Pentru ca politicieni de cel mai inalt calibru continua sa se acuze reciproc de matrapazlacuri si gainarii ordinare, ne vedem siliti sa dam televizorul mai incet, ca sa luam un ragaz si sa ne intrebam, retoric: oare in capul cui vor ajunge sa se sparga oalele? Ghidandu-ma de nesecata intelepciune populara, care ne sugereaza ca oaia face iar capra trage, m-am gandi sa formulez intrebarea emisiunii de astazi in felul urmator: ce vulnerabilitati economice pot genera scandalurile politice? Sau ce consecinte pot cauza gesturile neinspirate ale politicienilor, carora, atentie, noi, alegatorii, le punem traista in bat si-i trimitem in Parlament, la primarie, ori in consiliul raional ca sa ne reprezinte?
Asadar astazi la masa rotunda a Europei Libera participa doi analisti si economisti notorii - Valeriu Prohnitchi si Sorin Hadarca.
Europa Libera: Scandalurile politice, presupun eu, au repercusiuni in economie. Evident ca nu inventam bicicleta, asta se intampla in economiile adevarate. Ascultatorii nostri au la indemana o sumedenie de exemple: atunci cand se intampla o criza politica, sau un scandal - reactioneaza bursele. Cat de valabila este legatura asta in cazul Republicii Moldova? Domnule Sorin Hadarca?
Sorin Hadarca: „Pentru ca sa ne asteptam la careva fluctuatii la bursa cu impact major trebuie in primul rand sa avem o bursa. Or, in Moldova exista institutia Bursa de Valori, care de fapt nu este suficient de reprezentativa pentru piata de capital si piata de capital este ingusta. Poate este norocul nostru. Poate este nenorocul nostru, insa aceste hartuieli, sa le zic asa, la nivel politic pana una-alta raman in zona politicului si nu au un efect foarte vizibil asupra economiei. Acelasi lucru se intampla si cu cursul valutar, de exemplu, cand avem alegeri, sau avem blocaje din astea politice nu avem o relatie foarte clara, adica nu putem sa spunem ca brusc creste cursul dolarului din cauza ca lumea are incertitudine ce va urma.”
Europa Libera: Domnule Prohnitchi?
Valeriu Prohnitchi: „Nu avem o legatura directa intre ceea ce se intampla in sfera, sa zicem asa, a politicii inalte si macroeconomie. Deci, ne salveaza aceasta adancime mica a pietei financiare locale. Aceasta nu inseamna ca nu exista anumite aranjamente politice si ceea ce se intampla in anumite sectoare, dar ele sunt destul de localizate ca efect. si de fapt, eu nu-mi amintesc ca in ultimii 20 de ani in Republica Moldova sa fi fost macar un singur caz, cand un eveniment major din sfera politicului sa fi lovit direct in sfera economica. Nu am observat careva socuri majore in sfera economica cauzate de socurile din sfera politica. Conexiunile pe care le observam sunt mai degraba determinate de faptul ca foarte multi politicieni controleaza in mod direct anumite companii – fie fiind actionari, fie numind directorii pe anumite criterii politice. Deci aceasta legatura unilaterala era valabila mai ales in anii 90. Acum vedem si un fenomen invers, in care marii businessmeni influenteaza politica.”
Europa Libera: si daca ne referim la un monopol concret, de exemplu cel privind carnea, importul de carne. Deci, politicienii, cineva anume, care detin monopolul, controlul asupra acestor importuri, influenteaza direct situatia portmoneului meu. Sau nu, domnule Prohnitchi?
Valeriu Prohnitchi: „Aceste monopoluri, la care v-ati referit Dumneavoastra, au ca efect direct mentinerea la nivel inalt a preturilor si evident ca aceasta subtiaza mult veniturile cetatenilor. Anumite fie aranjamente corupte, fie decizii nu tocmai inspirate au influenta asupra bunastarii cetatenilor.”
Europa Libera: Eu mi-am propus sa vorbim despre aceasta legatura tocmai pentru ca oamenii, atunci cand isi dau votul pentru cineva anume, sa inteleaga ca exista aceasta legatura. Pentru ca cei care, de exemplu, boicoteaza alegerile, de fapt, nu sunt constienti de posibilitatea de a schimba viata lor in bine. si de asta ma gandeam, domnule Hadarca, sa vorbim pentru acesti oameni.
