Aceasta este o realitate valabila pentru cele mai multe dintre democratii. Doar regimurile dictatoriale au parte de cluburi de fani de dimensiunea unor populatii nationale. Privind din aceasta perspectiva, faptul ca actuala coalitie de guvernare este criticata in foarte multe dintre sursele mass-media, dar si de catre reprezentantii tuturor categoriilor sociale, este un lucru firesc.
In mod evident, membrii coalitiei sunt constienti de acest lucru si sunt tentati sa speculeze situatia, in buna traditie a artei politice. Totul este, insa, ca actiunile acestora sa nu produca daune irecuperabile celor carora le vor cere votul din nou in cateva luni. Sau, reformuland, este vital ca aflarea la putere a coalitiei sa aduca mai multe beneficii decat daune pentru alegatori. Iar pentru ca pe nimeni nu intereseaza binele care nu se si simte, problema principala a liderilor politici pro-europeni trebuie sa fie actionarea in directia promovarii realizarilor acestora.
Este o concluzie la care ei insisi au ajuns in urma cu mai mult timp, dar pe care n-au luat-o suficient de mult in serios. Spun asta pentru ca oamenii din raioane, chiar din centrele raionale, nu simt prezenta coalitiei si cu atat mai mult a realizarilor acestora. Iar despre sustinerea Uniunii Europene, in primul rand, sub forma asistentei tehnice si financiare, nici nu poate fi vorba. Or, in afara unor panouri discrete amplasate pe marginea drumurilor noi construite, n-am putea afirma ca prezenta europeana se simte. Aceleasi panouri publicitare intr-o rusa si romana stalcite, aceleasi cladiri intunecate si comuniste, alaturi de expresiile posomorate ale oamenilor, chiar si in preajma sarbatorilor de Pasti, raman elementele constitutive ale spatiului public moldav. Culmea ironiei este ca actuala putere, fiind acuzata de superficialitate si populism, tocmai la promovarea formelor sta mai prost. Asta in conditiile in care continutul exista si e bun.
Rezultatele amare ale acestor deficiente de promovare a propriului efort vor putea fi resimtite la alegerile din toamna, cand foarte multi dintre acei moldoveni la care nu a ajuns impactul, sau macar vestea despre realizarile guvernarii, nu vor ajunge nici ei la sectiile de vot. Asta in conditiile in care tocmai acesti oameni au nevoie de foarte putin pentru a fi convinsi ca votul lor pentru un parcurs european al statului in care locuiesc le poate schimba viata. Acestia trebuie sa inteleaga ca, daca pe parcursul a 3 ani au fost reconstruite drumurile, spitalele sau scolile din localitatile vecine, inevitabil va urma si localitatea sa. Este nevoie doar de voturi si de timp. Din fericire, timpul este milos cu actualele partide proeuropene, la fel cum miloase sunt si cele mai recente sondaje (conform Barometrului de Opinie Publica din 24 aprilie, PCRM are 24,3%, iar partidele proeuropene au impreuna 31,6%). Oricum, insa, vor avea nevoie si de voturi.
Sunt constient ca fiecare dintre noi are propriile experiente neplacute si dezamagirile sale specifice legate de actuala guvernare. Dar pun pariu ca cei mai multi dintre noi au avut experiente neplacute si dezamagiri incomparabil mai multe si mai intense pe timpul guvernarii antinationale a PCRM.
Sa nu uitam, asadar, de pericolul acestei capcane in care ne poate atrage memoria scurta. Sa nu uitam de pericolul dictaturii unui partid, de pumnii pe care i-a luat democratia noastra si asa firava intre 2001 si 2009, sau, cu atat mai mult, de tancurile aliatilor comunistilor, care iata ca au invadat teritoriul suveran al Ucrainei acum, dar si al nostru in 1940 si 1992.