Marea mi-a fost surprinderea citind in manualul de istorie belgian niste elogii aduse inteligentei si patriotismului liderilor unuia din orasele belgiene care au negociat cu invadatorii spanioli predarea orasului in schimbul pastrarii unor privilegii comerciale ale acestuia si evident nedistrugerea acestuia. (Iar noi ne mai miram de ce in Italia sau Belgia sau Olanda exista orase care au arhitectura de 500-600 de ani, iar in Moldova si restul Europei de Est nu prea.) In manual mai scria ca numai datorita bravilor lideri ai acestui oras care au demonstrat intelepciune prin faptul ca au negociat predarea orasului, acesta si-a patrat prosperitatea, pacea, si vietile omenesti. Pana la urma spaniolii oricum au plecat peste cateva decenii. Iar belgienii au ramas belgieni. Insa mai prosperi, si cu casele si afacerile intacte. Deci definitia vest-europeana a patriotismului este pe alocuri diametral opusa definitiei est-europene a patriotismului. Evident, nu trebuie absolutizata aceasta observatie. Si istoria est-europeana este plina de ‘pragmatici’, inclusiv Stefan cel Mare (care fara doze nesanatoase de ‘pragmatism’ nu mai rezista jumatate de secol pe tron), iar istoria vest-europeana de lideri care au aplicat tactica pamantului pustiit. Mai degraba difera modul cum este interpretata istoria acum, sau cum sunt proiectate interpretarile de acum in trecut.
Fast Forward.
Revista Economist. Marea Britanie. 2012. Se discuta intentia Scotiei de a organiza un referendum privind independenta in viitorul apropiat. Pozitia guvernului Marii Britanii fata de vestigiile fostei maretii e clara: decide populatia de pe loc. Daca locuitorii insulelor Falklands/Malvine, Irlandei de Nord, Gibraltarului sau Scotiei vor independenta – Londra nu are nimic impotriva. Daca vor sa ramana parte a Regatului Unit, atunci Londra le va apara acest drept inclusiv cu forta armelor daca e nevoie (vei razboiul din Falklands in 1982). In articolul Economist apare urmatorul pasaj:
“Aspectele politice si culturale a independentei sunt discutate intens. Insa, nu e de mirare ca la bastina lui Adam Smith, cele mai grele sunt argumentele economice. Conform sondajelor, anume argumentele economice vor determina daca scotienii vor opta pentru independenta sau nu. Conform unui sondaj doar 21% din scotieni ar vota pentru independenta daca aceasta le-ar reduce bunastarea cu 500 GBP (cca 570 Euro) pe an, si doar 24% ar prefera sa ramana in Marea Britanie daca aceasta le-ar reduce din prosperitate. Aproape toti restul ar vota pentru indipendenta daca aceasta le-ar aduce mari bunastarea cu o suma echivalenta pretului unui Ipad, si impotriva independentei daca perspectiva acestui beneficiu nu s-ar materializa.”
Iata in ce termeni discuta britanicii si scotienii notiunile legate de independenta si integritate teritoriala. In termenii costurilor si beneficiilor. Foarte pragmatic. De ce se discuta integritatea teritoriala in acesti termeni? Pentru ca in interpretarea societatii britanice statul exista pentru a oferi niste servicii etatenilor. Functia sa primara e sa asigure prosperitatea si seuritatea cetatenilor, nu controlul unui areal geografic definit cu orice pret. Statul poate fi mai mic, sau mai mare – ceea ce conteaza in primul rand e ca acesta sa-si serveasca bine cetatenii.
Cat costa Transnistria?
Banuiesc ca daca s-ar face un sondaj in Moldova care ar pune intrebarea: ‘Doriti ca Moldova sa se reintegreze cu Transnistria?’ 90% din populatie ar fi pentru. Insa situatia ar fi foarte diferita daca aceasta intrebare ar fi formulata in termenii costurilor reintegrarii. In fond Moldova intotdeauna s-ar fi putut reintegra cu Transnistria, insa nu a vrut sa plateasca costurile acestei reintegrari. Iar nota de plata oferita Moldovei pentru reintegrare continea continea prezenta militara rusa, memorandumul Kozak, federalizare etc. Moldova a avut de cateva ori sansa reintegrarii dar nu a vrut sa plateasca costurile acesteia. Cu alte cuvinte Moldova era ca un simplu taran la piata care are nevoie de o remorca la masina, dar nu o sa plateasca 10.000 de euro + o jumatate din asa sa, pentru ca remorca nu valoreaza atata.
Insa nici oferta Moldovei nu a fost prea convingatoare – nici pentru transnistreni, nici pentru rusi. Oferta de autonomie in cadrul unui stat unitar si promisiunile de eterna neutralitate si neunire cu Romania erau si ele percepute ca o tentativa de a cumpara remorca cu 50 de lei. Si tot asa…
Cu timpul insa chestiunea se cam ingroasa. Cu 2.8 miliarde de dolari – datoria Transnistriei pe gaz. Deci la acei 10.000 de euro ipotetici ti se ofera nu doar Transnistria, ci si obligatia de a plati inca multi multi bani pentru faptul ca remorca nu are fund si tot ce au pus in ea fostii proprietari s-a cam pierdut. Pe de alta parte nici fara remorca prea departe nu ajungi.
Acum sa revenim la pretul integritatii teritoriale. PIBul pe cap de locuitor in Marea Britanie este de cca 30.000 euro. Deci acel Ipad de 570 euro, care determina atitudinea scotienilor fata de uniunea cu Anglia, reprezinta 1.9 din PIB pe cap locuitor anual al unui cetatean britanic. A 52-a parte din PIB/cap. PIBul Moldovei pe cap de locuitor este de circa 1500 Eur (conform FMI). A 52-a parte din PIB per capita ar fi 28 euro/an, sau 2.33 euro/36 de lei pe luna.
Cred ca ar fi interesant sa vedem cam cat sunt gata cetatenii RM sa plateasca pentru reintegrare. Poate cineva include in urmatorul sondaj de opinie urmatoarea intrebare adresa cetatenilor RM: ‘D-voastra personal sunteti gata sa contribuiti cu 36 de lei pe luna, bani care ar urma sa fie cheltuiti pentru reintegrarea Transnistriei in Moldova?’ Sa vedem daca acesti 36 lei pe luna vor afecta numarul acelor 90% din sustinatori ipotetici ai reintegrarii. Evident, cifra de 36 de lei este aleatorie. Ca si Ipadul scotienilor. Daca intrebam de acele 2.8 miliarde raspunsul era clar diferit. Dar ar fi interesant sa vedem daca acesti 36 de lei ar schimba ceva in atitudinile cetatenilor RM fata de reintegrare. Nu m-as mira foarte mult daca cetatenii RM ar fi mai apropiati de modelul de pragmatism din Scotia de astazi sau manualele de istorie belgiana, decat de idealurile din cartile de istorie romaneasca.
Bonus
Mai stiu o gluma politica ruseasca care suna cam asa: daca Rusia va avea noroc, Caucazul de Nord se va separa de Rusia. Iar daca nu – Rusia nu se va putea separa de Caucaz.