Pe undeva, cele doua concepte se si confunda. Nu este corect si cu atat mai mult stiintific, dar este un fapt. Conceptele sunt unele definitorii pentru intreaga lume civilizata si cu atat mai mult pentru estul Europei, unde, din cauza asimilarii sensurilor acestora cu Uniunea Sovietica, comunalka, colhoz si alte asemenea notiuni de trista amintire, au inceput si ele sa fie asociate cu dezamagirea si deznadejdea. Aceste stari au fost generate de esecurile unor guvernari, de demagogia unor politicieni si nu, in ultimul rand, de niste cetateni care n-au stiut sa valorifice libertatea, continuand sa delege in fruntea statului prea multi indivizi care nu au nicio treaba cu interesul lor comun.
Totusi, in spatiul romanesc au existat mereu actori sau formatiuni care si-au asumat ideea de reforma, popularizata si ea pe fondul unor nemultumiri majore de pe urma unor stari de fapt. R. Moldova nu este o exceptie. La doi ani de la declararea independentei, unii dintre liderii Miscarii de Eliberare Nationala au constituit Partidul Reformei, care, e drept, n-a avut succes, dar care s-a transformat ulterior in Partidul Liberal, adoptand si o noua doctrina, oficial tot de centru-dreapta, doar ca de data asta liberal-conservatoare, nu crestin-democrata cum era initial. Discursul insa a ramas acelasi, construit in jurul ideii de reforma, care a devenit schimbare (vezi sloganul: Schimbarea pana la capat!).
Astazi, observam ca reforma reprezinta axa a doua formatiuni, ambele desprinse din doua partide de opozitie. Primii sunt liberalii reformatori, desprinsi din PL, iar ceilalti sunt comunistii reformatori (sic!), desprinsi din PCRM. Desi petrecute la interval de un an, cele doua scindari trebuie privite in aceeasi cheie, respectiv cea a alegerilor parlamentare din acest an, deci a orientarii geopolitice a R. Moldova.
In cazul celor dintai, am putea afirma ca au avut suficient timp la dispozitie pentru a construi un partid, a-i crea identitatea vizuala diferita de cea a PL si pentru a se pozitiona in ochii alegatorilor drept o formatiune unica si care ar fi capabila sa genereze progresul despre care vorbesc, axandu-se pe doua directii principale: promovarea si sustinerea reformelor de europenizare, respectiv apropierea de Romania. Ambele directii, ne transmit comunicatorii formatiunii, vor fi abordate cu mai multa eficienta si pragmatism decat in cazul PL. Drept dovada sta referirea din cadrul fiecarui eveniment important al partidului, la gestul lor de dezlipire de liberali, respectiv asigurarea voturilor unui guvern pe timpul caruia ne-au fost liberalizate vizele si vom fi semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeana.
Chiar daca le este greu sa-si asume pe deplin meritele integrarii, fiind condamnati sa functioneze in umbra viorii intai a guvernarii, PLDM (premierul Leanca si vicepremierul Gherman), au suficiente parghii pentru a castiga o parte din electoratul PLDM (dezamagitii de guvernare si de liberal-democrati, in primul rand) si PL (dezamagitii de manifestarile presedintelui Ghimpu, pe care reformatorii l-au desemnat din start drept principal vinovat pentru scindarea partidului). Un lucru insa este clar: PLR a avut timp si a lucrat in directia consolidarii unui brand propriu de partid, diferit de PLDM si PL, principalii sai concurenti electorali.
De cealalta parte, comunistii reformatori s-au pomenit cu un partid in brate cu doar cateva luni inainte de alegeri, ceea ce le-ar fi creat un handicap major daca acestia si-ar fi propus sa-si consolideze un brand propriu. Avem motive sa credem, insa, ca nu aceasta a fost strategia lor. Ne-am putea astepta ca acestia sa opteze mai curand pentru o tactica simpla si eficienta, mizand pe, hai sa-i zicem, neatentia electoratului comunist traditional, a carui varsta s-ar putea sa nu-i permita sa discearna intre o secera si un ciocan cu o carte micuta in colt si o secera si un ciocan cu o steluta la fel de mica in acelasi colt. Miza a fost, in mod cert, regasirea partidului pe buletinele de vot, o reusita in acest sens fiind aproape echivalenta cu o regasire in urmatorul parlament a doua partide comuniste moldovenesti.