Punct si de la capat: Independenta, intre cuvinte de gandit si sloganuri

Europa Libera: Ce cuvinte s-ar cuveni sa rostim noi ca sa nu fim nici patetici, exagerat de, nici ridicoli, nici sa dam senzatia ca iubim Moldova doar pe bilboard-uri si doar în campaniile electorale. Domnule Besleaga, cum ar trebui de consemnat jubileul de 20 de ani ca sa nu dam în bara?

Vladimir Besleaga: „Cel mai corect ar fi sa nu fie consemnat în genere, pentru ca nu este un moment de mare bucurie sau de jubilare. Dar e un moment de tristete, de neîmplinire, de un vis frumos, care a existat si care s-a cam spulberat.”

Europa Libera: Bine, dar un om care împlineste o vârsta, oricum îsi aminteste, se uita în metrica ca are ziua de nastere si macar tehnic o consemneaza.

Vladimir Besleaga: „Are, dar nu cu tam-tam, dar nu cu fel de fel de manifestari.”

Europa Libera: Adica sa asteptam 80 de ani ai Dumneavoastra?

Vladimir Besleaga: „Nu sa asteptam, dar sa ne dam seama ca nu e cazul sa facem mare galagie si mare veselie. Cel mai bine ar fi fost sa faca o analiza serioasa a ceea ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat asa cum s-a întâmplat si ce se întâmpla acum. Si foarte modest. Dar când se face mare tam-tam, atunci e ceva suspect si neplacut la baza.”

Europa Libera: Emilian?

Emilian Galaicu-Paun: „Hai si-om face o mica diferenta dintre cuvinte, cuvinte de gândit si sloganuri. Sloganuri vom avea foarte multe. Banuiesc ca o sa se spuna despre realizari si despre tot ce a însemnat etapele devenirii. De fapt, ce am devenit? În acesti 20 de ani nu s-a creat nici macar o idee nationala, care ar coagula niste oameni, care s-au nascut aici, vorbesc limbi diferite, apartin diferitor credinte. Daca ma gândesc bine, probabil unul dintre sloganele care a emanat de jos ar putea putin sa reflecte situatia noastra – „Unire”. Acel „Unire, moldoveni!” de cândva, din 90. Am senzatia ca totusi n-a fost coborât de sus, dar a venit cumva din necesitatea oamenilor, care s-au regasit în piata, s-au regasit pe ei însisi, daca vrei. Acum mai putin s-ar potrivi, pentru ca aceasta unire ar însemna mai degraba Uniunea Europeana, fiind cetatenii nostri pretutindeni în Uniunea Europeana si nu numai, si în Canada si asa mai departe. As mai adauga o nuanta, - daca e sa vorbim de acest jubileu, - de fapt avem nevoie sa vorbim chiar de limba româna. Pentru ca limba româna, fie si într-o situatie înca deplorabila, care exista astazi la zi în Republica Moldova, este principalul atu al acestui stat. Daca a obtinut ceva, este faptul ca totusi limba româna a devenit o limba de stat, limba româna si-a recapatat grafia latina si este un instrument care ar putea, teoretic cel putin, sa fie un fel de perpetuum al dezvoltarii statului.”

Europa Libera: Emilian, îmi cer scuze, dar tot drojdia asta continue sa bulverseze spatiul public si societatea. „Unire moldoveni”, dar dezbinare moldoveni, care va considerati neromâni.

Emilian Galaicu-Paun: „Da, aici când vorbeam de moldoveni, vorbeam de locuitori ai Moldovei, nota bene. Problema provine de la acel act de independenta, pe care s-a precipitat sa-l recunoasca România cu Moldova. Titlul cu Moldova nu a fost bun în nici un caz pentru acest tânar stat pentru ca imediat amintea de Moldova de dincolo. Grecia a protestat si protesteaza în continuare la denumirea de Macedonia, insistând sa se numeasca fosta Republica Iugoslava a Macedoniei. Daca se gasea o denumire, care sa înglobeze o realitate constituita în care avem mai multe etnii, avem mai multe credinte, probabil ca nu s-ar fi ajuns la acel moldovenism primitiv, care la un moment dat a fost bîta cu care a luptat PCRM împotriva populatiei tarii.”