Sorin Hadarca: „Da, aveti dreptate aici, insa sunt mai multe lucruri de spus. in primul rand votul nu este singura modalitate de a interactiona si a influenta politicul. Mai ales ca, bine, in Moldova este un caz aparte, cand alegerile se intampla mai des decat este normal.”
Europa Libera: Oricum e tardiv.
Sorin Hadarca: „Oricum e tardiv si alegerile sunt intotdeauna limitate. Putem sa comparam situatia asta cu o analogie din mediul de afaceri, guvernantii sunt directorii, poporul este actionarul si atunci cand directorul nu face treaba, il concediezi si angajezi altul.”
Europa Libera: Mai greu la „Franzeluta”.
Sorin Hadarca: „Si in sfera politicului este din nou mai greu, fiindca trebuie sa numesti altul, din cineva care iata ca reprezinta elita politica din Republica Moldova. Aici alegerile sunt limitate, de aceea sa mizezi pe acest vot nu este suficient. Eu cred ca sunt multe sanse de izbanda pentru cetatenii simpli sa exercite presiuni asupra guvernarii, manifestandu-se activ ca societate civila, cerand sa aiba acces la informatie, cerand sa li se dea explicatii, cerand sa fie conectati la procesul de luare a deciziilor. Cred ca aceasta filiera are foarte multe sanse, fiindca exista din pacate in Republica Moldova si foarte multe intrebari. Sa luam ca exemplu aceste monopoluri, la care v-ati referit anterior. intelegem din punct de vedere economic cum se produc ele. Da, daca este o concurenta foarte mica pe piata, sunt cateva companii, care controleaza preturile, de aici avem preturi exagerate, intelegem ca atata timp cat nu se face nimic cu protectia concurentei, situatia nu se va schimba radical. Adica calea aceasta administrativa de a impune careva limite la tarife ea nu schimba regulile de joc deoarece conserveaza acest numar limitat de jucatori pe piata. Or, in acest domeniu noi spunem traditional: da, din cauza ca preturile nu coboara, probabil exista monopoluri, insa nu avem puterea de a verifica si de a exercita dreptul nostru la informare, uitandu-ne, sa zicem, cine sunt actionarii companiilor, ce cota de piata au aceste companii, care este concurenta intre ele. Daca aceste companii ar fi listate la bursa, am avea o informatie vizuala despre pretul actiunilor companiilor respective, am avea acces la niste rapoarte de audit, care sa arate care sunt actionarii companiei, am putea face foarte multe lucruri cu aceasta informatie. Am putea sa vedem daca exista planuri economice, sau daca exista niste piramide de proprietate. Pana la urma toate aceste elemente tin de o singura intrebare: este la noi o economie de piata functionala? Exista concurenta? Sau nu exista? Situatia nu cred ca este foarte stralucita la acest capitol.”
Europa Libera: Dar genul asta de informatie, la care va referiti Dumneavoastra, este posibil intr-o economie de piata veritabila, unde oamenii de afacere sunt si onesti, sunt transparenti, sunt deschisi. in conditiile noastre, cel putin judecand dupa exemplele pe care le avem la indemana, oamenii de afaceri sunt foarte obscuri. Uitati-va, acest exemplu Plahotniuc, in schimbul informatiilor autentice, publicului ii este servit folclor. Domnule Prohnitchi.
Valeriu Prohnitchi: „Eu cred ca este o problema nu doar faptul ca nu ar exista informatie. Banuiesc ca exista informatii. Avem o problema fundamentala cu felul in care functioneaza institutiile in Republica Moldova. Daca institutiile ar functiona, atunci aceste cataclisme politice probabil n-ar avea un efect atat de mare asupra aceluiasi nivel al preturilor. Oamenii avand probe ca anumite piete sunt victime ale unor aranjamente anticoncurentiale, ar merge cu aceste probe in judecata si probabil ar avea castig de cauza, ceea ce in Moldova nu se intampla, din pacate, deoarece sa spunem lucrurilor pe nume si judecatorii de multe ori sunt membri ai unor clanuri economice.”
