Acolo ma dorea vreme de-un secol si jumatate ambasadorul R Moldova pe întreg continentul african, dl Ion_Cojocaru de PLDM.
Fara de un ochi(al 3-a!), acesta ma cauta si nu ma gasea prin aeroportul ”Marian,Vlad @Michelle”, sarutîndu-l si îmbratisîndu-l doar pe cîinele meu fara coada, Streletsz, din întîmplare, se vede.
Eram foarte trist din cauza aceasta, amintindu-mi de fraza unui scriitor clasic de contemporan basarabean, care la 24 decembrie 2011 a exclamat:”Dragul meu, acum toti investesc în blocuri si numai tu—în bloguri”.
Eram de nici o ora în Kampala, iar blogurile mele erau pe vecie zavorîte în gubernia intrata în stare profunda de doliu national, numai din cauza mea, bi-ne-în-te-les.
Drapelele coborîsera-n berna, cei 3 lideri ai eternei Aliante +Dodona lor+Muntean(copilul din flori al unui ex-presedinte comunist, savîrsit pe cînd acesta activa la Criuleni)îsi frîngeau inimile de scîrba ce-i luase la dans in corpore si plîngeau în cor, topaind asa de zgomotos, încît crescuse catastrofal nivelul de apa în Nistru, Prut si Bîc, de inundase masiv Republica lor Moldova si toate tarile din regiune, carevasazica(citat:Mircea Snegur).
Voronin de mult plecase la stramosul sau, Bodiul, pe ospete în Malta, asa ca poporul, ah, da, poporul putea respira bucuros aerul diamantin al fericirii.
Fiind cazat la hotelul presedintelui Museveni, nu se stie de ce rebotezat cu ocazia aterizarii mele în… “Sanda”(“Bine-ai venit în mine”, mi-a triluit ea), pe unde aveam sa-mi plimb urmatorii 50 de ani, din zori si pîna-n seara ascultam în liniste dumnezeiasca piesa:” If you go away” de Jacques Brel, în interpretarea magistrala a românului Doru Tufis si adoram nebuneste acest surghiun, la care dulce ma-mpinse Istoria.
Sa ma trezesc cînd voiesc, sa-mi sorb ceaiul VERDE pentru Moldova, VERDE fara comunisti direct în pat, cu o stea rosie surpata-n ceasca de cristal si cînd mi-o veni în vizita Clipa, usure pasind prin odaie cu nobil si stravechi parfum de taraf, sa admir la iPAD-ul daruit la plecare de Godea un cîntec popular românesc si sa nu ma-ntristez deloc.
Apoi, pe la prînz, sa aflu ca guvernul TERII de unde-am evadat si-a procurat un lot nou de masini de lux de minim 40 000 euro fiecare, din banii poporului, nicicînd pacalit, se-ntelege.
Primul-ministru al hanatului, eternul F.V., printre nenumaratele griji pe care le avea, mai întretinea si o vrabie în minifusta si bikini de import într-un apartament de pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfînt, pe banii Cancelariei de stat, c’est la vie.
Si asta în timp ce la scoala-internat auxiliara nr.6 pentru 106 copii cu dizabilitati mintale din str.Grigore Ureche nr.26, se murea, practic, de foame. Acolo ratia zilnica era de 22(!) lei, cei 24 de profesori si educatori strîngeau de unde n-aveau cîte 1 leu ca sa cumpere pîine viitorului acelui popor.
De detergenti nici pomina, doar statul, ca sa le dea de înteles ca nu i-a uitat cu totul, propunea administratiei scolii sa mai faca…economii.
Vai, vai si iar vai, dle presedinte Museveni, îmi venea sa strig, d-apoi fara 100 kg de faina donate de “Misiunea fara frontiere” ce facea acea scoala, care detinea un sac întreg de medalii de aur la Jocurile Olimpice pentru copiii de acest fel, multe alte performante, dar pîinea ei, cea de toate zilele, se ducea toata spre…vrabia siliconata a Primului, întetinuta de stat, de pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfînt(stim adresa precisa, dar nu dorim sa deranjam ciugulitul si nesomnul cuibarului ei).
Dupa o cina de vis, cautam disciplinat Radio Moldova Actualitati.
Ascultam cu atentie neostoita fiecare ciripit de pezevenchi politic local.
Cu dragoste nevindecata de Neam ascultam.
“Cînd 2 se cearta învinge întruna…Filat”,auzeam c-ar fi voit sa spuna vreun comentator, dar nu spunea.
Semn ca adevarata Libertate si Democratia veritabila înca nu se nascuse în semiMoldova.
Semn ca surghiunul meu în patria lui Museveni era un Rai nesperat pentru basarabeni!!!
1 martie 2012, Kampala, Hotel ”Sanda”, camera 0791-11111