Mi-am exprimat opinia ca, pe lânga faptul ca un astfel de zvon este stupid, Parlamentul nu poate aproba de unul singur unirea cu România, asa cum rezulta din art. 142 (1) al Constitutiei Republicii Moldova:
Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor înscrisi în listele electorale.
Vajnicul propagandist al unirii, el însusi membru al parlamentului care a proclamat independenta Republicii Moldova la 27 august 1991, nu s-a lasat si a afirmat ca Parlamentul poate pur si simplu sa abroge acest articol!!! Probabil ca nu a auzit de conceptul de “pietrificare”, prezent si în alte legi fundamentale, de exemplu Franta, Italia sau România, prin care legiuitorul constituant impune limite ale revizuirii Constitutiei, care nu pot fi depasite decât prin adoptarea unei noi legi fundamentale de catre o noua Adunare Constituanta special aleasa.
Dar pe lânga aspectul constitutional, mai exista si cel politic. Parlamentul de la Chisinau nu este în stare de mai bine de doi ani sa aleaga presedintele statului, nereusind sa întruneasca votul a minimum 61 de deputati în favoarea unui candidat. Grupul parlamentar al Partidului Comunistilor (PCRM), care are mai mult de 40 de deputati, blocheaza alegerea.
În aceste conditii, cum ar putea acest partid românofob sa-si aduca contributia activa la votarea unei prezumptive uniri? Nu mai spun ca nici Partidul Democrat (PDM), din care face parte Vladimir Plahotniuc nu este un partid favorabil uniri, iar liderul PDM, presedintele Parlamentului si presedinte interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, se considera moldovean si declara ca vorbeste limba moldoveneasca.
În fapt, nici celelalte doua partide – Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de Vladimir Filat, si Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu, nu sunt, prin statut, partide unioniste. Mihai Ghimpu si mai multi deputati PL sunt unionisti, dar liderul PL a declarat ca politica unionista “nu aduce voturi”.
Si Mihai Ghimpu stie ce spune, deoarece starea de spirit din Republica Moldova nu este favorabila unirii cu România si acest lucru a fost confirmat de rezultatele tuturor alegerilor parlamentare desfasurate dupa obtinerea independentei acum 20 de ani.
Nici macar perspectiva aderarii si apoi aderarea României la Uniunea Europeana nu a avut un impact semnificativ asupra sentimentului unionist în Republica Moldova, ci doar a dus la explozia numarului de solicitari de redobândire a cetateniei României, din motive predominant pragmatice si nu sentimental-nationaliste.
I-am spus apoi colportorului de zvonuri pe Facebook ca nu exista numai Republica Moldova în aceasta ecuatie a unirii, ci si România. Probabil ca, întrebati într-un sondaj de opinie, o majoritate în România ar fi favorabila unirii cu Republica Moldova.
Dar în urma unei reflectii mai adânci, probabil ca si-ar da seama de costurile – politice si mai ales economice ale unei asemenea uniri. Si aici ajungem o al treilea termen al ecuatiei unirii, pe care propagandistii unirii îl trec sub tacere: Uniunea Europeana.
Când parlamentul României a amendat legea cetateniei, usurând procedura de redobândire a cetateniei, acest lucru a creat nervozitate în rândul anumitor state UE, alarmate de perspectiva unui potential numar de trei milioane de cetateni ai Uniunii.
Asa încât, propagandistii unirii nu trebuie sa-si imagineze ca Republica Moldova (care este la ani lumina de standardele UE) poate intra pe usa din dos în Uniunea Europeana. Sa-si aduca aminte mai întâi de faptul ca acest stat nu are nici macar statutul de candidat la aderare si, mai ales, nu-si controleaza întreg teritoriul, fiind o cale deschisa de acces din fostul imperiu sovietic cu toate consecintele ce decurg de aici.
Acesta nu e singurul propagandist unionist care planuieste unirea din fata unui termnial de computer. Asta e o îndeletnicire pe multe forumuri de pe internet, Si toate au în comun o trasatura: lipsa totala de realism, care n-ar fi o nenorocire, daca respectivii nu s-ar drapa în mod demagogic si patriotard în rosu, galbem si albastru, tratându-i pe cei care aduc obiectii argumentate, drept “”anti-români”, “tradatori”, “agenti ai rusilor”si alte asemenea calificative care dovedesc lipsa totala de profunzime a acestor persoane, ce pretind un fel de monopol asupra patriotismului.