Primii care au vazut roiul burtararilor sunt buneii si parintii nostri, chiar din prima zi de ocupatie, 28 iunie 1940. Generatia mea, inclusiv eu, roiul burtararilor l-am vazut mai târziu, ce-i drept nu chiar atât de aproape asa cum l-am vazut si simtit începând cu 1987 si pâna astazi. În mod special, în anii de activitate a Frontului Popular si, începând cu anul 2005, când a fost lansat în politica actualul Primar General al mun.Chisinau, si acum, în anii de activitate a AIE. Despre roiul burtararilor am auzit pentru prima data de la tata Toader si mama Irina, care, în cele mai grele timpuri au crescut cinci copii, si nu doar ne-au crescut, ci au trait si au muncit doar pentru noi, au dat si au facut totul pentru ca fiecare din noi – badea Gicu, nascut în 1937, badita Simion, 1939, nasul Visarion, 1942, Valentina, mama Primarului general Dorin Chirtoaca,1948 si subsemnatul 1951 – sa facem studii, pentru ca viata noastra sa fie mai usoara, mai buna decât a lor.
Dar n-a fost sa fie, viata noastra a fost furata, calcata de senilele regimului comunist de ocupatie, la fel ca si viata parintilor nostri. Multumirile si plecaciunile noastre, scumpilor nostri parinti, care sunteti plecati în ceruri la Dumnezeu, mai mult din partea mea si a Valentinei, fiindca ceilalti – Gheorghe, Simion si Visarion – nu mai sunt alaturi de noi, ci alaturi de voi, acolo sus. Dumnezeu sa va odihneasca, Dumnezeu sa aiba grija de voi, scumpii nostri parinti si frati, macar acolo sus, în ceruri, fiindca aici, pe pamânt, viata v-a fost tare grea, dureroasa si amara. Dar, din fericire, sau din pacate, numai Dumnezeu stie de ce a dat ca viata sa fie asa, viata pe care majoritatea dintre pamânteni o traiesc greu, iar unii foarte greu. Si pentru fiecare din noi, fie bogat, fie sarac, ea ramâne asa cum a descris-o Herodot: “În viata aceasta atât de scurta, nu este nimeni care sa fie atât de fericit, încât sa nu-i vina adesea în minte ca-i mai preferabil moartea decât viata. Caci nenorocirile si bolile care dau peste el nu-i dau ragaz sa faca ca viata sa-i para lunga, cu toate ca-i de scurta durata. De aceea, fiindca e plina de suferinte, moartea este lucrul cel mai preferabil pentru om; numai zeul singur se bucura de o existenta fericita, pe care însa o invidiaza la muritori.”
Poate combate cineva ceea ce a spus Herodot? Nu cred, doar BURTARARII, ei sunt destepti, doar ei stiu multe si de toate, ei sunt muntele, ei sunt pâinea, aerul, apa si pamântul, doar ei si numai ei stiu ce este natiunea, care sunt drepturile ei, cum trebuie sa traiasca o natiune, o societate, un om, cine-i cinstit si cine-i hot, cine-i mai destept si cine trebuie sa fie întotdeauna primul. De ei, în toate timpurile, a depins totul, inclusiv viata omului, iar astazi tot de ei depinde si viata cetatenilor Republicii Moldova, si nu numai. Numai ei si doar ei stiu cine-i patriot si cine-i patrihot. Dar cea mai buna profesie a lor a fost si ramâne, pentru toate timpurile, lustruirea (vorba le apartine) celor care folosesc puterea pentru a acumula avere, inclusiv pentru ei. Ce-i drept, doar câte un os, si acesta din paste-n în paste, iar mai apoi si câte un genunchi, numai ca nu pentru burta, ci în… Dar, important lucru, ei stiu sfârsitul operei, si atunci te întrebi, de ce fac acest lucru? Burta, care din pacate nu are cap, ci doar c…
Ce-a fost pâna la mine, apoi în perioada vietii mele, dar anii importanti sunt începând cu 1987-1989 si pâna în clipa în care scriu acest material, ani cruciali pentru destinul nostru. Au scris si vor scrie istoricii, dar adevaratii istorici, nu istoricii-burtarari. Pe unii burtarari îi cunosc personal, din anii când am început lupta pentru cauza nationala – de fapt, unii dintre ei continua si azi din rasputeri sa-si rupa “bunghii” pentru cauza “lor”, – pe altii, care sunt mai tineri, i-am cunoscut din zilele noastre. E jalnic sa-i privesti, e jalnic sa-i cunosti, e jalnic sa-i citesti, e jalnic sa-i auzi. Permanent umbla cu zâmbet, desigur fals, si cu capul nitel aplecat, ceea ce înseamna ca pe alocuri nu-s multumiti, dar cel mai important e ca lumea, chiar daca nu toata, stie ca el este burtarar.
