Cred ca, asemenea afirmatii nu sunt decât o stângace tentativa de a masca teama de reforme atât în sistemul judecatoresc, cât si în administratia publica în general. Este adevarat, propunerile formulate în pachetul de initiative anticoruptie ale Ministerului Justitiei sunt pe alocuri radicale si nu exclud riscul unor abuzuri din partea anumitor structuri sau persoane rau intentionate. În primul rând, însa, asemenea riscuri exista oriunde, nu doar în Republica Moldova, si oricând. În cel de-al doilea rând, cu atât mai admirabila este practica pe care alte institutii ale statului ar trebuie sa o preia de la Ministerul Justitiei, cea de a supune proiectele sale unor largi dezbateri publice, de a solicita si obtine concluziile organismelor internationale specializate, dar si al expertilor nationali, cu scopul de a sintetiza toate propunerile formulate si a le include in initiativele sale înainte de a le prezenta în plenul Parlamentului. Asta se face tocmai cu scopul de folosi toate capacitatile existente si pentru a minimiza orice riscuri. Dar asta presupune, totodata, o abordare constructiva din partea celor carora le este ceruta parerea – fie de catre autorii acestor initiative, fie din partea institutiilor mass-media – si nu doar critici sterile. Înainte de a formula sentinte, acesti oameni ar trebui, cel putin, sa citeasca atent proiectele propuse, sa-si foloseasca capacitatile analitice pentru a formula argumente si, de ce nu, sa se implice personal pentru îmbunatatirea lor.
Ministerul Justitiei si-a argumentat excelent ultimul set de initiative privind masurile de combatere a coruptiei si numai cei care n-au vrut s-au facut a nu vedea aceste argumente. Lupta cu acest flagel nu mai poate fi purtata cu manusi albe. Încercând sa ramânem gentilomi în relatia cu cei care nu ezita nicio clipa sa se îmbogateasca pe contul altora, sa fure fara nicio jena atât din buzunarul statului, al agentilor economici, cât si din cel al cetateanului de rând, noi riscam sa perpetuam acest fenomen la nesfârsit, sa facem din el un fel de traditie nationala, în loc sa-l combatem eficient. Propunerea de confiscare a averilor ce nu pot fi justificate si introducerea pedepsei penale pentru îmbogatire ilicita este, în acest sens, un pas de aliniere a noastra la standardele unor tari care au reusit pe aceasta cale. Trebuie sa se înteleaga foarte clar, aceasta initiativa nu reprezinta o vendeta împotriva judecatorilor, asa cum ar vrea sa ne convinga unii. Este o masura ce se refera la toti agentii publici – procurori, functionari, înalti demnitari de stat, tuturor celor care sunt obligati prin lege sa-si declare averile. În acelasi timp, am explicat cât se poate de clar si pe întelesul tuturor ca o asemenea masura va putea fi aplicata doar persoanelor în privinta carora instanta a emis deja o sentinta de condamnare pentru coruptie sau alta infractiune deosebit de grava si a caror averi depasesc evident veniturile lor oficiale. Nu poate fi deci, în niciun caz, vorba despre un act de persecutie, ci doar despre restabilirea echilibrului legal.
Prezumtia constitutionala a caracterului licit al averii dobândite, invocata atât de des de adversarii initiativelor Ministerului Justitiei, nu poate si nu trebuie sa devina o piedica în lupta cu coruptia. O prevedere similara este înscrisa si în Constitutia României, stat membru al Uniunii Europene, si unde masurile de confiscare a averilor dobândite ilicit au fost totusi votate de Parlament fara ca aceasta prezumtie sa fie încalcata. Ba mai mult, recent însasi Consiliul Superior al Magistraturii de la Bucuresti a cerut înasprirea pedepsei de confiscare extinsa a averii. La fel, si în Republica Moldova, o asemenea prevedere nu încalca a priori normele constitutionale. Curtea Constitutionala în interpretarea pe care a dat-o articolului 46 din Constitutie la cererea ministrului justitiei, de altfel, a mentionat ca statul este în drept sa instituie masuri confiscatorii pentru averile dobândite ilicit. Pe de alta parte, trebuie sa se înteleaga ca asemenea masuri nu au doar caracter coercitiv, ci si de prevenire a coruptiei. Celor care ocupa functii publice, care sunt în slujba statului si, deci, a cetateanului, la fel ca si celor chemati sa le faca acestora dreptate, trebuie sa li se taie din start orice pofta de baga mâna într-un buzunar strain. Iar altfel, astazi, este prea mare tentatia unora de a se îmbogati repede si fara niciun risc de a pierde rezultatul unor activitati ilegale chiar si dupa ce vor fi prinsi cu mâta-n sac.
Ministerul Justitiei încearca si chiar a reusit deja sa puna la dispozitia CNA si a Procuraturii, instrumente necesare pentru o lupta eficienta cu coruptia. În acest sens se înscrie si prevederea privind ridicarea imunitatii judecatorilor, în cazul unor banuieli de coruptie, si initiativele privind pedeapsa penala pentru îmbogatire ilicita si confiscarea extinsa a averilor ce nu pot fi justificate. În presa scrisa si la TV sunt tot mai des prezentate cazurile rasunatoare ale unor judecatori si nu numai, cu case luxoase si averi fabuloase, care în niciun caz nu corespund veniturilor acestora. Nou creata CNI si noul CNA vor trebui sa arate rezultate imediat. Or, este o situatie ce nu poate fi tolerata, în care coruptii se dovedesc mult mai ingeniosi decât procurorii, iar adversarii reformelor – tot mai galagiosi si chiar obraznici. Am vrea sa se înteleaga ca lupta cu coruptia nu este un moft sau un obiectiv politic, ci un angajament pe care noi ni l-am asumat în fata cetatenilor si la care nu vom renunta în niciun caz.