- mandatul ONU pentru operatiuni de mentinere a pacii – „casti albastre” – pe tot teritoriul fostei URSS;
- mentinerea si protejarea „Republicii Nistrene Moldovenesti”, fondate de Rusia bolsevica, cu metodele rusesti arhicunoscute din anii 1812, 1924, 1940 si 1944.
Caci, sa nu-si faca cineva iluzii: dupa unirea Basarabiei în 1918 cu Tara-Mama, rupta din sânul Principatului Moldovei în 1812 de catre Rusia tarista, Rusia deja bolsevica nu s-a linistit, nu s-a împacat cu gândul ca românii, în sfârsit, s-au unit într-o singura TARA! Nici 6 ani n-au trecut de la Unire, ca din nou apare „poporul” moldovenesc: în 1924 URSS formeaza în cadrul Ucrainei sovietice Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, cu capitala în or. Balta (sudul Basarabiei). Care a fost scopul, va întrebati? Raspunsul: pentru a avea motiv sa „elibereze” „moldovenii” de sub români!!! Fapt împlinit la 28 iunie 1940. Si acum deduceti singuri, de ce le-a trebuit rusilor atât de urgent sa creeze în 1992 „Pridnestrovskaia Moldavskaia Respublika” (PMR)! Cred ca nu mai este nevoie de alte comentarii…
Mai e nevoie de comentat ceva? Nu face, fiindca faptul ca rusul împusca într-un conational, ca viata unui popor, a unui om, pentu interesele imperiale ale Rusiei, nu costa nici trei parale, e lucru cunoscut. Strainul bun e ca un vecin bun, strainul occupant – ocupant ramâne si nu-i în puterea noastra sa-l schimbam.
Dar, iata, cu ai “nostri”, cei care slujesc strainului, ce facem – asta este marea noastra bataie de cap! În numele a ce tradeaza acesta mica, dar plina de mult sânge, palma de pamânt? Au ei mama, cum pot mânca, dormi, trai, când sufera poporul, s- in primul rand copii? Dar, toate pâna la o vreme.
Sfatul meu, RENUNTATI SA MAI TRADATI chiar cu riscul ca ve-ti fi deconspirati s-au mai stiu eu ce, oricum noi va cunoastem, SOARELE e cu noi si are grija sa va lumineze fetele voastre, nu credeti, uitativa în OGLINDA! LASATI acest MULTPATIMIT POPOR sa traiasca si el ÎMPREUNA, în pace si liniste, asa cum traiesc toate popoarele, inclusiv cel rus.
VIATA e foarte scurta si fiecare OM, indiferent de nationalitate merita s-o TRAIASCA!
Dar, sa revenim la tema. Restructurarea lui M. Gorbaciov a permis, începând cu anul 1987-1988, sa functioneze dreptul la libera exprimare. La început, ce-i drept, primul secretar al cc pcus a oferit cetatenilor din fosta URSS acest drept doar pentru a-si întari pozitiile în lupta cu cei mai reactionari colegi de partid, care nu doreau “democratizarea” pcus, lansata prin perestroika sa. În toate fostele republici unionale au fost constituite Miscari Democratice în sustinerea perestroicai. Nici acum nu pot uita una din prevedererile statutului acesteia: “Miscarea Democratica recunoaste pcus ca partid de avangarda”. Aceasta prevedere era prevazuta în articolul 6 al Constitutiei URSS, va puteti imagina asa ceva!!!
În fosta RSSM, adica la noi, Miscarea Democratica a fost constituita la 3 iunie 1988, în sala de sedinte a Uniunii Scriitorilor. Am participat la acea adunare, dar nu m-am implicat, i-am ascultat pe activistii-organizatori sa vad ce-si doresc de fapt. Am aderat mai târziu, prezentându-ma la o sedinta a biroului Miscarii, care se desfasura tot la Uniune. Am ce spune si despre activitatea Miscarii, mai bine zis, despre activitatea unora din Miscare, care la 20 mai 1989 îsi înceteaza activitatea. Acesta se transforma în FRONTUL POPULAR din MOLDOVA, initiat la I-ul congres, desfasurat tot în sala mare a USM. Multe ar fi de povestit si despre tradarile unora, fie în Miscarea Democratica, fie în Frontul Popular, dar despre acestea mai târziu. Azi trebuie sa vorbim despre tradarile „conducatorilor”, menite sa nu ne permita distantarea noastra de Federatia Rusa si integrarea în Uniunea Europeana. Azi, ca niciodata, trebuie sa ne aparam perspectiva europeana, care este foarte firava, ca un fir de iarba.
Cu referire la durerea noastra – problema Transnistreana: fantoma, creata de defunctul imperiu URSS, în tandem cu “problema” gagauzilor, si asta pentru a opri lupta Uniunii Scriitorilor, a cenaclului „Alexe Mateevici”, dar mai ales a luptei FRONTULUI POPULAR pentru limba si alfabet, pentu adevarul istoric, pentru libertatea si dreptatea Dumnezeiasca a românilor moldoveni, luata cu tancurile la 28 iunie 1940.
Dragi prieteni, haideti sa analizam împreuna miscarile imperiului si deciziile conducerii RM de atunci, în tendinta de a ne opri pe noi, românii moldoveni, din drumul nostru sfânt.
Prima etapa, ruperea de URSS.
Dupa cum cunoastem, “perestroika” lui M.Gorbaciov a oferit posibilitatea de a transforma Miscarile Democratice (Fronturile Populare) din fostele republici socialiste, în Miscari / Fronturi Populare de eliberare nationala împotriva ocupatiei sovietice si dictaturii comuniste, ceea ce însemna distrugerea imperiului sovietic. Acest rol i-a revenit intelectualitatii, în primul rând scriitorilor. Anume ei sunt cei care n-au ezitat nici o clipa si astfel în toate republicile sovietice socialiste, începând cu anii 1987-1988, cei mai bravi feciori ai neamului au început lupta împotriva pcus, care timp de 50-70 de ani, au asuprit si rusificat popoarele. Nomenclatura comunista reactionara a înteles ca aceasta lupta se va termina cu distrugerea imperiului sovietic. Astfel kgb–ul a primit ordin sa opreasca cu orice pret lupta “nationalistilor”. Scenariile au fost diferite, de la utilizarea tancurilor (Vilnus, Bacu) pâna la crearea de “stat în stat” (Georgia, Ucraina, Republica Moldova)…
Deci, pentru a-si realiza planurile obscure, Rusia:
1) creaza pe 2 septembrie 1990 “Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana”, iar la 25 august 1991 autoproclamata adopta declaratia de „independenta” sub numele „Republica Moldoveneasca Nistreana, PMR” (fiti atenti – “moldoveneasca”), asta cu doua zile înainte de a ne declara noi stat independent (Declaratia de independenta a Republicii Moldova a fost adoptata la 27 august 1991).
2) Cremlinul imperial nu se opreste la crearea Republicii Moldovenesti Nistrene („RNM”); îsi aminteste de gagauzi, pe care i-au adus tot ei în sudul Basarabiei dupa ocupatia din 1812 si încearca din rasputeri sa mai creeze o Transnistrie; kgb-ul, prin agentii sai secreti, ridicâ gagauzii împotriva noastra, care, “încurajati” si înarmati pâna-n dinti de Armata 14 a Rusiei Sovietice-comuniste si speriati de unirea cu România, cer si ei independenta.
Ce urmeaza mai apoi?