Europa Libera: Dar haideti sa vorbim in exemple concrete. Iata, s-a facut o tentativa de a-i prinde cu oca mica pe vanzatorii de produse petroliere. Cred ca consumatorii de produse petroliere, taranii in mod special, care cumpara motorina, ar avea suficiente motive sa se arate ingrijorati. Niciodata nimeni nu a intervenit de o maniera cum spuneti Dumneavoastra, sa-si faca dreptate in justitie. De ce?
Valeriu Prohnitchi: „Pentru ca oamenii nu au incredere in justitie. Noi perpetuam o traditie care s-a consolidat in prima jumatate a anilor 90, cand dreptatea se facea altfel, nu in justitie. Azi dreptatea se face avand, de exemplu, conexiuni politice, sau avand un judecator in buzunar.”
Europa Libera: Vreau sa mai analizam o situatie, ca sa ajungem la conexiunea intre politic si economic, avand eu in vedere viata de zi cu zi a oamenilor. Istoria cu masinile de import cu placute straine. Pornind de la aceasta situatie, cum raspundem la intrebarea: este politicul in serviciul omului?
Sorin Hadarca: „Pornind de la aceasta situatie cred ca nu putem cred ca sa ajungem la un raspuns concludent. Exista o problema majora in Republica Moldova, este cumva de la sine inteles ca pe anumite segmente statul mai inchide ochii si pe alte segmente exista aceasta forma de economie semitransparenta. Or, in momentul in care statul incearca sa schimbe echilibrul, apare aceasta repulsie si brusc intra in vizor probleme care altfel erau trecute cu vederea. Aceste persoane trebuie bineinteles sa achite taxele care se cuvin, insa este un efect psihologic – adica daca li s-a permis atata vreme sa nu o faca, cum adica, brusc eu trebuie sa vin si sa platesc. De aici se declanseaza un lanta asa de revolta, care aduce in discutie tot felul de probleme: da ce face statul pentru mine? Cum imi asigura el educatia? Cum imi asigura gradinitele? Ca probleme sunt foarte multe. Asta cred ca e impresia generala a publicului, ca atunci cand incerci sa abordezi o problema de acest gen este ca si cum ai deschide cutia Pandorei, fiindca deja trebuie sa vorbesti foarte onest despre multe lucruri la care statul la drept vorbind clacheaza.”
Valeriu Prohnitchi: „Iata aceasta istorie cu placutele demonstreaza ca noi suntem victimele unui contract social pervers, in care statul se face ca nu vede ca exista coruptie, iar cetatenii nu manifesta cerinte prea mari fata de stat. Iata, din momentul in care statul parca se trezeste si vrea sa faca putina ordine, brusc parca si cetatenii se scutura si devin mai exigenti. Parca ar spune: bun, noi va platim aceste impozite, dar ce obtinem in loc? Pe de alta parte aceasta istorie intr-adevar nu este foarte concludenta, pentru ca eu as fi dat dreptate, spre exemplu, unor fermieri sarmani, care ar fi venit sa faca proteste in Piata Marii Adunari Nationale. La acele proteste, insa, erau baieti care aratau destul de smecheri, cu o bunastare evidenta. Deci, oamenii pur si simplu s-au deprins ca mult timp intr-un fel incaltau acest stat.”
Europa Libera: Exact, dar statul a creat conditii pentru asa ceva. Cel care a lasat portita asta deschisa, trebuie sa-si asume raspunderea, nu?
Valeriu Prohnitchi: „Corect, dar undeva a trebuit de rupt acest cerc vicios, acest contract social pervers, el nu poate dura mult. Cineva pana la urma trebuie s-o faca.”
Europa Libera: Cand spuneti contract, aveti in vedere mai curand o mica intelegere, asa.
Valeriu Prohnitchi: „Da, o intelegere neformala.”
Sorin Hadarca: „Da, un fel de a face din ochi si de a crea niste conditii.”
Europa Libera: Cum era pe timpuri in colhoz, de unde si vine proverbul sovietic: „in colhoz pe dealul mare, cine fura acela are.” Presedintele colhozului isi dadea foarte bine seama si stia foarte bine cine cara noaptea cu sacul graul sau rasarita de pe deal, dar asta intra in retributia minima pe care o asigura el ca sa nu se indigneze colhoznicii.
