.
Teatrul Republican de Papusi „Licurici”, conform informatiei oficiale, organizeaza anual aproximativ 500 de spectacole, cu peste 100 000 de spectatori, jumatate dintre care primesc, cel mai probabil, bilete din timpul sovietelor, astfel la acest teatru timp de 23 de ani s-au vândut 2.3 mln. bilete, dintre care cel putin jumatate au fost din vechile stocuri; oare pentru câte zeci sau sute de ani, mai sunt bilete sovietice la Teatrul „Licurici”?
Ilogismul si tragismul acestui „comert cu fosile”, vine din faptul ca aceste bilete ajung în mâinile copiilor, a celor neprihaniti, a celor care nu sunt afectati de metehnele regimului sovietic, a celor pe care trebuie sa-i educam în spiritul dragostei fata de neamul nostru, fata de atributele si valorile statului în care traim, iar noi continuam sa le vindem bilete din timpul URSS, ne-a ramas sa le mai dam si câte-o cravata de pionier, împreuna cu aceste bilete si cei din Bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt, 153, pot sa doarma linistiti si împliniti.
Nu pot sa accept argumentul, ca se mai vând bilete sovietice pentru ca nu sunt bani pentru altele, de vreme ce totusi se tiparesc si bilete noi, în limba româna, or Teatrul de papusi din strada 31 august (a se citi pe bilet КиевÑкаÑ) are un buget pe anul 2012, de 3.8 mln. lei, iar pentru a tipari necesarul de bilete pentru un an, ar fi suficienti 6-7 mii de lei, oare acesta sa fie pretul nepasarii noastre?
Am o consideratiune deosebita, pentru munca pe care o fac cei de la „Licurici”, dar frumoasele spectacole pe care le monteaza si le prezinta deja de 65 de ani, nu îndreptatesc în nici un fel, vinderea acestor bilete cu caracter de vestigii rusinoase ale unui imperiu care a tinut sa ne deznationalizeze si abrutizeze, dar am rezistat, iata ca si imperiul „zanatic” rezista în continuare, inclus prin aceste bilete pentru copii.
Teatrul Republican de Papusi „Licurici”, se afla în subordinea Ministerului Culturii, de aceea am scris ieri, o interpelare (link interpelare) în adresa dl. Boris Focsa, pentru a-mi explica cum este posibila pastrarea unor astfel de „relicve” într-o institutie de cultura pentru copii, dar mai ales ma intereseaza daca aceste „relicve” vor fi transferate cu mare grija, la Muzeul National de Arheologie si Istorie de vis-a-vis.
P.S. Duminica nu am mai ajuns la spectacol; ca de obicei, în ultimii ani, am avut o sedinta importanta la partid, iar copii au mers la spectacol, cu mama si bunica.
SURSA: Blogul lui Valeriu Munteanu