E cumva un semn ca economia da semne de revigorare, chiar si în acest climat international lugubru? Greu de spus.
Vorbesc cu mai multe persoane care au rude la lucru peste hotare: în Grecia, în Portugalia, în Italia. Deocamdata rudele nu si-au pierdut slujba acolo, dar unii au probleme cu prelungirea permisului de sedere.
O colega de la RFI – Radio France Internationale – realizeaza un documentar despre copiii cu parinti plecati la munca peste hotare si întâmplator de întâlnim la Chisinau. Este impresionata de maturitatea copiilor pe care i-a intervievat.
Si asta arata înca o data dependenta Republicii Moldova de exterior – fie ca e vorba de banii trimisi acasa de cei care lucreaza peste hotare, fie de ajutoare de la organizatii sau institutii din strainatate.
De pilda, asa numita “societate civila” – predominant organizatii non-guvernamentale, dependente în multe cazuri 100% de finantare externa. Adeseori întâlnesti în aceste organizatii tineri extrem de educati, fluenti în mai multe limbi straine, competenti si bine intentionati, dar al caror impact asupra societatii este extrem de limitat. Si asta pentru ca societatea în ansamblul ei este complet dezarticulata, împartita într-un mediu rural în care mai gasesti doar batrâni si copii, traind uneori o existenta de secol XIX si un oras hipertrofiat – Chisinaul – care în multe privinte e complet rupt de restul Republicii Moldova.
Cei mai buni tineri au plecat, pleaca sau viseaza sa plece în strainatate, iar rezervorul de talente si valori nu e fara fund într-o tara cu o populatie de abia 3,5 milioane de locuitori.
Si pentru ca tot am amintit de populatie, într-o tara asa de mica elita, atâta cât exista, fiind si ea mica, este confruntata cu fenomenul provincialismului si al sufocarii într-un spatiu extrem de strâmt. Toata lumea se cunoaste cu toata lumea si e greu sa existe o veritabila emulatie, mai ales în domeniul mass mediei.
Si pentru ca am ajuns la acest capitol, am sa remarc lipsa aproape totala a unei mass medii credibile si asta în primul rând datorita factorului economic. Dimensiunea pietei face ca mass media sa fie dominata de interesele economice, ceea ce limiteaza drastic veritabila libertate de exprimare si mai ales calitatea presei. Bunaoara, canalul TV Prime, proprietatea magnatului prim-vicepresedinte al Parlamentului, Vladimir Plahotniuc, vazut de multi aici ca un canal personal.
Am avut ocazia sa simt pe pielea mea “libertatea” presei de la Chisinau, când propunerea unui editor de a fi invitat la un talk-show a fost respinsa de directorul canalului respectiv, cu justificarea ca sunt “român”, de fapt cetatean român si ca se poate interpreta, nu e momentul, etc…
Pe masura ce trece timpul nu vad nicio ameliorare a modului în care se vorbeste limba româna în Republica Moldova. Acelasi jargon imbosibil, împanat la fiecare fraza de calcuri rusesti, de pilda afisul vazut de mine în piata centrala din Chisinau “Trebuie realizator” adica “Angajam vanzator” sau o reclama la apa minerala “A bea de-a trai” adica “Bei ca sa traiesti”. Ceea ce este deprimant e faptul ca nu doar oamenii în vârsta sunt afectati de aceasta influenta malefica a limbii ruse asupra limbii române, ci si cei tineri, chiar si jurnalistii.
Si cum sa nu fie, daca, atunci când deschizi televizorul, ai câteva canale în limba româna si apoi zeci de canale în limba rusa sau dublate în limba rusa, iar publicatiile de limba româna au tiraj derizoriu, în lipsa de cititori.
Am sa ma opresc aici, nu înainte de a constata ca la întrebarea “Se poate mai rau?”, de fiecare data raspunsul, atunci când revin la Chisinau este “Da”, mai ales în conditiile în care sansele de aderare la Uniunea Europeana au devenit iluzorii. Si observati ca n-am spus un cuvânt despre viata politica de aici…
SURSA: Acum.tv