Valeriu Prohnitchi: „in societatea moldoveneasca pot fi identificate multe asemenea modele. Am preluat si pastram acest model. Spre exemplu, statul in linii mari nu ar fi foarte interesat sa reduca coruptia in sistemul educational, pentru ca aceste intrari private in sectorul educational de fapt asigura venituri mai mari pentru invatatori, care la modul normal ar fi trebuit sa fie asigurate de stat.”
Europa Libera: Ca si la doctori.
Valeriu Prohnitchi: „Ca si la doctori, evident. Ca si in multe alte sectoare. Deci, intr-un fel statul se face ca inchide ochii, se face a nu vedea ca exista coruptie in diferite sectoare, in diferite domenii, dar pe de alta parte parca ar spune: ca nu va fac nimic, dar nici voi nu cereti prea multe de la mine.”
Sorin Hadarca: „si este adevarat ca acest contract social, la care s-a referit Valeriu functioneaza. in societatea moldoveneasca exista o toleranta fata de coruptie destul de mare. Lumea nu vine sa se planga cu voce tare, fiindca fiecare este pe alocuri prins intr-o oarecare relatie simbiotica cu factorii astea de coruptie.”
Europa Libera: Adica sunt beneficiari.
Sorin Hadarca: „Sunt beneficiari, sunt clienti ai acestui sistem.”
Europa Libera: Iarasi, vorbind despre deciziile neinspirate, nu neaparat socurile, dar deciziile neinspirate, luate de politic, care se rasfrang asupra omului concret, omului care merge la piata, sa-si cumpere un kilogram de carne sau o paine. in noua formula de guvernare exista decizii neinspirate? Sau intarzierea unor decizii care provoaca asemenea vulnerabilitati la nivelul consumatorului de rand, a omului care trebuie sa se descurce? Domnule Prohnitchi, ce credeti ca ar trebui sa faca si nu fac guvernantii ca sa usureze viata omului?
Valeriu Prohnitchi: „Cred ca primul exemplu la care m-as referi este politica de subventionare in agricultura. Este un domeniu extrem de sensibil, in care decizia este una cu doua taisuri si daca aceste decizii care sunt adoptate nu sunt clar comunicate publicului, atunci oamenii au perceptia ca sunt inselati. Din motive de constrangeri bugetare evidenter, statul aloca tot mai putini bani pentru subventii in agricultura. Fermierii percep acest lucru ca o tradare. Aceasta reducere a volumului subventiilor alocate pentru agricultura este din punctul meu de vedere o decizie proasta. Ea ar putea sa fie corecta din punct de vedere economic, daca noi o explicam ca atare publicului si acordam preferinte doar pentru subventionarea investitiile de capital in agricultura, dar ea este o decizie proasta din punct de vedere a economiei politice, pentru ca fermierii sunt votanti importanti si evident ca influenteaza si voturile altora.”
Europa Libera: Dar cel putin s-a renuntat la practicile vicioase de acum cativa ani, cand anumita clientela din agricultura era favorizata. Cei care erau mai apropiati de piramida puterii beneficiau de tot felul de scutiri si de avantaje, nu?
Valeriu Prohnitchi: „Este adevarat, dar si acum au aparut alta categorie de nemultumiti. Atunci cand nu exista o comunicare clara a politicilor catre recipientii acestor politici, oamenii intotdeauna raman foarte nemultumiti. Oamenii evident ca intotdeauna sunt nemultumiti, dar cel putin se poate de explicat ca avem anumite prioritati. Prioritatile, spre exemplu, ar fi sa pastram tinerii cu aptitudini antreprenoriale in sfera agricola, pentru ca altfel aceasta sfera agricola nu are sorti de izbanda pe termen lung. Putem sa urmarim discutiile care aveau loc, spre exemplu, intre ministrul Agriculturii Bumacov in vizitele dumnealui in raioane in care oamenii in varsta, care veneau la aceste intalniri, intrebau: da de ce numai tinerii? Da pe noi cui ne lasati?
Europa Libera: Domnule Hadarca, cum ati raspunde Dumneavoastra, ce decizii politice intarzie?
