În prezent suntem liberi si independenti, recunoscuti si de cei ce ne-au ocupat, de Rusia, dar nu liberi de a adera la Uniunea Europeana sau de a ne uni cu România, tara tuturor românilor; independenti, dar dependenti de Rusia, pâna ne va ocupa din nou, este vorba de timp si de conjuctura potrivita Rusiei, asa cum a fost în 1812-40-44 si 1991, cand au ocupat Transnistria si orasul Tighina (daca n-au putut avea tot teritoriul, au însfacat macar o parte, doar ca sa se poata mentine în Balcani).
Ne-au bagat ideea ca suntem “moldoveni” de nationalitate si vorbim “limba moldoveneasca”, dar de vorbit sa vorbim în rusa, nu la ei în ospetie, la noi, acasa, de parca am fi în Kaliningrad.
Rusia nu vrea sa avem o Istorie a românilor. Ea vrea ca Istoria Republicii Moldova sa fie scrisa pe placul ei, ca în anii de trista ocupatie!
R. Moldova – stat independent!!! Dar cu Mitropolit subordonat Patriarhiei Rusiei, de parca am fi republica Volgograd! La toate serviciile divine obligatoriu este pomenit Patriarhul Rusiei si nu cel al României, cum ar fi corect; nici cum nu vor sa recunoasca originile noastre românesti, de aceea neaga spiritualitatea care ne defineste.
Asa au vazut si asa vad conducatorii Rusiei “fericirea” a patru milioane de români moldoveni, care au locuit si locuiesc în spatiul pruto-nistrean – teritoriu mostenit de la stramosii nostri daci, si nicidecum al Rusiei, cum pretindeau fostii si pretind unii dintre actualii politicieni rusi.
Am pasit în al 202 an de cand ne-ati “fericit”, multumim , spasibo, uvajaemîe gospoda Rossii, no mî v vasei pomosci i sciastii ne nujdaemsia, nahlebalisi russkogo “sciastia” nasi roditeli, dedi, pradedi i bratiia.
Trist, dar adevarat e când spunem, ca libertatea unui popor nu întotdeauna depinde de el sau de conducatorii pe care îi are, cu toate ca ultimii au rolul decisiv în salvarea libertatii poporului; exemple avem multe în istoria omenirii (razboaiele câstigate de Stefan cel Mare si Sfânt, Domnitorul Moldovei; cel câstigat de Filanda în lupta cu URSS etc.)
Si totusi, facând abstractie de conjuncturile politice, soarta unui popor a depins întotdeauna si în toate timpurile de cel, care se afla la cârma statului, fie el domnitor, presedinte sau prim-ministru, caci el a fost si ramâne pentru multime exemplu de demnitate… Nu degeaba exista expresia “functie de demnitate publica” , presupunându-se de la sine, ca aceasta obliga la exemple pozitive. Exemplele, la noi, însa, pot fi diferite… Astazi, unii, gustând puterea, uita de menirea functiei pe care o detin si cred ca pot face cu ea tot ce-si doresc. Tradarea si punerea în genunchi a propriului popor, pe care ti-a cazut norocul sa-l conduci – aceasta jertfa nevinovata adusa strainului, nu mai este una de ocara, cum nu mai este pentru unii o rusine sa furi…
As putea sa dau exemple din istorie, dar nu acest scop urmaresc; vreau sa ma refer nu la trecutul nostru istoric, unde am avut de toate: si viata data pentru libertatea poporului, dar si tradare în numele propriului orgoliu – orgoliul de a fi primul în toate. Dar poti oare fi “primul”, îndeplinind ordine straine, deci, fiind de fapt în simbrie la strain, adica sub un strain?
Vreau sa vorbim despre prezent, deoarece cunoastem, ca prezentul construieste viitorul.
Asadar, de ce sta R. Moldova în genunchi în fata Rusiei, de ce tac moldovenii când vad ca alesul lor, în loc sa-i conduca cu demnitate, spune ce le convine/place conducatorilor Rusiei, semneaza ce documente vor ei! Într-un cuvânt, face tot cum doreste Cremlinul, altfel cum sa întelegem, ca dupa ce juri pe Constitutia R. Moldova, semnezi Acorduri cum prevede legislatia Rusiei, nu cum prevede legislatia noastra. Cred ca deja ati înteles ca este vorba de Vlad cel Filat, care la o întâlnire cu brigadirul colhozului “PMR” a dat jos de pe perete stema de stat si tricolorul, ca sa nu-l streseze pe acesta, iar la ultima intâlnire din 5 decembrie 2012 cu Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat Acordul “sarbatorilor”, Acord, care prevede organizarea în fiecare an, de 9 mai, sarbatoarea “victoriei în Marele Razboi pentru apararea Patriei”, “uitând” ca legislatia R. Moldova prevede sintagma “al doilea razboi mondial”! Iata, stimati români – moldoveni, cine ne pune în genunchi în fata conducatorilor Rusiei, iata de ce superstrategul Rogozin si-a facut aparitia pe data de 9 mai în Piata Marii Adunari Nationale.
