Orgoliul personal al lui Ghimpu, pe care unii au decenta de a-l numi onoare, se situeaza în seria de argumente ale autorului, în timp ce orgoliul chiar e o chestiune greu de identificat, mai ales daca încerci sa-l prezinti drept mobil într-un angrenaj complicat precum este (geo)politica noastra. Dupa care, autorul vine cu mai multe judecati de valoare privind întregul Partid Liberal, afirmând ca singurul motiv pentru care ar fi acesta în parlament, ar tine de existenta unui electorat care-si doreste ”o unire metafizica cu România”. Dincolo de faptul ca autorul insulta toti membrii partidului, acesta îi insulta si electoratul, care s-ar purta ca niste turmentati care îi voteaza neconditionat pe liberali. Una este sa spui ca PL este un partid cu o ideologie antagonica celei a mostenitorilor PC US si cu totul alta este sa afirmi ca PL exista datorita PCRM si al Rusiei. Acesta este un demers absolut ne-etic, as zice eu.
Ceea ce deranjeaza în articolul lui Dionis tine de usurinta cu (,) care liderului PL i se aduc acuzatii false bazate pe insinuari speculative.
Sa le luam pe rând. Mai întâi de toate, i se aduce acuzatia ca partidul condus de acesta are o ideologie bazata pe liberalism, pe promovarea adevarului istorico-stiintific, pe organizarea rationala si independenta a societatii etc. Or anume datorita unei asemenea ideologii PL ar încalca multe dintre angajamentele asumate în raport cu alegatorii anti-comunisti si pro-europeni ai AIE. Dar se pare ca nu toti anti-comunistii îsi aduc aminte de ce au votat împotriva comunistilor ca Dodon(vicepremier comunist), Greceanâi(premier comunist) si Abramciuc(sovina cu renume). Ei au nevoie de un nou mandat al acestora, sau macar de o combinatie dintre centristii nostri (a se citi ”oportunistii nostri”) si troika finantata de rusii oficiali. Dar în pofida acestor fapte, autorul porneste de la false argumente pentru pozitia PL precum ar fi aceste doua: ”Dodon nu e adeptul românismului” sau ca comunistul (cacofonie intentionata) ”vede dezvoltarea RM în limitele unor hotare nationale separate de cele ale României”.
Ceea ce urmeaza nu e nici pe departe încurajator, or pornind de la niste premise false nu poti ajunge la vreo destinatie corecta. PL este din nou acuzat ca se tem sa piarda un fotoliu de frunte dintre cele 3 din stat. Asta în timp ce de peste un an celelalte 2 componente ale AIE detin câte un fotoliu, iar una dintre ele chiar doua si PL nu are nici unul si tot n-a parasit Alianta. Curios fapt. Mai mult decât un pic de atentie si decenta nici nu trebuie pentru a sesiza ridicolul reprosului.
În continuare se opereaza cu aproximatii si previziuni subiective, inducându-se ca referendumul planificat de AIE ar fi din start condamnat sa esueze. Mai mult, pentru însasi existenta acestei initiative e blamat tot Ghimpu, omitându-se ca ideea apartine întregii Aliante. Sa nu uitam ca Filat a fost cel dintâi care a facut anuntul, sustine în continuare cauza, ce-i drept mai sovaielnic si bravo lui. Altceva este ca doar liderul liberal e capabil sa-si asume o sarcina de echipa si sa lupte pentru ea pâna la capat cu toti speculantii, în timp ce ceilalti aliati dau prin colturi cautând varianta cea mai avantajoasa pentru fundurile lor de dragul acelorasi ”fluxuri de bani”. Dar si asta se omite.
În continuare, autorul face referire la niste ”interese nationale ale tarii”. Dincolo de caracterul abstract al unui asemenea concept, se face uz de un instrument folosit de comunisti ani de-a rândul, respectiv de sansa conditionarii unui partid din RM de catre niste ”persoane vizate de la Bucuresti”. Sunt surprins de o asemenea abordare a autorului (tocmai a acestui autor), cu atât mai mult cu cât pâna acum nimeni nu a aratat cum ar depinde PL de acele persoane vizate. Nici macar comunistii nu au reusit si nu cred ca va reusi acum Dionis Cenusa. Or nu poti demonstra existenta a ceva ce nu exista. Cel putin nu într-o lume în care albul nu este negru.
Iar catre final, autorul încheie apoteotic printr-o chemare catre ”tot UE-ul” întru blazarea, lezarea si ferecarea liberalilor moldoveni care, în accesul lor vesnic de sinceritate, le încurca celor câtiva colegi din Alianta sa-si gestioneze ”fluxurile de bani”, împingându-i pe comunistii ”avariati si isterizati” spre noi culmi ale inventivitatii si ridicolului în demersurile lor de mâzgâlire a României.
SURSA: Blogul lui Tudor Cojocariu