Iesit, parca, dintr-o prelunga letargie, partidul comunistilor a fost adus recent intr-o stare de continua fierbere, dupa o perioada de mocneala si, tind sa cred, pregatiri, in care publicul a fost ferit de stiri senzationale. Totul a inceput atunci cand omul pe care cam toata lumea-l considera maestrul intrigilor si inscenarilor si-a anuntat demisia din Parlament. Sau, mai bine zis, atunci cand presedintele Parlamentului, democratul Igor Corman, i-a anuntat demisia. Abia dupa doua saptamani, in care comunistul si-a pus la punct ultimele detalii din decor, acesta a organizat o conferinta de presa in afara sediului PCRM, in care si-a comunicat ideile care urmau sa stea la baza spectacolului.
Acesta l-a acuzat pe Plahotniuc de tentativa de preluare a PCRM, cu tot cu Voronin si echipa lui formata din Resetnicov, Postoico, Zagorodnii, Reidman, Ivanov etc., erijandu-se in cel mai fidel urmas al lui Lenin. Au urmat iesirile directe si ”pe surse” ale sustinatorilor lui Tkaciuk, respectiv Petkov (seful portalului Omega), Petrenco, Muntean, Supac, Musuc, Supak, Staris, care au si votat impotriva excluderii lui Tkaciuk si a lui Muntean din comitetul central al partidului. Telenovela a continuat prin ralierea unor personaje la fel de dubioase precum cele amintite mai sus, la una dintre cele doua ”tabere”.
I-am vazut pe Usatii, Tirdea, Popa, Tulbure si multi alti sustinatori ai Kremlinului, luandu-i aparararea lui Tkaciuk, pe de o parte. De cealalta parte, doar cativa comentatori, cunoscuti drept fideli ai Coalitiei de guvernare, au incercat sa ni-l livreze pe Voronin intr-o lumina mai umana, mai flexibila, de patriot care ar fi gata sa-si sacrifice interesul partidului de a adera la Uniunea Vamala, de dragul interesul poporului de a adera la Uniunea Europeana. Cea mai importanta expunere, insa, care complica si mai mult lucrurile, este cea a lui Plahotniuc, cel care l-a criticat pe Tkaciuk, fara a-l lauda, inca, pe Voronin. Este de remarcat ca singurul lider al Coalitiei care s-a exprimat impotriva extremistilor de la Antifa, din regiunea Gagauzia, sau din Balti, a fost Filat, care se pozitioneaza cu un discurs ceva mai radical in favoarea statului de drept. Nu cred in acest moment ca vreun lider al democratilor ar putea adopta un discurs similar. Din pacate. Totusi, institutiile statului fiind obligate sa ia masuri indiferent de politicianismele liderilor Coalitiei.
Ce intelegem de aici? In primul rand, faptul ca indivizii cunoscuti drept anti-moldoveni/romani vehementi, iau acum partea razvratitilor, dupa ce ani de-a randul au roit in jurul lui Voronin, functionand ca sateliti ai PCRM si promovand aceleasi mesaje. E drept ca mesajele astea tot pe seama lui Tkaciuk erau puse, lui Voronin revenindu-i partea de decizie si cea de transmitere a mesajelor. Sau cel putin asa a fost obisnuit publicul sa creada. Aceasta pozitionare de partea tinerilor comunisti, care nici macar nu s-au delimitat de partid (Tkaciuk a vorbit in conferinta sa de presa tot despre victoria PCRM), ma face sa cred ca asistam la un scenariu, conform caruia se separa apele in precampanie. Adica, grosul partidului ramane acolo unde era, mentinandu-si structurile si nucleele dure (n-am vazut nici o filiala sa-si anunte trecerea de partea revoltatilor). Sa mai avem in vedere si faptul ca revoltatii nici macar n-au fost exclusi din formatiune de catre Voronin, ci doar ”retrogradati” in conformitate cu propriile solicitari (dupa spusele batranului general). Putem afirma, asadar, ca aduce mai curand a intelegere, decat a neintelegere, toata harababura mediatica la care suntem martori.
Ne pomenim, asadar, cu 2 fete ale aceleiasi monede ruginite. Prima este cea a unui PCRM flexibil, patriotic si european, care s-ar putea alia cu oricine, mai putin cu liberalii. Iar a doua este cea a agitatilor sovini care se vor ocupa de organizarea actiunilor murdare de propaganda publica. Schema este foarte periculoasa, daca va continua pornind de la aceste premise. Pentru ca s-ar putea sa ne pomenim din toamna cu o alianta stangista antinationala, compusa atat din cele 2 fete ale partidului comunist, cat si din satelitii mai moderati ai Kremlinului reprezentati de Dodon (care inca nu s-a expus pe marginea evenimentelor din PCRM).
Cealalta grupare de extremisti ai Kremlinului (proaspetii aliati Marchel, Formuzal si Garbuz), plus Usatii sau alti indivizi de acelasi tip, s-ar putea sa se rezume doar la promovarea unor mesaje similare cu mai ”parlamentabilii” comunisti si socialisti. Dar nici nu conteaza ce forma are raul, atata timp cat acesta provine din aceeasi sursa. Iar raul ne-ar putea pune fata in fata cu o noua guvernare, dupa razboaie mediatice, lupte de ”gherila” si multa-multa minciuna.