Sorin Hadarca: „Bine, aici vorbesc ca un economist cu inclinatii liberale: in primul rand caut sa vad daca nu ar functiona piata mai bine. Deci, daca piata nu produce rezultatul dorit, atunci este cazul sa intervina cumva statul. insa foarte des premizele in Moldova sunt gresite. si se spune ca in primul rand trebuie sa intervina statul si dupa aia vedem daca merge sau nu merge. Ca sa nu par foarte vag la acest capitol voi zice la ce ma refer. Este calea administrativa de a reglementa tarifele in diferite zone. Acest lucru este oarecum legitim atunci cand este vorba de monopoluri si acest lucru este in detrimentul societatii, atunci cand exista efectiv o piata. Calea administrativa produce niste impacturi adverse, cum ar fi deficitul, sau limitarea concurentei, fiindca pune imediat niste bariere de intrare pentru cei care vor sa acceseze liber aceasta piata si sa devina jucatori pe aceasta piata. M-as referi la situatia de pe piata medicamentelor. E adevarat, preturile au coborat, intr-un fel miza politicii, lansata de stat a fost intrucatva atinsa, insa pe anumite zone nu poti procura medicamentul vital si lucrul asta nu face parte din rezultatul scontat. Nu cred ca este un gen de rea vointa faptul ca se merge pe acest scenariu administrativ, cat pur si simplu posibil ca lipseste puterea asta de a gandi outside the box, adica de a vedea atunci cand stai sa alegi intre o optiune de interventie politica si alta, care sunt de fapt toate optiunile, care sunt impacturile acestor optiuni. Poate o cale mai rationala si mai de succes ar fi fost liberalizarea anumitor segmente ale pietei.”
Europa Libera: Dar pana se normalizeaza economia, relatiile de piata, ce facem cu monopolurile firesti, cum ar fi Termocomul. Efortul disperat al primariei de a rentabiliza cumva functionarea acestui sector exact seamana cu antereul lui Arvinte.
Sorin Hadarca: „Aici este important sa se separe si sa se contabilizeze corect lucrurile, adica tariful care este calculat, el trebuie sa prezinte un tarif care acopera costurile intreprinderii. Faptul ca intreprinderea este eficienta sau nu este eficienta e o chestiune foarte serioasa, care trebuie adresata in mod individual. Adica atunci haideti sa facem niste investitii si sa vedem ce exact nu merge, fiindca evident, daca sunt pierderi in sistem, daca cladirile nu sunt eficiente din punct de vedere a pastrarii agentului termic, nota noastra de plata se umfla intr-un mod irational. Deci tarifele trebuie sa fie atata cat sa acopere cheltuielile, insa mai departe statul trebuie sa vada cum solutioneaza problema oamenilor, care nu pot sa faca fata acestor tarife. Calea corecta este sa-i ajuti pe cei care sunt in situatia cea mai disperata si atunci este solutia acestui ajutor social, care este bazat pe tintirea veniturilor. Daca veniturile sunt sub o anumita categorie atunci statul trebuie sa vina si sa ajute. si lucrul acesta se probeaza pe diferite cai, nu se accepta doar o declaratie – eu primesc putin, insa sunt si cai indirecte de a aprecia daca venitul este acela care este declarat. Are masina de lux? Ate televizor, are nu stiu ce. si lucrurile astea cat de cat functioneaza, insa, cum ziceam, fiecare problema trebuie rezolvata acolo unde este locul ei. Atunci cand intervine politica asta quasi-fiscala, cand statul zice: eu n-am nici o idee cum sa rezolv situatia respectiva, pur si simplu interzic Termocomului sa majoreze tarifele, preturile trebuie sa fie ieftine. in felul asta nu fac decat sa camuflez o problema, s-o ascund sub covor si sa astept cu anxietate cand va veni momentul, cand Termocomul pur si simplu va falimenta si atunci va trebui sa fac o incercare de a restabili sistemul de la zero. Astfel de situatie era de fapt dominanta pe parcursul a foarte multi ani in Republica Moldova si anume aceasta cale quasi-fiscala, de a ascunde, de a camufla niste costuri, punandu-le pe carca unei companii, care evident nu poate sa le faca fata mult timp, si a dus la situatia existenta.”
Europa Libera: Dar si invers – oamenii au senzatia ca economia de piata inseamna sa le pui in carca lor intreprinderea asa cum este ea nerentabila astazi, sau profitabila peste masura. Nici asa nu este corect. Exact cum ati spus Dumneavoastra, trebuie sa rupem, cum a spus Valeriu, acest contract pervers si sa despartim intreprinderea, livratorul de caldura de problema omului, care are de platit o factura.”