Vladimir Besleaga: „Cu ocazia acestui jubileu sau aniversari ar fi fost cazul sa se limpezeasca unele lucruri, ca populatia noastra, nu numai patura intelectuala sau politicienii sa-si dea seama ce e independenta si ce s-a produs totusi, dar sa înteleaga si lumea larga, lumea de jos, pentru ca aceasta miscare a pornit totusi de jos. Se acumulase multa durere din cauza deceniilor de opresiune, si din cauza deportarilor, si din cauza nedreptatilor, din cauza presiunilor coloniale în epoca industriala, o zona ca a noastra agrara era introdusa în civilizatia moderna ca niste sclavi. Ei erau materie prima pentru complexul militar industrial sovietic, care sugea toate fortele din ceea ce se numea agricultura, sau din pamântul acesta. Sa ne aducem aminte ca în anii 80 se punea foarte acut problema ecologiei, pamânturilor distruse. Totul se facea pentru a da cât mai multa productie. Ceea ce se facea dezastru în ecologie. Se faceau dezastre în sufletele oamenilor. Dupa aceea, când a pornit aceasta restructurare si a pornit miscarea de jos a maselor, s-au gasit anumite persoane, care au canalizat lucrurile astea mai spre limba, mai spre alfabet si au lasat problemele acelea economice.”

Europa Libera: Deci, a fost o diversiune?

Vladimir Besleaga: „Poate ca si un pic de diversiune a fost. Sau liderii de atunci au mizat pe coarda aceasta a limbii. Si uneori se facea impresia ca asta ar fi fost o minirevolutie sau o renastere numai lingvistica.”

Europa Libera: Stiti, un strain, care încerca sa faca o pastila din tot ce spuneti Dumneavoastra, spunea ca moldovenii au patit-o ca supusii unui feodal, care au dat foc la castel si dupa aia ce? Sigur, ca eu nu sunt de acord, e ofensatoare aceasta comparatie. Dar, în mare, când ma gândesc, cine sunt adevaratii beneficiari ai independentei? Cei care n-au semnat independenta, care n-au fost de acord cu independenta, care au vazut în independenta un instrument de zadarnicire a unirii cu România, sunt bine-merci. Si atunci întrebarea esentiala, la care dupa mine ar fi trebuit sa raspundem, analizând ce s-a întâmplat, este din ce componente s-a facut natiunea politica, daca exista?

Vladimir Besleaga: „Eu as vedea în actul independentei sau fenomenul independentei în primul rând aspectul declarativ politic. În urma declararii sau proclamarii independentei, Republica Moldova sau teritoriul acesta s-a rupt de imperiu si a devenit subiect al dreptului international. Si odata devenit subiect al dreptului international, el poate sa mentina relatii cu alte tari. Si în felul acesta actul politic este de foarte mare importanta.”

Europa Libera: Domnule Besleaga, îmi cer scuze, dar tocmai facând aceasta analiza, n-ar fi oare cazul, atunci când spunem - Moldova s-a rupt de imperiu, sa punem alaturi si adevarul ca a fost abandonata de imperiu. Demitologizam? Sau dimpotriva mistificam si mitologizam?

Vladimir Besleaga: „Declararea independentei, eu ziceam la început, este un act declarat. Asa cum se marita o fata, face o nunta ca sa stie flacaii alta data sa-i dea pace, sa nu se mai bage peste dânsa. Dar dupa aceea au urmat multe alte lucruri, care au negat-o. Pentru ca nu toata societatea si nu toata clasa politica au fost de acord cu aceasta independenta. Au visat restaurarea fostului imperiu. Si daca aruncam peste ani, de la 1991 la 2009, vedem ca acel act al independentei, sau acel document a fost ars, în mod intentionat, nu întâmplator.”

Europa Libera: Dar chiar întâmplator sa fi fost, asta e ceva simbolic.

Vladimir Besleaga: „Da, a fost ars. Deci, de la bun început el a fost urât de o mare parte si când a aparut posibilitatea el a fost ars. Asa ceva eu cred ca nu s-a întâmplat cu nici o tara care si-a proclamat independenta sau suveranitatea. Deci, independenta ca un act politic si istoric a intrat imediat într-o zona de lupta continua si de o parte si de alta. Unii îl sustineau, altii îl negau. Pâna si Ziua Independentei a fost abolita si a fost înlocuita cu ziua republicii. Nu este o victorie, nu este o realizare. Este o lupta permanenta la sânge. Pentru aceasta independenta au murit acei 300 si ceva de combatanti la Nistru.”

