Si nici macar n-a fost nevoie de eforturi, ci doar de abolirea masurilor de izolare a populatiei republicii luate de comunisti in perioada 2001-2009. Asta, bineinteles, in timp ce mai-marii partidului unic se plimbau prin tarile europene, unii dintre ei avand chiar si pasapoarte romanesti. Am ajuns, astfel, ca in 2014 sa ne simtim mai apropiati ca niciodata unii de altii. Totusi, pentru foarte multi dintre noi, in special pentru cei care traverseaza saptamanal sau lunar frontiera, apropierea ramane insuficienta.
Este, cel mai probabil, o chestiune de repere. De exemplu, reperul meu de apropiere nu poate fi altul decat Romania interbelica. Aceasta a fost singura perioada din istoria noastra, care a consemnat existenta si functionarea natiunii romane intr-un corp unitar, din toate punctele de vedere. Pentru mine nu va fi niciodata suficient sa stiu ca Romania si R. Moldova apartin aceluiasi spatiu cultural, idee care se regaseste in discursurile politicienilor de pe cele doua maluri atunci cand se intalnesc. Chiar daca anume acest fapt ne-a mentinut suficient de aproape in epoca sovietica pentru a nu ne pierde pe noi insine.
Este nevoie de o integrare reala in toate celelalte domenii. De la educatie, politici sociale, agricultura si mediu, pana la economie, sanatate, aparare si turism. Se fac pasi in aceste domenii, fie prin incheierea unor protocoale, fie prin implementarea acestor protocoale si tratate bilaterale. Avem si cateva realizari certe in acest sens. De exemplu, 20 de milioane de euro veniti din partea Romaniei vor fi investiti in armonizarea si digitalizarea sistemelor educationale la nivelul claselor I-II din ciclul primar. Pe urma, avem gazoductul Iasi-Ungheni, care pana nu demult parea o utopie, la fel cum o utopie parea si debarasarea de dependenta sinucigasa de gaz rusesc. Am primit si niste elicoptere, la pachet cu instructiunile aferente de folosire si de interventii in cazuri de urgenta, pe filiera Ministerului Sanatatii din Romania. Lucrurile se misca, deci.
Exista, insa, lucruri care ne scapa. De fapt, cele mai multe dintre lucruri ne scapa, daca analizam situatia din perspectiva perceptiei publicului beneficiar din R. Moldova. Aveam aceasta impresie si inainte, dar ea mi-a fost confirmata si saptamana trecuta la Bucuresti, unde am organizat alaturi de Asociatia Convergente Europene vizita „Convergente Jurnalistice peste Prut” a unor tineri din stanga Prutului pe la principalele institutii care gestioneaza relatia cu RM. Am ajuns cu totii atat participantii, organizatorii, cat si interlocutorii nostri, la concluzia ca stim in continuare prea putine unii despre ceilalti. Fiecare dintre noi traieste intr-o lume a sa, cuprins de propria-i rutina, cu grijile sale de zi cu zi, care de cele mai multe ori nu coincid cu grijile celui de peste Prut. Spunea cineva dintre participanti, la un moment dat, ca jurnalistii din RM au prioritati diferite. In primul rand, raportat la breasla pe care o reprezinta, iar in al doilea rand, raportat la relatia dintre societatea din Romania si interesul publicului est-prutean.
Discutiile au relevat ca interesul publicului, respectiv al presei din republica, pentru subiectele venite din Romania, se manifesta doar in masura in care putem vorbi despre asistenta, lobby european sau discursuri cu tenta nationala, deseori demagogice. Putem vorbi despre o agenda publica dubla, paralela. Pe de o parte, ne intereseaza ce face Romania pentru ca noua sa ne fie mai bine, iar pe de alta parte suntem deconectati de la procesele sociale, economice, politice etc. caracteristice acesteia. Este o abordare periculoasa care trebuie sa se schimbe urgent. Altfel, riscam sa nu mai depasim paradigma „alora care-l voteaza pe Base” si a vesnicilor asistati.
Beneficiem in acest moment de un bagaj imens de incredere si simpatie din partea romanilor din Romania, dar nu avem dreptul sa abuzam de el. Sa ne schimbam, asadar, prioritatile. Sa privim mai departe si sa constientizam ca, daca nu azi, atunci maine, iar daca nu maine, atunci poimaine, integrarea cu Romania a fiecaruia dintre noi va constitui principalul avantaj pe care un roman din stanga Prutului l-ar putea avea vreodata.