Valeriu Prohnitchi: „Acest exemplu al Termocomului este extrem de concludent din punct de vedere al impactului pe care poate sa-l aiba o decizie populista, pastrata pe parcursul deceniilor. Eu banuiesc ca daca noi imdeiat, la inceputul anilor 90 am fi adoptat o politica realista a tarifelor, probabil ca Termocomul nu ar fi ajuns in asa o stare economico-financiara. in mare masura situatia de azi a Termocomului de azi este consecinta faptului ca unei intreprinderi care are de fapt scop economic, i-a fost pus in carca un obiectiv de protectie sociala. si aceasta abordare ea persista inca si la actuala guvernare. Chiar ieri am citit un comunicat al Ministerului Agriculturii, postat pe site-ul acestui minister, in care ministerul incearca sa explice publicului ca toate aceste tentative de majorare a pretului la paine sunt absolut nefondate si ca ministerul va interveni, inclusiv pe cale administrativa, daca va fi necesar pentru a pastra pretul la paine. Este din nou o abordare fundamental gresita. Nu poti sa pui pe seama brutariilor publice sau private un obiectiv de protectie sociala. Painea evident ca este un produs social important, multi oameni nu si-l pot permite la pretul de cinci lei, dar sunt oameni care pot sa si-l permita si la pretul de 15 lei. Costul real de producere a unei franzele nu este nici pe departe de 2,80 de lei sau trei lei, pe care se insista.”
Europa Libera: Bine, dar poate Ministerul Agriculturii are in vedere si niste parghii, altele decat sa le dea peste mana brutarilor. De exemplu, iarasi sa interzica exportul, sa faca un supraplus de faina, care sa conduca la micsorarea preturilor la faina. Poate asta are in vedere?
Valeriu Prohnitchi: „Domnule Botnaru, orice interventie administrativa, in mod inevitabil cuiva da peste mana. Pentru ca daca interzici exportul de cereale, lovesti in fermierii care produc grau, sau in exportatorii care au achizitionat graul si au contracte de livrare pe termen lung. Inevitabil in cineva lovesti.”
Europa Libera: Ok, si atunci sa ne intoarcem de acolo unde ne-ati dus – cineva poate sa plateasca si 15 lei, cineva nu poate sa plateasca nici cinci lei. Ce-i de facut?
Valeriu Prohnitchi: „Sorin a spus deja – avem nevoie de o protectie sociala foarte bine tintita, ca oamenii care cu adevarat sunt saraci, sa beneficieze de plati serioase de protectie sociala din partea statului. Sa avem o politica de protectie sociala generoasa, dar eficienta, pentru ca oamenii care cu adevarat au nevoie de acesti bani din buzunarul public, sa-i primeasca. Iar cei care nu au nevoie de ei, care s-ar ispravi si fara transferurile respective, sa nu-i primeasca. Altfel noi doar consolidam acest contract social, la care m-am referit mai sus si intr-o zi va exploda undeva, va exploda intr-o maniera incontrolabila. Se observa asemenea tendinte.”
Europa Libera: in concluzie, deci nu avem scandaluri zgomotoase care sa produca socuri economice, in schimb avem socuri politice latente. Iata am identificat de exemplu, interventiile administrative in cazul Termocomului, sau in cazul costurilor la painea cea de toate zilele. De ce nu este suficient de hotarata noua putere ca sa mearga pe calea economiei de piata?
Valeriu Prohnitchi: „Probabil din cauza ca noua putere nu este integral noua si din cauza ca sunt elemente ale vechii puteri, care inca influenteaza modelul de guvernare. Exista oameni, exista grupuri de interese care castiga din situatia in felul in care ea era ieri si nu din reformele care se propun.”
Europa Libera: Castiga cand spuneti cum? Electoral? Sau chiar financiar?
Valeriu Prohnitchi: „Castiga financiar, economic, evident. Atunci cand competitia este limitata pe anumite piete, monopolistii sau companiile care deja exista pe aceste piete au supraprofituri foarte grase.”
Europa Libera: Adica cine sta calare pe teava, profita. Domnule Hadarca, Dumneavoastra cum explicati nedorinta sau lipsa receptivitatii la rigori de piata?