Emilian Galaicu-Paun: „Hai sa ne amintim înca de ceva: acea declaratie a suveranitatii a survenit dupa esuarea puciului de la Moscova. Bine, aici oricum era acea miscare care ducea în acea directie. Nu se poate spune ca generatia si a domnului Besleaga si mai încoace - a lui Grigore Vieru, Leonida Lari, Dabija, etc. nu a facut nimic. În constiinta publica deja exista un vector foarte clar spre desprinderea de Uniunea Sovietica. Dar punctul final, sau cel putin directia spre care ar fi dorit acea masa sa mearga, era una foarte confuza. Se poate vorbi mai degraba de o miscare browniana, care exista în acei ani – 88-89-90. Deja în anii 90 cred ca existau foarte multe deceptii. Inclusiv fata de clasa politica, care la un moment dat l-a maturat pe Mircea Druc, în care se întrevedea un alt fel de prim-ministru de o cu totul alta orientare si de o cu totul alta formatie, care nu venea din nomenclatura sovietica. Cei care au venit din acea nomenclatura au avut doua optiuni foarte clare: una era totusi de consolidare a unui stat, asa cum îsi imaginau ei, sau asa cum aveau posibilitatea sa-l încropeasca. Pe de alta parte, erau cei si sunt cei care permanent sunt cu statul pe buze, dar permanent se uita de exemplu spre Kremlin sau nu stiu eu unde. Si care folosesc acest slogan al statalitatii doar pentru a-si întemeia puterea proprie.”

Europa Libera: Ce s-a ales din energiile, pe care le-am vazut cu totii la trei mari adunari nationale în stare sa determine deputatii sovaitori sa semneze independenta si sa se miste pe calea desprinderii sau sa accelereze desprinderea de Uniunea Sovietica? Unde sunt aceste pâraiase macar?

Emilian Galaicu-Paun: „Cred ca de fapt nu putem vorbi de energii canalizate într-o singura directie. Si nu putem vorbi de o masa mare, care si-ar fi propus un punct final si într-acolo s-a îndreptat. Mai degraba vad pâraiase, cum ziceai. Si se poate vorbi la capitolul pozitiv, se poate vorbi de anumite realizari, dar a unor colective, a unor domenii în care evident s-a întâmplat ceva foarte important. Din punct de vedere spiritual, eu cred ca o realizare neta este sincronizarea procesului literar. Si când vorbesc de cultura, ma gândesc chiar la temelia statalitatii pentru ca asta chiar înseamna foarte mult. Este un liant foarte puternic. Faptul ca în acesti 20 de ani aici s-a scris româneste, s-a gândit româneste, s-a creat o literatura si s-au afirmat mai multe voci foarte importante pe plan national. Si când vorbesc de plan national vorbesc de contextul literaturii române în general. Cred ca este un atu indiscutabil al acestor 20 d ani. Daca am pune la capitolul pozitiv asta este. Imediat dupa ce am spus de acest atu intelectual, trebuie sa pun o virgula si sa spun ca din pacate si acest atu evident, si aici mai punem o paranteza mai generala si sa includem aici si realizarile în domeniul muzicii, adica un Trigon, si Teatrul lui Eugene Ionesco si altele, nu au aici o baza economica foarte puternica. Si statul nu face nimic pentru ca aceste adevarate cuceriri ale acestor 20 de ani de independenta sa devina niste repere. Când ma gândesc deja la partea economica, sigur ca dupa mine s-a gresit imens când s-a strigat aproape la orice adunare doar limba, alfabet si nu s-a facut investitii. Nu a existat o minte economica limpede, cum a existat în Tarile Baltice, cum a fost în Estonia de exemplu, care deja atunci îsi programase pentru ani de zile, pentru decenii înainte îsi programase si acest mecanism de convertire a banilor, care sa lucreze pentru stat. La noi banii au fugit din tara, se vede foarte clar. Daca tii minte, venise încoace la Europa Libera Mircea

Dinescu cu niste ani în urma si spunea ca românii ar fi trebui sa cumpere, sa bage bani aici. Pentru ca dincolo de spiritualitate, care sunt lucruri frumoase, dar care nu produc pe distante lungi modele. Pentru ca nu poti trai doar din cultura. Ei bine, asta nu s-a întâmplat. Si din pacate faptul ca s-a gândit doar cu partea artistica a creierului, nu si cu partea economica ne-a adus acolo unde ne-a adus.”