BURTARARII si ei sunt diferiti. Unii, odata cu disparitia URSS, au renuntat la aceasta profesie, altii au slujit puterea ocupantilor pâna-n în ultima zi, pâna nu s-au convins ca imperiul e pe moarte si ca lupta pentru limba româna, ca limba oficiala, si revenirea la alfabetul latin a cenaclului “Alexei Mateevici” si a Frontului Popular, sustinuti de sute de mii de oameni, e aproape câstigata. “Geniul” din ei posibil le sulfa: e timpul sa va orientati, nu întârziati cu decizia, “binele” e pe sfârsite, puterea se va schimba, iar odata cu ea, adio “osul”, adio “icra neagra”! E timpul sa slujiti noii puteri, asa cum ati facut-o pâna acum în vechiul regim, dar sa nu uitati: cauza ramâne KPSS. Pentru unii solutia, pentru altii ordinul, si din locomotiva URSS, burtararii s-au aciuat prin “ciuciu-hopa” în carul Frontului Popular. Dar, întrucât FP a luat nastere pe baza Miscarii Democratice în sustinerea ” perestroicai” (formata de catre KGB, lucru auzit mai târziu) în sprijinul lui M.Gorbaciov, care era plina de kaghebisti si burtarari, mult n-a tinut. Dupa ce au fost cunoscute rezultatele alegerilor din 1990, în care din 380 de mandate, împreuna cu cele din stânga Nistrului, membrii si simpatizantii FP au câstigat doar 133, Moscova imperiala a înteles ca ceea ce nu i-a reusit în anii 1988-1989 îi poate reusi dupa alegeri, adica distrugerea Frontului Popular, si sansa nu trebuie ratata. Dictum factum, adica zis si facut. KGB-ul îsi aduna unul câte unul kaghebistii si burtararii, le înmâneaza ordinul si instructiunile si, la treaba, baieti si fete, spunându-le ca întotdeuna: “Patria” se mândreste cu voi. Primind pachetelul cu “icra neagra” si “osul”, kaghebistii si burtararii nu aveau rabdarea de a-si bucura “patria lor”, si cu vocea lor patriotica, indiferent unde se aflau, strigau: “Slujim “Patriei”. Ce-i drept, încetisor, asa încât sa nu-i auda nimeni, ca altfel au prabusit misiunea, si nu numai. Putea s-o ia si la mo…, pentru ca membrii si sustinatorii FP, când auzeau ca printre noi sunt si “patrioti” de felul acesta sau îl simteau pe vreunul din ei, erau gata sa-l sfâsie pe loc.
Apropo, astazi majoritatea marilor patrioti, care sustineau ideile cenaclului “A. Mateevici” si ale Frontului Popular, care au venit pe jos sute de kilometri – de la Cahul, de la Stefan Voda, de la Ungheni, de la Briceni, într-un cuvânt – din toate localitatile multpatimitului nostru pamânt, – la prima Mare Adunare Nationala din 1989, nu cunosc probabil ca, daca nu era persoana care încurca cel mai mult, la fel cum încurca si pe KGB, adica eu, aceasta s-ar fi desfasurat la Schinoasa, în “valea motocrosului”. Asa au hotarât comunistii sovieto-moldoveni si Executivul Frontului Popular a acceptat. Îmi amintesc si argumentele unora: pentru ca Marea Adunare Nationala sa aiba loc, indiferent unde. Eu, care nu am fost pe placul KGB niciodata, asa cum nu va plac nici voua, fiind prin rotatie Presedintele Executivului FP, nu m-am putut împaca si a doua zi i-am scris lui M.Snegur, presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM de atunci, urmatorul demers (citez din memorie): Prin prezenta, Frontul Popular din Moldova va aduce la cunostinta ca nu este de acord cu decizia Prezidiului ca Marea Adunare Nationala sa se desfasoare la “motocros”. Marea Adunare Nationala va avea loc în piata Victoriei (asa se numea atunci Piata Marii Adunari Nationale de astazi). Presedinte, Mihai Ghimpu, semnatura si punctum. Comunistii au sughitat, de câte ori nu stiu, dar nu ne-au mai chemat sa discutam si nici nu s-au împotrivit. Astfel, dragii nostri “mari patrioti”, prima Mare Adunare Nationala a avut loc în centrul capitalei, dar nu unde au dorit comunistii – acolo unde pasc vacile si oile. Decizia lor urmarea scopul de a compomite Marea Adunare Nationala, si nu în ultimul rând compromiterea membrilor Comitetului Executiv al FP, adica a conducerii Frontului Popular în fata acelora care ne sustineau pe noi, si nu pe ei- comunistii care “reprezentau si aparau poporul”, ocupat la 28 iunie 1940.
Asadar, sa fie clar pentru toata lumea ca ceea ce ne-a reusit se datoreaza acelor sute de mii de oameni, care prin sustinerea lor au întarit puterea noastra în lupta cu comunistii ocupanti. Victoria noastra însa, în loc de fericire, le-a adus necaz si astazi adevaratii nostri patrioti, în loc sa se bucure de o viata buna, la care contributia lor a fost decisiva, au fost pusi în situatia sa plece în lumea mare pentru a-si salva viata proprie si a familiei. Si totul din cauza conducatorilor si a unor deputati de atunci, care nu au avut curajul sa facem reformele necesare, sau poate nu le-a dat voie Moscova, numai ei stiu. Ironia soartei, stimati cetateni, e ca cei care au slujit ocupantii sunt acasa, traiesc bine-mersi, iar acei care au fost prigoniti în perioada de ocupatie, din nou prigoniti, dar de data aceasta de statul pentru care au luptat, nu de straini.
De ce, Doamne,dai viata buna, nu numai celor care sunt cinstiti si muncesc, dar si burtararilor, în toate timpurile? Sa nu mori de scârba, sau poate mai bine sa iei o …, si …. Nu, nu face, nu merita. Asa cum suntem noi, moldovenii, ei pot deveni eroi!
NOTA BENE: Cuvântul “Burtararii” nu exista în limba româna. “Burtararii” sunt o inventie lingvistica, care îmi apartine. Ea defineste, cred, cel mai bine o tagma sociala destul de întinsa, o tagma fara valori morale, fara convingeri politice, fara credinta si fara frica de Dumnezeu, gata sa slujeasca orice regim politic, gata sa tradeze frate si sora, neam si tara. Dumnezeul caruia i se închina “burtararii” si pe care îl invoca oridecâteori sunt pusi în situatia de a-si justifica infamia este propria lor Burta.