Sorin Hadarca: „Eu cred ca aici este si o concurenta intre partidele politice. Avem o guvernare din coalitie, in care din pacate concurenta nu se realizeaza pe seama la „cat de mult am reusit sa facem bine”, ci „cat de mult rau am oprit din ceea ce fac altii”. Ma rog, poate fi tratat si ca o gluma, desi nu este amuzant deloc. Mi se pare ca agenda publica este alimentata in permanenta cu anumite chestiuni, care seamana sa fie din zona scandalului, din zona problematicii. si un efect pentru publicul larg este ca la un moment dat poate sa apara si o oarecare apatie fata de aceasta zona a politicului si oamenii sa fie pur si simplu descurajati sa creada intr-un viitor ceva mai bun. Mi-am dat seama despre acest lucru, vorbind cu o colega, care s-a intors din strainatate si pur si simplu incercam sa trec in revista ce s-a mai intamplat in Moldova. si de fapt, pe fonul a toate aceste scandaluri care se intampla si s-au intamplat in Moldova, mi-a fost foarte greu sa-mi amintesc un lucru bun. Cu siguranta ca lucrurile astea bune exista, pur si simplu ele sunt umbrite. Un lucru bun este faptul ca exporturile au crescut. Un lucru bun a fost ca economia este in crestere. Sunt cred ca niste fenomene, care se intampla in paralel si care parca nu ne-ar interesa.”
Europa Libera: Un lucru extraordinar care s-a intamplat, iata am ajuns in Parteneriatul pentru Democratie o tara exemplu, o tara cu sanse de a fi exemplu pentru altii. Lucru pe care l-a vazut Departamentul de stat si mai putin s-a observat pe interior. Am sa va cer pe final un sfat, o reteta pentru noua-vechea guvernare. in situatia in care au de facut lucruri nepopuliste, chiar neplacute si dureroase, cum ar fi – ne-am referit la Termocom, pretul painii, sau de exemplu reforma in invatamant, recomandata de Fondul Monetar International, care spune pe sleau ca am intarziat cu cel putin un deceniu. Cum sa puna in aplicare reforme dureroase, dar fara sa fie luati in furci?
Valeriu Prohnitchi: „Taxati, fara sa fie taxati de electorat.”
Europa Libera: Da. E posibil asa ceva?
Valeriu Prohnitchi: „Eu cred ca da. in primul rand politicienii nu trebuie sa considere ca oamenii sunt extrem de prosti, sau conservatori, sau inchistati. in esenta electoratul este mult mai deschis si mai destept. Deci, politicienii ar trebui sa comunice si sa fie transparenti. Daca o reforma este in mod obiectiv necesara, ea va trebui implementata. Daca nu azi, maine. Cu cat mai mult o amanam, cu atat mai dureros va fi efectul ei final.”
Europa Libera: Vorba cu taiatul cozii pisicii, da?
Valeriu Prohnitchi: „Da, iata exemplul cu reforma intarziata in sfera educationala este unul extrem de concludent. Aceasta reforma demult trebuia sa inceapa. si de fapt primele masuri in domeniul reformei sectorului educational a fost adoptate inca in 2008, multe obligatii au fost asumate inca in 2008. Din cauza ca actualul Guvern nu stie sa comunica adecvat starea de lucruri, primeste toate petrele in propriul cap.”
Sorin Hadarca: „Sunt totalmente de acord. Cred ca un sfat pentru actuala guvernare ar fi sa nu se fereasca de problemele sensibile. Chiar si pe exemplul reformei in sistemul educational – oricum exista rezistenta la schimbare si atunci este exact momentul potrivit pentru a fi foarte fermi – de ce o facem, cum o facem, care sunt obiectivele noastre, ce o sa avem dupa ce o facem. Adica, trebuie sa fie niste discutii veritabile pe aceasta tema.”
Vasile Botnaru: Doamnelor si domnilor, am ajuns la finalul emisiunii de astazi, la care au participat analistii economisti Valeriu Prohnitchi si Sorin Hadarca. Ne reauzim duminica viitoare. Pana atunci ne puteti asculta zilnic dimineata si seara, sau citi si eventual vedea pe Internet, iar sambata o sa vina ziua de bilant a Valentinei Ursu, dupa care eu, Vasile Botnaru, o sa va invit sa o luam de la capat. Pe curand.
SURSA: Europa Libera