Europa Libera: Marele rateuri ale acestor doua decenii, spunea un om si confirma deunazi Valeriu Bulgari într-un interviu la Europa Libera, e neglijarea taranului si neglijarea talpii. Si astazi, dupa 20 de ani de independenta, cei mai necajiti sunt taranii. Ce rateuri credeti ca trebuie sa trecem la registru?

Emilian Galaicu-Paun: „Mai degraba putem spune de o serie de frustrari. Pe de o parte, nu s-a format ceea ce ar cuprinde generic prin cuvântul poporul moldovenesc, si acum nu vorbesc cu ironie. Când un intelectual din tabara nationala spune popor moldovenesc, te gândesti imediat la un popor moldovenesc care se opune poporului român. Este o prostie. Când zic de popor moldovenesc ma gândesc la oamenii nascuti aici de generatii, cum ar fi de exemplu Miroslava Metleaeva, a carei mama este nascuta aici, tata s.a.m.d. Si care îmbina foarte bine caracteristicile omului, basarabeanului, care întotdeauna a fost un om deschis catre alte limbi, culturi. Pe aici au trecut o multime de popoare – armeni, evrei, rusi s.a.m.d. Pe de alta parte, avem un simt foarte puternic al locului. Noi suntem, cel putin generatia dinaintea noastra nu prea ajungea mai departe de 200-300 de kilometri, exceptând deportarile. Nu s-a reusit crearea unei idei, care ar îngloba acesti oameni, care s-au revendicat cel putin geografic. Ce fel de independenta a unui stat, când cel putin o treime din populati, si populatia activa, se afla în Italia, în Spania, în Franta, în Canada, etc. Haideti sa mergem putin mai departe si sa spunem de exemplu ca cursurile de franceza de la Alianta franceza functioneaza ca un fel de minister de externe, care pregateste cetateni canadieni. Toata lumea stie treaba asta, inclusiv rusii, care chipurile nu stiau în 90 sa treaca de la grafia chirilica la cea latina, învata bine-merci limba franceza, nu româna, pentru a pleca. Spuneati de cuvintele independentei. Cuvintele independentei ar trebui sa fie cuvintele limbii române, dar rostite de toti, inclusiv de adversarii independentei. Dar sa-mi explice mie în româneste de ce ei sunt împotriva acestei independente. Pâna la urma independenta nu este un dat. Este o provocare. Si ca orice provocare – exista adeptii acestei independente si adversarii ei.”

Vladimir Besleaga: „Odata cu independenta noi am iesit, sau cel putin am avut iluzia ca iesim dintr-o epoca a colonialismului, ca o entitate coloniala si intram în istorie. Adica avem dreptul sa ne pronuntam.”

Europa Libera: Cu caciula pe o parte, cu floarea la ureche.

Vladimir Besleaga: „Da, sa venim la Organizatia Natiunilor Unite si sa tinem un discurs, cum l-a tinut domnul presedinte Snegur, care a perorat si a tunat, si a fulgerat împotriva separatismului. Cineva i-a sugerat din consilierii lui ca ar fi cazul sa se prezinte în fata opiniei internationale cu problema separatismului, eu îmi amintesc treaba asta. Dar odata iesiti din zona ceea coloniala, noi am nimerit în alta zona, unde lumea civilizata, lumea moderna, lumea superindustrializata este mult luata înainte. Noi cu ce venim în lumea asta? Noi ce aducem în lumea asta ca o entitate statala independenta? Ce aducem noi? Noi n-avem ce aduce decât saracie si nevoie. Pentru ca din punct de vedere demografic noi suntem foarte fragmentati. Noi economie de la imperiul sovietic nu am mostenit, cu care sa putem veni.”

Europa Libera: Coada de sapa am mostenit.