Ce credeti, stimati cetateni, despre asemenea conducatori? Care ar fi motivul acestor conducatori, care jura cu mâna pe Constitutia R. Moldova, dar dupa ce ocupa functia uita de juramânt si fac doar ce vor ei sau ce li se spune de undeva, din piata Rosie, fie în folosul personal, fie în interesul strainului, numai nu în folosul poporului? De ce apara interesele Rusiei si nu ale statului, în numele caruia au jurat. O sa spuneti, ca politica e o mare c… sau ca asa ni-i norocul si aceasta soarta ne este data de la Dumnezeu… nu pot sa fiu de acord, Domnul cel de sus a dat poporului român ceea ce a dat tuturor popoarelor si spun aceste cuvinte în ziua Pastelui Blajinilor (Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei morti si-n primul rând pe cei, care au murit pentru cauza poporului lor). Problema e în noi, dragi români, da, e în noi si stiti de ce, pentru ca:
- ne place sa fim amagiti;
- nu ne plac oamenii cinstiti sau ne plac mai putin;
- moldovenilor le plac tradatorii si le place sa-i ierte (“tradare sa fie, dar sa stiu si eu”, vorba lui Caragiale);
- suntem prea orgoliosi si plini de sine si mai repede ne dam cu cel ce ne tradeaza, ce ne amageste, ne fura, decât cu adevarul si dreptatea;
- ne bucuram când stapânul sau tradatorul ne arunca câte un os, chiar de pierde poporul;
- folosim omul si Tara în interes personal sau în interesul “sefului” si al strainului, numai sa ne fie bine;
- ne place sa slujim mai mult strainului, decât poporului;
- ne place sa traim cu capul aplecat, decât cu capul sus si cu demnitate;
- ne place sa vorbim în limba rusa, cu toate ca am fost ocupati de Rusia, decat în limba româna;
- îi credem pe cei ce ne-au ocupat mai mult decât pe ai nostri în problemele ce tin de identitatea noastra, de denumirea limbii vorbite, de adevarata istorie a noastra;
- ne place sa fim mai bine cu strainul, decât cu fratele;
Întru-un cuvânt, ne place cel ce ne ocupa, ne tradeaza, ne amageste, ne fura, ne saraceste moral si material, dorind totodata sa traim în libertate, în bunastare si cu multa dreptate. Asa ceva, dragi români de pretutindeni, Dumnezeu n-a dat, Maria sa a dat Omul, pamântul, aerul si apa pentru el, în rest totul e în mâna lui si depinde totul de el, atât soarta lui, cât si soarta poporului sau.
Iata, din punctul meu de vedere, raspunsul la întrebarea “de ce si cât va sta R. Moldova în genunchi în fata Rusiei”.
Vorba populara: Dumnezeu da, dar în torba nu pune. Este o dovada în plus a vietii traite de român, fie el moldovean, muntean, ardelean, banatean, oltean, bucovinean, maramuresean, sau transnistrean… În toate timpurile, indifirent de cine i-a fost domnitorul sau Prim- ministrul. Asadar, nu uitati sa va cumparati torba, dar aveti mare grija ce puneti în ea – fericire sau necaz, dragoste sau ura, omenie sau despotism, grija de OM, de Tara sau sluga la stapân, valori si principii sau orgolii si autoritarism, onestitate si demnitate sau minciuni si hotie…
Fiecare natiune si popor îsi dezvolta singur calitatile sale. Noi, urmasii lui Decebal, nu am fost un popor razboinic, ne-am croit viata fara razboaie, nu am ocupat teritorii ce nu ne apartineau si nu am luat de la nimeni nici o farmatura, am trait din munca noastra. Istoria, însa, ne demonstreaza, ca nu toate popoarele au procedat la fel; unul din ele este si poporul rus, caruia i-a placut si înca îi mai place sa ocupe si sa subjuge popoarele mici. De ce, ce nu le ajunge, zau nu înteleg, doar astazi au de toate, înafara de respect din partea popoarelor subjugate. Politica Rusiei de a domina în toate, inclusiv si-n cele rele, stirbeste foarte mult din ceea ce a lasat ca mostenire poporul pasnic, din ceea ce creeaza si astazi scriitorii, arhitectii, inginerii, oamenii de cultura si arta (teatrul, pictura, cinematografia, jurnalismul, radio, TV ect.). Daca scriitorii, oamenii de cultura, au schimbat la fata Rusia, atunci oamenii politici de astazi mentin, din pacate, fata Rusiei tariste si comunisto-sovietice. Din ce motive tac cetatenii Rusiei timp de 200 de ani despre politica imperiala a statului lor în privinta popoarelor mici. Nu cumva aceasta-i o caracteristica a poporului rus, creata de secole; nu cumva Basarabia istorica si Transnistria ar fi fost ocupate, indifirent de cine era sau cine este la cârma Rusiei? Pacat, timpurile si lumea s-au schimbat si doar în folosul poporului rus va fi, daca se va schimba si fata Rusiei politice.