Ion este om cu suflet mare. El este sofer de rutiera. Recent, microbuzul cu care lucreaza s-a lungit cu doua rânduri de scaune. Pericol de a omorî câtiva oameni este, dar viata de sofer de rutiera este dura. Chiar de dimineata i-a tras doi Dumnezei lui Valera, pentru ca l-a întrecut si-i ia toti pasagerii, iar pe Emil l-a trimis drept în p…. mamei lui când acesta l-a atentionat sa conduca mai atent, deoarece pasagerii nu-s saci cu cartofi. Ion devine însa alt om duminica. El merge la biserica si se roaga sa-i fie iertate pacatele.
Vasile este om cu suflet mare. El este inspector la Politia Rutiera. Zona sa preferata de actiune este Botanica, între Portile Orasului si Aeroport. Saptamâna trecuta, în capitala s-a petrecut operatiunea ”Pietonul”, dar lui Vasile îi este pofik de toate operatiunile. El sta la magazinul Metro si-i ”anina” pe toti soferii care ies de dupa deal cu 63 de km/h. 100 de lei direct, fara proces verbal, este modalitatea lui Vasile de a petrece operatiunea ”Pietonul”, iar când soferii zic totusi ca doresc sa faca lucrurile pe cale legala, el spune un ”Doamne fereste!” si se apuca de scris. În cele 10 minute, cât îi ia sa întocmeasca procesul verbal, 7 soferi trec cu 63 km/h, dar Vasile îi rateaza si de fiecare data se uita la radar cu ciuda, tragând câte un ”Dumnezeu mamii lui de om drept!!” printre dinti. Desi nu prea e credincios, Vasile totusi merge din când în când la biserica, deoarece sotia sa, casnica, e o credincioasa model, jertfind la biserica, în fiecare duminica, din putinul pe care-l acumuleaza sotul sau.
Andrei e om cu suflet mare. Lucreaza ca taximetrist. El niciodata nu foloseste aparatul de taxat si cere de la clienti 60 de lei, în loc de 30. Dupa o negociere mai scurta sau mai lunga se ajunge la 40, iar Andrei porneste în tromba, bucurându-se, în gând, ca ”l-o mai frecat pe-un prost”. Am uitat sa va spun ca Andrei poarta barba, iar la gât are o cruce mare, de argint. Ar fi vrut sa se faca preot, dar a facut câtiva ani de puscarie în tinerete, iar acum lucreaza taximetrist.
Vasilita este om cu suflet mare. Vinde siliotka la Piata Centrala. Grea munca are, în fiecare seara trateaza siliotka cu tot felul de substante, sa nu miroase a doua zi (ca e putreda nici nu mai conteaza), iar toata ziua vinde. Ieri a amagit la cântar cinci ”prosti”, cu câte 2-300 de grame fiecare. Duminica va merge si ea la biserica si va jertfi în numele lui Dumnezeu.
Gheorghe este un om cu suflet mare, lucrator în constructii. El lucreaza la o cladire cu 16 etaje. În fiecare seara, de la lucru pleaca ba cu un sac de ciment ba cu unul de ”Rotband”. Ce daca cimentul sta si se împietreste în sura la Gheorghe, ”p….. cela de sef are de unde…”. Merge si el destul de des la biserica, aprinde o lumânare pentru cei dragi si jertfeste din putinul pe care-l are pentru constructia unei biserici mai aproape de casa sa.
Oamenii astia sunt ortodocsi adevarati, cu frica lui Dumnezeu în gând. De asta merg la biserica si jertfesc pentru iertarea pacatelor. Ei nu vor sa traiasca la fel ca-n Uniunea Europeana. Ca-n Uniunea Europeana nimeni nu mai are frica de Dumnezeu. Ba mai rau, pe acolo misuna homosexuali si musulmani. Acesti oameni, cu suflete mari, i-ar spânzura de coaie pe homosexuali, iar pe musulmani i-ar trimite în Sahara, ca acolo le este locul. Episcopul Petru se mândreste cu astfel de enoriasi. El îi da drept exemplu si spune ca atâta timp cât Gheorghe, Vasilita, Andrei, Vasile si Ion vor exista, Moldova va ramâne la fel – o tara cu oameni cu suflete mari, cu frica de Dumnezeu si cu traditii pastrate secole la rând.