Cu ilegalitaţi, cu încalcarii ale normelor bunului simţ sau ale eticii, trista pata rozalie de pe faţa R.Moldova a ajuns în fruntea statului. Tot în 2016, cei mai importanţi donatori externi ai republicii care l-a instalat pe Dodon la preşedinţie, au fost Uniunea Europeana, Banca Mondiala, Organizaţia Naţiunilor Unite, România şi Statele Unite ale Americii. Totuşi, la aproape 1 an de (ne)preşedinţie, Dodon declara ca cei mai importanţi prieteni ai noştri sunt Rusia şi Turcia.
Pe ce se bazeaza, care-i sunt calculele, ce viziune are şi ce strategie aplica acest mancurt, nu-i poate fi pe deplin clar unui om întreg la minte. Dar am putea presupune ca prostiile pe care le declara sunt de dragul electoratului, a prietenilor lui personali de la Moscova şi Ankara (a se citi superiori), şi, bineînţeles, a celui care l-a înscaunat, lipiciosul coordonator domn P. Deşi de Rusia ştiam înca de pe vremea când depunea juramânt de credinţa pentru Voronin la statuia lui Lenin, Turcia a aparut la orizont doar recent, dupa încalzirea relaţiilor dintre dictatorul Erdogan şi omologul sau dictator Putin. E de vina şi contextul local, bineînţeles, or specimenul a facut declaraţia în Gagauzia, care pe cât de pro-Turcia sunt, pe atât de anti-NATO (a carei membra e Turcia) se manifesta.
Sau chiar şi mai rau. Electoratul gagauz e important pentru Dodon, deşi nu este neaparat numeros. Dar, oricât de rupt de realitate ar fi acesta, e firesc sa nu renunţe la nişte voturi sigure şi ieftine, ale unor oameni needucaţi, neinformaţi şi napastuiţi de istorie, precum sunt cei mai mulţi dintre gagauzi. Am mai spus-o şi o repet: la cum s-au desfaşurat lucrurile în regiune, nu e de mirare ca pro-ruşii populişti i-au dat 99% din voturi lui Dodon. Prin urmare, pâna azi, acesta a ramas un erou local, care-şi permite sa spuna acolo orice-i trece prin cap.
Dodon minte în legatura cu ”prietenii R.Moldova” şi de dragul ruşilor şi turcilor, carora le convine sa aiba un Yes-man la Chişinau, mai ales de când Erdogan se ciondaneşte cu liderii europeni. Deşi turcul ar avea de unde sa investeasca în republica, acesta nu are motive foarte serioase de a o face. Oricum marfurile ieftine şi deseori de proasta calitate din Turcia stau bine pe piaţa moldoveneasca. Putin, de cealalta parte, nici nu vrea sa investeasca în RM altceva decât resurse propagandistice, militare şi informative. Şi nici n-ar avea de unde, la cât de înecata-n saracie îi este ţara. În privinţa domnului P., n-am avea ce sa zicem mai mult decât ca acesta-şi urmeaza strategia de ”ungere a ochilor vesticilor”, lasându-l pe Dodon sa-şi manifeste ignoranţa anti-occidentala, pentru ca brigada sa de infractori sa straluceasca la lumina steluţelor UE.
Şi totuşi, ce e de facut ca nişte mii de oameni vii, cu urechi, ochi şi o anumita capacitate de judecata, sa traga concluzii privind adevaraţii lor prieteni atunci când vad inscripţii de felul ”Gradiniţa construita din banii cetaţenilor români”, ”Drum reabilitat din banii poporului american”, ”Spital dotat din banii contribuabililor europeni” şi aşa mai departe? De unde ar trebui sa (re)începem şi, mai ales, cine şi-ar asuma acest (re)început? Poate Maia Sandu (lidera PAS), poate Andrei Nastase (liderul PPDA), poate Peter Michalko (viitorul şef al Delegaţiei UE la Chişinau), poate James Pettit (ambasadorul SUA), poate Daniel Ioniţa (ambasadorul României)? Mai degraba nu, pentru ca un program de schimbare profunda a regiunii gagauze, dar şi a altor zone obscure din RM, şi-ar putea asuma la modul serios şi eficient doar un guvern democratic. Iar pâna sa ajungem acolo, mai avem de aşteptat.