Incepind din 1989, in regiunea transnistreana, in frunte cu Igor Smirnov, a fost construit un regim dictatorial, antieuropean, antimoldovenesc si antiromanesc, cu sustinerea unor cercuri politice din Federatia Rusa dar si din Ucraina.
Fortele de stinga din RM, au speculat dupa razboiul din 1992, cu faptul ca ele cu sustinerea Moskovei, ar putea reglementa conflictul, insa dupa venirea la putere in 1994, in afara de cedari unilaterale din partea Presedintilor Lucinschi si Voronin, nu am vazut progrese, dimpotriva regimul separatist s-a intarit.
Dar odata cu venirea in Rusia a Presedintelui Medvedev, si mai ales dupa razboiul singeros intre Georgia si Rusia, pentru Abhazia si Osetia de Sud, s-au schimbat si datele de baza ale conflictului transnistrean.
Astfel Rusia s-a fript in razboiul cu Georgia, si in afara de Nicaragua si venezuela, nici un alt stat nu a recunoscut independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, Rusia trezindu-se izolata in aceasta chestiune, atit in plan international cit si in CSI, unde nu a gasit sprijin nici macar la vasalul Lukasenko.
Mai mult decit atit, elitele politice si de biznes a Rusiei , s-au trezit cu interesele sale personale amenintate, in lumea libera occidentala, acolo unde isi tin familiile si capitalurile.
In aceste conditii, in rezultatul unor presiuni occidentale, administratia de la Kremlin, impreuna cu partenerii sai din Germania, Anghela Merkel, si presedintele Frantei, Sarkozi, au inceput sa discute despre reglementarea conflictului transnistrean, dorind ca reglementarea acestuia sa se constituie intr-un exemplu de reglementare de succes a unui conflict inghetat.
Conducerea Rusiei doreste astfel sa ofere occidentului o proba de atitutine cooperanta, pentru a mai scadea din presiunile occidentului, dupa scandalul cu Georgia, pentru a-si securiza investitiile si familiile din Occident, dar si pentru a beneficia de tehnologii si investitii pentru economia Rusiei.
Alt obiectiv urmarit de administratia Rusiei este ca sa alipeasca regiunea transnistreana la R.Moldova, incercind prin electoratul prorusesc de acolo sa-si intareasca pozitiile pe scena politica de la Chisinau.
Paradoxal, insa administratia rusa, pentru a-si indeplini angajamentele luate in fata partenerilor occidentali, s-a lovit de impotrivirea cetateanului Federatiei Ruse, Igor Smirnov, care se opune tuturor incercarilor de a reglementa conflictul transnistrean prin reintegrarea teritoriala a R.Moldova.
Negocierile in formatul 5+2 au fost blocate de Smirnov inca in 2006. Smirnov s-a deprins sa conduca autoritar regiunea, in jurul sau s-a creat un clan care tine totul sub control, si cel mai important, familia lui Smirnov si acolitii sai au acumulat sume de bani astronomice din gestiunea regiunii.
Vazind ca Smirnov nu se supune, administratia rusa a inceput presiuni asupra acestuia si a familiei sale, sumele de bani oferite drept ajutor regiunii nu mai trec prin miinile lui Smirnov, ci prin Sovietul Suprem si oameni fideli lui Kaminski, noul favorit al Kremlinului in regiune. Iar nora lui Smirnov este chemata la procuratura rusa sa ofere explicatii.
Ce face in acest timp guvernarea de la Chisinau?Premierul Filat, in mod neasteptat, stabileste relatii excelente cu Smirnov si Antiufeev, se intilneste cu acestia de doua ori la meciuri de forbal, insa in directia imbunatatirii relatiilor si reglementarii conflictului nu se intimpla nimic.
Apoi vine intilnirea socanta dintre Filat si Smirnov din Germania. OSCE a bifat o activitate, s-au mai cheltuit niste bani, insa Smirnov nu a cedat absolut nimic, a semnat cu Filat un regulament privind grupurile de experti si atit.
Aceasta intilnire este o greseala de proportii din mai multe motive.
1. Smirnov este dusmanul nr.1 al integritatii teritoriale a R.M., el este parintele separatislmului transnistrean si se asociaza cu crime impotriva poporului moldovenesc. Conflictul transnistrean va putea fi reglementat numai de noua generatie de politicieni din Chisinau si Tiraspol, care nu sunt legati si nu poarta raspundere personala pentru greselile din anii 1990-1992.
2. In luna decembrie, in regiune vor avea loc alegeri pentru desemnarea asa zisului presedinte al regiunii separatiste, si in acest context, intilnirea din Germania s-a constituit intr-o actiune de PR pentru candidatul Smirnov. In conditiile cind UE este un jucator tot mai important in negocieri, fiind presat de Rusia, Smirnov a vrut sa arate ca este deschis dialogului, insa opinia lui e cunoscuta , el vrea sa discute doar de pe pozitia de recunoastere a independentei RMN. Este inteligent din partea Chisinaului, sa astepte rezultatele scrutinului din regiune, si sa discute cu noul Presedinte, daca se alege o noua persoana.
3. Occidentul, a obtinut de la Rusia unele cedari, in special privind inlaturarea lui Smirnov si reinceperea procesului de integritate teritoriala a tarii. In acest context, eforturile Chisinaului de a insista pe relatii cu Smirnov, intra in disonanta cu eforturile Occidentului dar si a Rusiei, sunt contraproductive si produc confuzie si iritare.
SURSA: Blogul lui Roman Mihaes