Nu trebuie sa-ţi placa amestecul de sunete rezultate într-o muzica din afara genurilor pentru a constata ca produsul creat de ZdobŞiZdub, Loredana şi Лигалайз arata ca o avanpremiera a Unirii care va veni. E drept ca rusul contractat ar fi putut fi, în acest scenariu, un rusofon din RM cu cetaţenie moldoveneasca/româna, nu un moscovit cu cetaţenie rusa. La fel cum poate fi drept ca ne mai lipsesc un maghiar, un ucrainean, sau nişte gagauzi prinşi în hora cu nişte bulgari, pentru ca peisajul etnic al viitoarei Românii sa fie întreg.
Dar totul e înainte, iar acest curent fusion, sau cum s-o fi chemând, e viu şi valabil de mulţi ani. Vedeţi, de exemplu, mixul revoluţionar rock-rap al celor de la Aerosmith cu Run-DMC, care a spart gura târgului înca în 1975, cu legendarul Walk this way. Iar de atunci s-au tot facut amestecuri, mai mult sau mai puţin celebre. Nici titlul care ne acopera cu valul balcanic s-ar putea sa nu ne convina tuturor (Balkana Mama). Mie unul, de exemplu, nu-mi convine.
Dar am impresia ca pe ceilalţi conaţionali de ai mei nu-i deranjeaza câtuşi de puţin. Şi da, aş fi preferat ca rusul sa cânte româneşte, dar nu românii ruseşte. Dar poate ca urmeaza şi aşa ceva cât de curând. În plus, sa ne amintim ca Iagupov de la ZdobŞiZdub e vorbitor nativ de rusa, care a învaţat pe parcurs româna.
Revenind la viziunea de mai sus asupra Unirii, trebuie sa spun ca ma îndoiesc de intenţiile unioniste ale producatorilor de la MPM, dar şi a agenţilor celor 3 entitaţi muzicale menţionate mai sus. Cel mai probabil, e vorba doar de o încercare de a veni cu acel veşnic şi tragic ”ceva nou”, de care are nevoie orice artist pentru a ramâne viu şi activ pe piaţa sufocata de noutaţi mai mult sau mai puţin valoroase, dar şi de încercarea de a acoperi o audienţa cât mai larga.
Deşi are puţin sub 3 minute şi este un cântec de petrecere (din acela care va rasuna în continuare pe la nunţi, la fel ca Moldovenii s-au nascut sau Hora din Moldova), cred ca merita sa ne gândim şi la mesajul pe care-l transmite aceasta creaţiune lansata acum 2 zile. Sau, mai exact, ceea ce ne zice rusul Лигалайз pe la sfârşit.
Rapper fiind, omul are şi cele mai multe de zis dintre cei 3. Iar cele pe care ni le zice, îndeamna la prietenie, sau chiar fraţie (bruderschaft), specificând (atenţie!) ca cei prezenţi la bal nu-i respecta pe agresori (ÐÑ‹ здеÑÑŒ не уважаем лишь агреÑÑоров). Aş fi curios sa vad în zilele ce urmeaza lansarii eventuale interviuri cu moscovitul-fan-ţambal, dar pot banui ca omul ”vre ghini”, ca orice persoana rezonabila. E drept ca, uneori, binele politrucilor ruşi poate însemna raul tuturor celorlalţi.
Dar asta e alta poveste, iar Лигалайз nu e un politruc. Mai sunt curios şi cine i-a facut versurile, sau daca şi le-a scris singur. Sau daca respectiva casa de discuri româneasca a condiţionat cumva ceea ce zice rusul în cântec. Cert este, însa, ca ceea ce a ieşit transmite un mesaj pozitiv, de natura integratoare, care s-ar putea sa fie pe placul mai multor conaţionali de ai noştri, treji sau beţi, unionişti sau antiunionişti şi aşa mai departe.
S-ar putea ca discuţia asta despre unul dintre miile de cântecele de petrecere lansate zilnic în lumea asta sa nu conteze prea mult. La fel cum s-ar putea ca scandalagiii de azi, unionişti sau nu, sa continue sa-şi promoveze mesajele izolaţioniste, patriotarde şi, mai ales, ineficiente, fara a ţine cont de argumente.
Dar, atât timp cât casa de discuri este una europeana, cât ”agresorii” (vorba rapper-ului rus) nu-şi primesc respectele, sau cât piesa e un remake la remake-ul românesc La cârciuma de la drum (ZdobŞiZdub, Loredana şi Skizzo Skillz), viziunea asta integratoare, care ţine cont de inevitabilul celalalt de lânga noi, are şanse mai mari sa devina cea câştigatoare. Nu de alta, dar celelalte au cam eşuat, chiar daca nu ne place. În plus, daca este sa vorbim despre mentalitaţi, cultura de masa este cea care are acces în cea mai mare masura la acestea, aşa cum am mai spus-o şi anterior.