În recentul sau discurs din parlamentul Romaniei, unde a fost invitat cu prilejul celei de-a 90-a aniversari, Regele Mihai a spus, printre altele:
“Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a împartirilor Europei în sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca în tara noastra sau daca vor sa ramana separati”.
E vorba evident despre cei care locuiesc acum în Republica Moldova si Ucraina, în teritoriile pe care Stalin le-a ocupat în 1940 si apoi în 1944.
Acest pasaj nu a trecut neobservat în Republica Moldova. Editorialistul Petru Bogatu a scris în Jurnal de Chisinau un editorial intitulat “Solutia regala” http://www.jurnal.md/ro/news/solutia-regala-bogatu-212020/.
Referindu-se la criza constitutionala din tara, unde de mai bine de doi parlamentarii nu reusesc alegerea presedintelui statului, editorialistul invoca posibilitatea alegerii Regelui Mihai.
“De domeniul fanteziei ar fi si propunerea de a-l instala din nou pe Regele Mihai I în fruntea statului. Daca nu la Bucuresti, macar la Chisinau, ca tot nu suntem în stare sa alegem presedintele, nu?”, scrie Petru Bogatu.
Relatia Regelui Mihai cu teritoriul (impropriu denumit) Basarabia a început acum 84 de ani, cand, la varsta de cinci ani a devenit monarh al Romaniei sub tutela, pana la revenirea pe tron în 1930 a tatalui sau, Carol al II-lea.
Cand Carol a abdicat în septembrie 1940, iar Mihai, pe atunci înca minor, a urcat din nou pe tron, Basarabia nu mai facea parte din Regatul Romaniei. A fost recucerita pe calea armelor în vara anului 1941, iar Regele Mihai a vizitat Chisinaul eliberat pe 31 octombrie 1942.
Anii 1941 – 1944 au însemnat însa si o ucidere si apoi deportare masiva, la ordinul conducatorului autoproclamat al statului, Ion Antonescu, a evreilor din Basarabia, dintre care majoritatea au pierit în Transnistria.
Regina Mama Elena a intervenit pe langa Antonescu si a reusit sa salveze numeroase vieti evreiesti, fapt pentru care i s-a atribuit post-mortem titlul “Dreapta între Popoare” de catre Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim.
În 1944, Armata Rosie a reocupat teritoriile anexate în 1940, teritorii care au fost recunoscute ca apartinand URSS prin tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947.
Desi Regele Mihai a fost decorat de Stalin în 1944 pentru rolul sau în iesirea Romaniei din razboiul alaturi de Germania nazista si continuarea sa alaturi de aliati, la 30 decembrie 1947, la ordinul aceluiasi Stalin, monarhul a fost silit sa abdice de catre comunistii din Romania, care actionau la ordinul Moscovei.
Regele Mihai s-a reîntors pe meleaguri basarabene în iunie 2006, cand a vizitat cimitirul ostasilor romani de la Tiganca, locul unde s-au dat lupte grele în vara lui 1941 între armata romana si cea sovietica (http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/06/060601_rege_ceremonie_basarabia.shtml).
Desigur, asa cum spune Petru Bogatu, reîntoarcerea Regelui Mihai în fruntea statului, fie în în Romania si cu atat mai mult în Republica Moldova, e de domeniul fanteziei. Nu ma îndoiesc însa ca Majestatea Sa ar fi un sef de stat impartial care ar fi capabil sa atraga respectul tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din Republica Moldova.
Dar exemplul sau de comportament public ar trebui sa constituie un model pentru politicienii din Romania si Republica Moldova, dar si pentru cetatenii celor doua tari, care de aproape 75 de ani au fost educati sub regimuri fasciste, comuniste si post-comuniste în care imoralitatea si cinismul în public au devenit aproape o norma.
SURSA: acum.tv