Prin urmare, in acest moment avem o populatie romaneasca concentrata majoritar si formal in 2 state, respectiv Romania si RM. Mai avem comunitatile romanesti din jurul granitelor celor 2 entitati statale, respectiv din Ucraina, Ungaria, Serbia si Bulgaria; si mai avem diaspora romaneasca (cetateni ai Romaniei si ai RM, dar si etnici romani fara cetatenie, care tot din diaspora fac parte). Ei bine, viziunea globala asupra actualei stari de fapt, ne arata ca, in pofida faptului ca romanii sunt europeni, doar o parte dintre acestia (majoritatea, ce-i drept) sunt si cetateni europeni. Prin urmare, acceptarea actualei stari de fapt, prin care unii sunt separati de ceilalti in spatii valorice si formale diferite ar fi impotriva firii, adica anormala; cel putin conform unor standarde aplicabile unor popoare care se respecta, normale si ele. Din fericire, statul care cuprinde cei mai multi romani cetateni europeni, Romania, a demonstrat (mai ales din 2009 incoace) ca isi ia in serios rolul de contributor principal la rezolvarea acestui set de probleme. Acestea se pot rezolva si vor fi rezolvate pe 2 paliere principale. Primul tine de acordarea cetateniei romane tuturor celor care-si asuma identitatea de roman, fara discriminarea originii de loc valabila astazi (initiativa despre care am mai vorbit anterior si care vine, in plan legislativ de la senatorul Viorel Badea). Pe de alta parte, problemele pot fi rezolvate prin Romania, care a devenit in mod progresiv si vizibil cel mai important sustinator al integrarii europene a RM si a celor 3-4 milioane de romani.
Dar acesta este un alt subiect la care voi mai reveni. Ceea ce conteaza acum este ca romanii din RM sa stie ce vor de la ei insisi, dar si de la partenerii lor. Din fericire, coalitia de guvernare pare sa fi facut din integrarea europeana un deziderat suprem, caruia sa i se subsumeze celalalte obiective si scopuri, ceea ce e un lucru bun. Acum ramane ca si populatia sa constientizeze ca viata fiecaruia poate deveni cu atat mai buna, cu cat ne vom apropia de UE, europenizand ascendentul rusesc in toate domeniile, de la economic si social pana la cel cultural si educational.
Concret, exista anumite avantaje incontestabile, de care este bine sa tina cont fiecare dintre noi, inainte de a se declara adeptul uneia dintre cele 2+1 cai existente (UE, UEA si statutul actual).
Sa le luam pe rand, chiar daca urmeaza sa comparam incomparabilul. Aderarea la Uniunea Europeana va genera preturi mai mici la gaz, ceea ce este un lucru bun. Odata cu incheierea constructiilor gazoductului Iasi-Ungheni, Romania va furniza RM gaz mai ieftin fata de cel al Gazprom, conform declaratiilor oficialilor de la Bucuresti. in plus, aderarea RM la spatiul eurasiatic ne-ar arunca in bratele unui actor agresiv si imprevizibil precum este Rusia. E de vazut cazul Belarusului, care a obtinut un pret redus pentru gazul natural importat din Rusia, doar cu pretul cedarii controlului total asupra conductelor de gaze naturale catre Gazprom, dupa care oricum li s-a pus embargo pe mai multe categorii de produse. De asemenea, va fi posibila atragerea investitiilor europene in vederea modernizarii infrastructurii electrice. Primul pas deja a fost facut prin interconectarea liniilor electrice Falciu-Gotesti (Romania-RM). Locuitorii satelor ar trebui sa inteleaga ce inseamna asta, aplicat la realitatile zilnice. Mai exact, inseamna ca nu se vor mai pomeni cu stalpi picati la primele vanturi mai puternice, cu fire electrice rupte de pasari, sau alte asemenea bazaconii. Tot lor li se vor deschide posibilitati de a dezvolta surse de energie alternative pentru necesitatile zilnice, reducandu-se costurile.
