Dumitru Pulbere avea evident în vedere faptul ca precedentele alegeri parlamentare au avut loc la 28 noiembrie 2010 si ca pentru convocarea unor alegeri repetate este nevoie de minimum doua luni. Dar de ce ar trebui alegerile repetate în cazul esecul alegerii de catre Parlament a presedintelui Republicii Moldova sa se desfasoare la maximum un an de la precedentul scrutin? Probabil aceasta este interpretarea presedintelui Curtii Constitutionale, care a decis pe 8 februarie si apoi pe 20 septembrie anul acesta ca parlamentul nu poate reduce prin lege organica majoritatea de 3/5, adica 61 de deputati din totalul de 101 necesar alegerii presedintelui tarii. Dar colegul lui Dumitru Pulbere, judecatorul Alexandru Tanase, nu este de acord:
Eu vreau sa fac o precizare: acest an de zile are cu totul alta ratiune si cu totul alt sens decât a fost astazi declarat de catre presedintele Curtii Constitutionale. Este vorba de acel an de zile, care se contine norma constitutionala în interiorul caruia nu poate fi dizolvat Parlamentul mai mult de o singura data. Aici este problema – Parlamentul nu poate fi dizolvat pâna la expirarea acestui an, dar el poate fi dizolvat dupa aceasta perioada. Dar ca sa survina dizolvarea, este necesar sa fie declansata procedura alegerii presedintelui. La fel cum este necesar ca aceasta procedura sa esueze”, a declarat Alexandru Tanase la Publika TV.
Parlamentul a esuat pâna acum de trei ori în alegerea presedintelui dupa aprilie 2009 si ca atare au fost organizate de doua ori alegeri parlamentare repetate, pe 28 iulie 2009 si pe 28 septembrie 2010.
Partidul Comunistilor (PCRM) care detine minoritatea de blocaj – 42 de voturi – a împiedicat alegerea presedintelui de catre coalitia de guvernare – Alianta pentru Integrare Europeana (AIE), formata din Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de premierul Vladimir Filat, Partidul Democrat (PDM), condus de presedintele Parlamentului si sef interimar al statului, Marian Lupu, si Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu.
Liderul PCRM si fost presedinte al tarii între 2001 si 2009, Vladimir Voronin, insista asupra candidaturii Zinaidei Grecianîi, fost premier între 2008 si 2009. Candidatul AIE ramâne Marian Lupu, de unde blocajul total.
Ceea ce face ca Republica Moldova sa nu aiba un sef de stat ales de aproape doi ani si jumatate, iar acest provizorat are implicatii begative, mai ales asupra relatiilor internationale ale tarii si a încrederii investitorilor straini.
Joaca din casa de papusi
Situatia de blocaj dateaza în fond chiar de la schimbarea Constitutiei, în anul 2000, când o majoritate a parlamentarilor s-au rafuit cu preedintele de atunci, petru Lucinschi, si au înlocuit scrutinul direct de alegere a sefului statului cu cel indirect, de catre parlament. În iarna acelui an, deputatii au esuat în tentativa de alegere a presedintelui, iar la alegerile parlamentare anticipate din februarie 2001, PCRM a obtinut o victorie covârsitoare – 71 de mandate din 2001.
Vladimir Voronin a fost ales atunci fara probleme de catre Parlamentul dominat de PCRM, dar în 2005 Comunistii n-au mai obtinut decât 56 de mandate, iar Voronin a fost reales atunci cu voturile deputatilor PD (partid condus pe atunci de Dumitru Diacov), PPCD, (condus de Iurie Rosca) si PSL (codus de Oleg Serebrian). Concesiile promise de PCRM nu s-au materializat si partidele de opozitie care l-au votat pe Voronin au platit pretul la urmatoarele alegeri.
La 5 aprilie 2009, PCRM a obtinut 60 de mandate, dupa un scrutin contestat vehement de opozitie si i-a lipsit un vot pentru alegerea Zinaidei Grecianîi (Voronin nu mai avea dreptul sa candideze dupa doua mandate în functie). Parlamentul a fost dizolvat si în alegerile parlamentare repetate de la 28 iulie 2009 PCRM a pierdut majoritatea. AIE l-a ales pe Mihai Ghimpu presedinte al Parlamentului si sef interimar al statului, alegerea lui Marian Lupu esuând, iar dupa cel de-al doilea rând de alegeri repetate de la 28 noiembrie 2010, presedinte interimar a devenit Marian Lupu, alegerea presedinelui esuând din nou.
A esuat si referendumul din 5 septembrie 2010, prin care se propunea alegerea presedintelui prin vot direct, datorita slabei participari la vot.
Între timp, disensiunile din AIE s-au accentuat, dar norocul aliantei este prezenta în continuare în fruntea PCRM a lui Vladimir Voronin, a carui data de expirare politica a trecut de mult. Insistenta acestuia pe candidatura Zinaidei Grecianîi, premier în aprilie 2009 si ca atare compromisa datorita scrutinului dubios din 5 aprilie si a represiunilor demonstratiilor de protest din 7 – 8 aprilie, dovedeste ca liderul PCRM este din ce în ce mai rupt de realitate.
Este probabil ca la un nou scrutin repetat PCRM va cadea finalmente sub cele 41 de mandate care îi permit sa blocheze alegerea presedintelui. Întrebarea este : mai rezista AIE ? Marian Lupu tine cu tot dinadinsul sa fie ales presedinte, iar premierul Filat cocheteaza tot timpul cu amenintarea voalata a unei cooperari cu PCRM.
A aparut si varianta unui presedinte non-partizan în persoana Nataliei Gherman, ministru adjunct de externe si fiica primului presedinte al Republicii Moldova, Morcea Snegur. Dar politicienii din Parlament, în mod covârsitor barbati, nu par încântati de o asemenea varianta.
Si cum aceasta joaca de-a alegerea presedintelui continua de mai bine de doi ani, Republica Moldova ramâne în continuare în stare de provizorat politic. Te si întrebi, care este miza asa de uriasa, când practica constitutionala a aratat ca functia de presedinte nu este una cu puteri executive, cel putin în absenta unei majoritati favorabile presedintelui.
Dar lipsa de maturitate a clasei politice din Republica Moldova, tara cu o populatie cât jumatate din populatia Londrei, este notorie. Din pacate, acesti politicieni nu se pot vedea din afara, ca sa-si dea seama cât sunt de ridicoli în joaca lor dintr-o tara care seamana uneori cu o casa de papusi.