- Lasa, Vlad, nu mai pune toate la inima, doar stii ca sarmanul nostru popor multe lucruri nu le poate întelege, cu toate ca a suferit mult si mai sufera. Asa-i el, tot timpul nemultumit si nerecunoscator. Nu-i mai ajunge niciodata.
- Da, posibil ca ai dreptate. Apropo, tu …, cum ai dormit?
- Cam ca si tine. Si asta din ziua în care nu te-am…, nu mai ascultat pe tine, pe mine, nu mai am nici eu somn. Ma gândesc de ce oare poporul nostru nu te întelege, doar muncesti foarte mult si cu multa daruire?
- Comunistii…, ei ne-au stricat poporul, ei le-au bagat în cap minciuna si neîncrederea în conducatori, înghiti-i-ar vama odata si pentru totdeauna.
- Mda, poate ca si ai dreptate. Acum ce faci, Vlad?
- Ce fac acum nu mai conteaza, ce-am facut se întreaba lumea?! Aici e problema.
- Da, Vlad, de data aceasta ai dreptate. Cum se spune, gura pacatosului adevar vorbeste.
- Vlad, linisteste-te. Gasim noi si de data aceasta o solutie. În caz ca nu, roaga-l pe B…, el precis ca are ceva! O clipa, te rog, asteapta putin. Aud ceva si nu înteleg ce: o muzica aud, da, o muzica si e foarte vesela. Sigur o sa ne ridice dispozitia. Iata ca au aparut si cuvintele, mi-am amintit si cântecul.
- Ce cântec? Spune odata!
- E un cântec “misto”. Ai “nitica rabdare”, vorba lui I.L. Caragiale, si o sa-l auzi. E vorba de “Mai Volodea, dealu-i mare/, Mai Volodea, ce-ai facut?” O zi buna si auditie placuta!