Vladimir Besleaga: „Da, asta e. Noi vedem modelul european, modelul supraindustrializat, model de viata, de trai. Dar noi ce avem? N-avem, dar vrem sa traim asa, ca aceia.”

Europa Libera: Mai trist e ca vrem sa-i smecherim, domnule Besleaga, sa masluim cumva.

Vladimir Besleaga: „Si atunci eu cred ca ambitiile noastre, ale acestei societati sau ale acestui stat sunt atât de mari, de înalte, ca ele ar trebui temperate. Si sa ne aducem aminte de ce spunea Eminescu: „Eu îmi apar saracia, si nevoile, si neamul”. De saracie noi nu vom scapa asa usor si nu stiu daca vom scapa vreodata. Dar noi ne aparam neamul.”

Europa Libera: Domnule Besleaga, dar în acelasi timp vedem pe strazi opulenta, vedem nuntile cum se fac. Asta nu este enervant? Bilantul este cu semnul minus, dar avem atâta opulenta si atâta vanitate ca am umplea lumea.

Vladimir Besleaga: „Domnule Vasile, contrastul acesta dintre lux si mizerie este caracteristica balcanismului. Nu ca în Occident ca toti sa fie oameni cât de cât aproape, la fel. Or, castelele acelea de lânga televiziune sau de la Lacul Morilor, care frapeaza, asta e congenital de la balcanismul asta, mostenit de orientalismul turcesc. De acolo este mostenit si care o sa se tina ca rapanul de noi totdeauna.”

Emilian Galaicu-Paun: „Faptul ca venim cu saracia nu este cel mai grav neajuns. Si Italia când s-au unit a venit cu niste principate extrem de sarace.”

Europa Libera: Pai si Irlanda.

Emilian Galaicu-Paun: „Si Irlanda, erau practic în Evul Mediu aproape, sau abia desprinsi de Evul Mediu. Noi am venit cu o psihologie mutilata, eu cred ca asta este. Omul de aici care a supravietuit, s-a învatat sa smechereasca. Sa fure statul, daca e posibil. Si când n-a mai fost posibil, a furat caciula vecinului. Si noi am venit cu o rânza teribila. Eu cred ca organul demnitatii nationale la noi se masoara în rânza. Ce au facut în acest timp estonienii, balticii? Ei au investit imediat. Adica ei au chemat intelectualii lor, elita lor plecata înca în 40, cu bani cu nume de pretutindeni, i-au chemat sa investeasca în tara. Eu tin minte foarte bine, prin 91-92, când a candidat la presedintia Estoniei cineva care a stat în America vreo 40 de ani, avea vreo 70 si ceva de ani. Era considerat un economist foarte important si a fost rugat sa vina sa candideze. La noi s-au îmbulzit pur si simplu toti presedintii de colhoz, toata nomenclatura din esalonul doi sa ocupe acest spatiu. Taranul nostru ca si cum a fost bun doar de adus cu autobuzele în piata, descarcat în piata, învatat niste lozinci, pe care sunt sigur ca nu le-a înteles întru totul, pentru ca erau si destul de multe lozinci ceva mai sofisticate. Când strigau democratie, nu stiu daca aveau în vedere ceea ce avem noi în vedere prin democratie. Si dupa aceea, cu aceleasi autobuze, uneori cu stergarele legate în cruce, au fost dusi si lasati exact acolo. Au fost agrarienii, a fost PPCD, care oricum veneau în mare parte din aceasta masa a taranimii. Nu prea au avut grija sa-l ridice, inclusiv sa-i ridice constiinta de sine. Sunt în mare parte oameni, multi dintre ei fie ca s-au nascut în Siberia, fie ca au rude acolo, dar aceasta trauma istorica li s-a sters. Foarte putini dupa aceea au reactionat ca niste oameni, care aveau ceva de discutat cu un imperiu.”

Europa Libera: Emilian, cu atât mai mare este pacatul, si facem bilantul la doua decenii, pentru ca noi ne consideram rustici.

Emilian Galaicu-Paun: „Si mai mult decât atât: intelectualii din prima generatie, sau a doua, care au venit de la tara, au intrat la institutii si au facut aici o cariera de profesor, acum lucreaza la gradinarit, si la portocale, si la rosii prin toata Europa.”