Marfurile de consum se vor ieftini, drept urmare a liberalizarii pietei. in sfarsit, vom avea si noi acces la produse europene, certificate la cel mai inalt nivel, nu vom mai fi obligati sa cumparam doar produse ucrainesti sau rusesti, de o calitate dubioasa si importate “pe sub masa”. Economia, per ansamblu, va cunoaste o dezvoltare fara precedent chiar dupa aderarea la Zona de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator. Conform analizelor Expert-Grup, PIB va creste, fata de eventuala aderare la UEA, cu 12,8%, volumul productiei cu 3,9%, iar consumul va creste si el cu 12,3%. Valorile legate de comert sunt si ele discrepante, respectiv diferenta dintre cresterea exporturilor ar fi de 20,3%, iar cea a importului de 10,6%.
Piata muncii, in legatura cu care s-au proliferat atatea amenintari cinice in contextul embargoului asupra vinurilor, ne arata si ea diferente enorme. Aderarea la spatiul european ar aduce dupa sine o crestere a salariilor cu minim 9%. Ca sa nu mai vorbim despre protectia sociala decenta si conditiile de munca mai umane din statele europene, spre deosebire de cele din Rusia. Sigur, deplasarea in UE a catorva sute de mii de moldoveni aflati la munca in est ar presupune un efort consistent, dar pana la urma, vorba acelorasi rusi, numai cascavalul din capcana pentru soareci poate fi gratuit. Anume din acest motiv spuneam mai sus ca inainte de toate, este cazul sa ne dam seama ce vrem, dar si daca ne asumam meritul si efortul unui trai mai bun. Tot legat de piata muncii, ar creste si veniturile bugetare cu 3,6%, fata de reversul eurasiatic. Cine nu si-ar dori asa ceva?
Mediul de afaceri ar prospera si el, liberalizandu-se piata, aparand mai multe alternative in toate domeniile, pentru ca beneficiarii finali, milioanele de moldoveni, sa nu se simta incorsetati de lipsuri de tot felul. Ar creste si investitiile, mai ales in agricultura, securitatea individului, infrastructura si dezvoltare comunitara. Sutele de hectare de pamant aflate in paragina, transportul public din categoria „sinucigasi” si satele uitate de lume, toate acestea sunt probleme care pot fi rezolvate. Le-au rezolvat altii, deci putem si noi. Sau…?
in fine, posibilitatea de a circula fara restrictii in toate statele europene, de a ne simti parte a unei lumi civilizate, in care doar visam sa ajungem atunci cand eram mici, poate fi la dispozitia noastra, a tuturor, daca decidem odata pentru totdeauna ca vrem sa fim parte a UE. Multi dintre noi deja avem acces liber la toate aceste lucruri. Ne permitem excursii, vizite, deplasari, avem un nivel de trai care ne plaseaza in rand cu oricare alt cetatean al oricarui alt stat european. Dar cum ramane cu ceilalti concetateni moldoveni si conationali romani? Cum ramane cu responsabilitatea fata de familiile, rudele, prietenii, sau pur si simplu fata de oamenii la care tinem, care viseaza, in continuare, la un trai mai bun, pe care il merita, dar care risca sa ramana in urma? Cum ramane cu ei, avand in vedere ca emigrarea in masa nu poate fi o solutie de medie sau lunga durata? Noi toti, din ipostazele pe care le avem fiecare, trebuie sa ne asumam calea europeana, dincolo de promisiunile politicienilor, pentru care promisiunile sunt un mod de viata (atat pana, cat si dupa Summit-ul PaE de la Vilnius). Noi toti trebuie sa ne asumam ca vom contribui ca familiile, rudele, prietenii nostri si ceilalti oameni la care tinem, sa ajunga cat de curand sa raspunda, daca vor fi intrebati ce prefera, cu „UE, normal!”.