În esenta, liderii AIE, Marian Lupu, presedintele Parlamentului si al Partidului Democrat (PDM), sef interimar al statului, Vladimir Filat, prim-ministru si lider al Partidului Liberal Democrat (PLDM) si Mihai Ghimpu, lider al Partidului Liberal (PL), doresc sa propuna electoratului reducerea majoritatii necesare în Parlament pentru alegerea presedintelui tarii de la 61 de voturi din 101, la 51.
Marian Lupu a explicat ca de la modificarea Constitutiei în anul 2000, când s-a trecut de la alegerea presedintelui prin vot direct la alegerea de catre Parlament, în doar doua tentative – 2001 si 2005 – din 11 s-a reusit alegerea sefului statului.
Nu e prima oara când liderii AIE recurg la convocarea unui referendum în acest scop. În septembrie 2010 pe buletinul de vot figura propunerea revenire la alegerea presedintelui prin vot direct. Cum participarea la vot a fost atunci de doar 30%, rezultatul nu a fost valabil.
Partidul Comunistilor din Republica Moldova (PCRM), condus de Vladimir Voronin, s-a opus atunci referendumului, sustinând ca doar Parlamentul este competent sa modifice Constitutia. De altfel PCRM a avut un proiect de modificare a legii fundamentale, care prevedea trei majoritati, descrescatoare de alegere a sefului statului, 61, 57 si 52 de voturi în parlament.
Aceasta aparent surprinzatoare initiativa a liderilor AIE urmeaza deciziei de saptamâna trecuta a Curtii Constitutionale care a anulat scrutinul din 16 decembrie 2011, când Marian Lupu, candidatul AIE la presedintie obtinuse 58 de voturi, pe motivul încalcarii secretului votului de catre unii deputati.
Este clar ca AIE, confruntata cun intransigenta PCRM (39 de deputati) si a Partidului Socialistilor (cu trei deputati, desprinsi din PCRM), nu mai avea optiuni, iar convocarea celui de-al treilea rând de alegeri parlamentare repetate în trei ani aparea ca un risc major.
Este ironic ca electoratul este chemat sa transeze o disputa politica veche de trei ani care tine tara într-o stare de provizorat constitutional, la numai un an si jumatate dupa esuarea referendumului care propunea alegerea presedintelui prin vot direct.
Acest referendum este bizar si datorita faptului ca arunca pe umerii electoratului responsabilitatea modificarii unei proceduri cu caracter nu doar politic, ci si tehnic, de care imensei majoritati a electoratului nu îi pasa.
Liderii AIE au fost întrebati si de reducerea prerogativelor prezidentiale, dar nu este clar daca asa ceva va fi supus electoratului. Dintr-o data, liderii AIE au devenit adeptii republicii parlamentare, nefiind în stare sa rezolve problema alegerii presedintelui de catre Parlament, dupa ce în vara lui 2010 se aratau entuziasti fata de solutia alegerii presedintelui de catre electorat.
Toata asta miroase a oportunism, daca nu a disperare. Nu e vorba ca si PCRM, principalul responsabil prin obstructia sistematica practicata de aproape trei ani de criza actuala, da dovada de acelasi oportunism, atunci când se indigneaza de tacticile AIE.
Dincolo de aceste considerente ramâne chestiunea de fond: poate Republica Moldova sa functioneze ca o republica parlamentara de tipul Germaniei, Italiei, Cehiei, Ungariei, Greciei, Letoniei si Estoniei (tari unde presedintele e ales indirect) sau Finlandei, Portugaliei, Irlandei sau Slovaciei (unde presedintele e ales direct)?
Poate fi gasit un presedinte reper moral al natiunii, complet impartial si capabil sa joace un rol de arbitru? Experienta ultimilor 11 ani arata ca nu. Iata de ce convocarea acestui referndum constitutional nu poate constitui decât un nou expedient politic.
SURSA: Acum.tv