Europa Libera: Pentru ca s-ar cuveni un final totusi optimist: ce sanse exista ca la urmatorul jubileu onorabil sa putem spune cuvinte ceva mai bune despre independenta?

Vladimir Besleaga: „Eu cred ca problema independentei este în continua dezbatere, este o continua lupta pentru aceasta independenta. Ea nu s-a realizat nici macar în mica masura, nu s-a realizat. Din cauza ca avem atâtea forte care trag în alta parte decât spre Europa. Faptul ca se preconizeaza o vizita a patriarhului Kirill de la Moscova sa vina aici nu este altceva decât un semn ca lupta se acutizeaza pentru orientarea strategica a Republicii Moldova. Asa ca independenta este un pas sau un moment de tranzitie. Nu este decât o amintire. Dar lupta o sa se dea în continuare si nu se stie cum o sa se termine. Pentru ca sa nu uitam anul 99, cum a fost dezmembrat acel ADR, când era prim-ministru Sturza, când s-a pornit într-adevar un demers pentru integrarea europeana. Cum s-au aliat fortele celea, care pareau ca sunt foarte nationale, cu PCRM si l-au dat jos. Asa si aici, se poate produce o alianta, pe care noi nici nu o putem s-o prevedem. Când a venit la putere în 2001 PCRM-ul, înainte de asta a venit un sol de la Moscova aici, care a lucrat bine aici cu toata agentura lui si în felul asta acela a iesit cu rezultate la alegeri. Acum vine patriarhul Kirill, care si-a trimis emisarii lui înainte, si au bagat bani multi, inclusiv prin Pasat ca sa faca. Si aceia n-au reusit. Acum vine el în persoana sa dea învataminte si sa instruiasca.”

Europa Libera: Daca avem forte de rezistenta – sa rezistam. Daca nu... Politicienii în primul rând se gurguta si spun ca ei au o ditamai ambarcatiune, dar de fapt se dovedeste o coaja de nuca pe apele oceanului.

Emilian Galaicu-Paun: „A propos, când ziceai de viitorul jubileu. Nu stiu, poate în 25 de ani acest stat sa nu sufere mari modificari, dar tendinta este una mai degraba spre dezmembrare. Adica este foarte clar ca Transnistria va ramâne în alta barca, chiar daca formal suntem în aceeasi barca. Este foarte clar ca tendintele din Gagauzia sunt centripete, vor încerca sa se îndeparteze cât mai tare. Nordul este cucerit de PCRM si de rusofoni.”

Europa Libera: Apropo, de gagauzi. Cineva acum observa foarte bine ca nu doar unirea cu România îi poate sa-i determine pe ei sa-si caute de treaba. Si eurointegrarea la un moment dat s-ar putea sa-i deranjeze în masura în care ei sa invoce clauza din „ulojenia” lor si sa spuna bye-bye.

Emilian Galaicu-Paun: „Exact, adica noi pe de o parte ca si cum am adus toata jurisprudenta europeana si am implementat-o aici, dar asta contine tot atâtea mine, care pot exploda oricând pe calea aceasta a independentei. Pentru ca s-ar putea sa mai avem surprize si cu bulgarii de acolo si multe, multe altele. Pentru ca repet: nu s-a creat nici o idee, nu mai vorbesc nationala, pentru ca este un cuvânt care deranjeaza, o idee statala care ar putea sa topeasca într-un tot întreg cât de cât coerent. Si când vorbesc de coerent, ma gândesc nu neaparat sa avem ca pe timpuri votat o suta de procent. Dar coerent ca o pânza, care chiar daca are tesut pe verticala si pe orizontala, oricum se simte ca un tot întreg. Noi nu avem un tot întreg al acestui popor, care locuieste între Prut si Nistru.”

Europa Libera: Adica un goblen. Domnule Besleaga, vreau si de la Dumneavoastra o zare, o zdreanta de optimism. Când s-ar putea sa avem o independenta cu care sa ne mândrim?

Vladimir Besleaga: „Eu cred ca la ora actuala se da o lupta intestina în clasa noastra politica, care este foarte dura si foarte interesanta. Eu ca om ajuns la vârsta asta, ma uit ca la un spectacol, ca la un teatru. Altii o iau mai în tragic.”

Europa Libera: Da, daca nu ne-ar viza pe noi, chiar ar fi destul de amuzant.

