Ce facem cu oamenii bolnavi, care dupa ce primesc medicamente capul li se învârte mai tare, iar inima le bate mai încet? Cine va întoarce acei 400 mii euro pe care i-a primit P.Sandulachi ilegal? Ce facem cu schemele ilegale de TVA, unde iarasi dispar miliarde?
Ce facem cu unii nesimtiti ai acestor institutii care îsi cumpara masini de 150mii euro, fiind doar niste sefuleti cu un salariu doar de câteva mii?
Ce facem cu acest “tatuc “care tolereaza sau, poate, stimuleaza aceste faradelegi? Ce facem cu cei din organele de drept care, ori ca sunt orbi, surzi si muti, ori se tem de maciuca-penita a lui LUATI-DATI ?
Eu zic ca lucrurile nu mai pot continua asa, nu mai pot fi tolerate, altfel unde-i schimbarea? Prin ce ne deosebim de guvernarea comunista? Dar, cel mai important, cum ne vor trata partenerii care ne acorda granturi de sute de milioane de euro?
Alta e ca abordarea acestor subiecte trebuie sa se produca cu multa calm. Recunosc, si va dau dreptate, mii de scuze pentru tonul discutiei în timpul emisiunii ” În profunzime”.
Aceste lucruri si altele nespuse m-au facut sa tac doar pentru existenta Aliantei. Poate nu am procedat corect ce tine de informarea opiniei publice, dar discutii pe interior au avut loc. Cu toate eforturile mele, tacerile pe alocuri, situatia din Alianta a ajuns sa fie una delicata, iar eu invinuit pe nedreptate, si aceasta se întampla nu pentru prima data. Iata, si motivul rabufnirilor mele, devenind mai impulsiv, decât sunt în realitate.
“Asa guvernam de trei ani”, vorba premierului Vlad Filat.
Dragi prieteni, “singura cucerire pe care o luam cu noi din lupta pentru existenta este recunoasterea desertaciunii si dispretul desavârsit a tot ce ne parea înalt si vrednic de dorit ” (Schiller).