Vladimir Besleaga: „Amuzant, da. Eu nu exclud posibilitatea ca se pot produce niste aliante. Nise mezaliante se pot produce în viitor, mezaliante pentru acele forte politice, care se vor coagula, se vor întâlni, se vor asocia ca sa-si urmareasca interesele lor, pentru ca toate fortele politice si politicienii au interesele lor, si personale si materiale. Si se poate produce ceea ce s-a produs în istorie de multe ori – monstruoasa coalitie, care a fost în secolul 19, care a ajuns pe buzele tuturor, se poate produce si în zilele noastre.”

Europa Libera: Adica sa nu ne facem noi iluzii ca facem exceptie din istorie.

Vladimir Besleaga: „Nu, Doamne fereste. Lucrurile astea sunt cunoscute si repetate, si practicate de când e lumea. Si sa nu ne alarmam pentru ca zona noastra este o zona seismica, o zona de ruptura, o zona de sfâsiere. Si aici un echilibru, care ar fi de dorit sa fie, este foarte greu de obtinut.”

Europa Libera: Seismica în sensul de Vrancea, dar si în sensul geopolitic.

Vladimir Besleaga: „În sensul de culturi si în sensul de civilizatii, cum spune americanul. Aici ca sa se produca un echilibru trebuie sa fie o clasa politica foarte experimentata si agera. Cum era pe timpul imperiului otoman, era Mavrocordat, era ministru de externe al lor. Ei îi spuneau seitan, e diavolul. De o inteligenta fantastica, care stia sa faca totul. Si el a fost cel care a supravietuit multi ani, pentru ca sultanii care îi decapitau imediat pe demnitari nu i-au putut gasi nimic, pentru ca el era asa de ager. Noi cam ducem lipsa de asemenea politicieni, care sa poata instaura un echilibru între aceste forte centripete si centrifuge. Dar fortele astea permanent o sa fie si o sa se acutizeze odata cu pretentiile Rusiei de a-si reface zona de influenta si de a-si reface imperiul. Pentru ca este stiut secretul, l-a spus un demnitar din CSI, care era pe vremuri, Borodin îi spunea, ca imperiul urmeaza sa fie restabilit într-o perioada de 50 de ani. Deci de la destramarea lui din 91, numaram 50 de ani. Si de acum încep miscari, prin blocaje, prin chestiuni economice.”

Europa Libera: Deci, asta e meciul – ori capatam independenta.

Vladimir Besleaga: „Si ne rupem definitiv si trecem spre Europa, ori iar înapoi acolo. Asta este, asta ramâne permanenta lupta. Asa ca momentul jubileului, sau al aniversarii care se produce, sau se pregateste, este asa, ma rog. Dar lupta continua în subterana. Si acolo se pun în miscare fortele celea mari. Eu ziceam: asasinatele numeroase, cu zeci, cu sutele, cu miile din Rusia, se practica si la noi. S-au practicat periodic, din când în când apar. Acela care a fost asasinat, omul de afaceri cu vinificatia de la parcul din zona noastra, pe urma asasinatul asta cu masina capcana. Deci fortele astea oculte, obscure nu vor sa piarda terenul de aici. Dar ce-i interesant? Ca dintre oamenii politici foarte putini au fost sacrificati. Poate doar Gheorghe Ghimpu. Dar oamenii politici ai nostri au fost intimidati, ei au fost amenintati si s-au conformat. S-au conformat. Au urmat indicatiile acelor forte oculte. Eu stiu câtiva demnitari, care mi-au facut marturisiri, când Republica Moldova sau guvernarea cutare urma sa faca niste actiuni, imediat era telefonat si spunea: vrei sa mai traiesti? Tu de ce faci asta?

Europa Libera: Pai si Voronin a recunoscut ca atunci când a zadarnicit planul Kozak a avut amenintari de genul asta.

Vladimir Besleaga: „Pai uite, aici fortele celea lucreaza. Care nu se vad, nu se stiu, lucreaza si acolo se da lupta cea mare. Pentru aceasta zona si pentru acest teritoriu, care ramâne deocamdata un fel de tranzit între Occident si Orient.”

Europa Libera: Dumnezeu îmi e martor, am vrut sa storc macar spre sfârsit o lacrima de optimism, dar n-am reusit.