Dar, cel mai important, ce mai zic sarmanii tai cetateni, copiii si nepotii lor? Ca, de felul cum se simt si ce viata duc, o stie o lume întreaga. Constientizeaza cineva ca statul sunt ei, si nu cei ce te-au condus si te conduc? Sau, deja, nu mai cred în nimeni, i-au pus pe toti într-un ciorap si sunt gata sa-i arunce-n closet?
Statule, statule, pentru aparitia caruia am ridicat si eu mâna, si nu doar…, ce facem mai departe, cum sa explicam la o lume întreaga ca esti un stat abia “nascut”, si pe nedreptate – mic, sarac si înca rupt în doua, dar cu unii “conducatori mari si tari” , iar pe alocuri chiar mai mari decât Napoleon. Si daca e asa, si înca si mari patrioti, de ce te fura în continuare anume acei care au datoria sa te apere, sa te întareasca? Doar au promis oamenilor ca ei vor fi mai buni. Sau pentru ei, binele statului si al cetatenilor înseamna sa aduni milioane, miliarde si, din când în când, sa le arunci celor saraci lipiti pamântului câte un pachet de orez, câte un kilogram-doua de grâu si, obligatoriu, un sapunel sovietic (“hozeaistvennoe- sobacee mîlo” îi zicea pe timpurile URSS).
Ce facem statule, ce facem, Maria Ta? Oamenii nu mai pot, au obosit de asa viata. Ce facem cu viitoarele generatii? Doar e stiut ca foarte multi copii duc lipsa, nu doar de carti, haine, dulciuri, ci si de alimente, adeseori poate chiar de pâinea noastra cea de toate zilele, iar unii n-au nici pâine pe masa, nici parinti în casa.
Prutule, Prutule, ce mai faci, dragutule, ce mai zici, hotarule? Orgoliul si lacomia celor ce ajung la putere, zici. Dar tu, Nistrule, ce zici, esti de acord cu ce zice Prutul? Da, dar mai e ceva: nu trebuie sa uitam si de ranile adânci ramase în urma ocupatiei. Comunistii au distrus OMUL DIN NOI- iata problema moldovenilor, indiferent pe malul carui râu locuieste. Fiindca daca nu eram ocupati si omul era astazi OM, si apa mea ar fi fost curata-curata, fara lacrimi si fara sânge. Iar daca-i cu sânge, de unde sa avem oameni sanatosi? Sânge bei, sânge vrei, iar sângele întotdeauna s-a varsat din cauza pamânturilor si a bogatiilor, fie în interesul statului, fie în interesul “omului.” Si atunci ce facem, râurilor? Nu ne mai întrebati, voi trebuie sa stiti, doar voi sunteti urmasii lui Stefan cel Mare si Sfânt; noi, apele si pamânturile, am fost bogatia si viata Mariei Sale. Datoria noastra e sa continuam sa va dam apa, iar cum va fi ea, curata sau murdara, de voi depinde, de oamenii malurilor noastre. Doar cunoasteti ca, dupa Dumnezeu, în aceasta viata totul depinde de om, dar mai mult de acei oameni care sunt pusi sa aiba grija de apele noastre, de pamânturile noastre, de oamenii de pe malurile noastre, de mica parte din palma de pamânt a lui Stefan cel Mare si Sfânt.
Da, dar azi, azi, ce facem, spune tu, Prutule, fiindca am vazut cu ochii mei de unde-ti începi viata si unde ti se termina. Esti râul Europei, râul care dai viata multor popoare, inclusiv noua, dar de ce ne-ai lasat, Prutule, înafara civilizatiei europene? Prutule, eu si multi altii suntem nascuti mai aproape de Nistru, ceilalti, inclusiv unii colegi din Alianta, sunt nascuti pe malul tau, sau aproape de malul tau. De ce oare nu te iubesc? Cum sa întelegem? Nascuti aproape de tine, dar le esti strain si sunt departe de tine, de durerea ta, de durerea noastra, de durerea tuturor românilor.
Nistrule, tu cum crezi? Ne va reusi noua vreodata sa scapam de cizma strainului si sa va curatim apele odata si pentru totdeauna de sângele nevinovat curs din corpul omului, doar pentru ca i s-a ordonat, indiferent ce nationalitate avea: rus, ucrainean, bulgar, român… Sa va înfratim pentru vecie, pentru ca cetatenii nostri, indiferent de nationalitate, sa traiasca în pace, în marea familie europeana. Râurile nu sunt date pentru a desparti natiunile, ci pentru ca apele lor sa le ajute în existenta, în dezvoltarea lor, pentru ca cetatenii sa se odihneasca pe malurile lor, bucurându-se de viata, sa bea apa curata si buna, nu sa moara în ea, din cauza unor bolnavi de putere si avere.
Asa este, dar noi, râurile, aici, suntem neputincioase, totul depinde de voi, de oameni, de cei care sunt la guvernare, dupa cum am mai spus, dar, din pacate, ati uitat de testamentul lui Vasile Alecsandri: Unde-i unu nu-i putere, la nevoi si la durere, unde-s doi, (trei) puterea creste si dusmanul nu sporeste, adevar consemnat si-n Acordul AIE-1, si-n Acordul AIE-2.Permiteti-mi sa va spun cu ce s-ar sfârsi ideia de unire cu comunistii, pentru a iesi din situatia în care ati intrat. Parafrazându-l pe V.Alecsandri: Unde-i unu, nu-i putere, unde-s doi, dar al doilea este comunist, nu are de unde fi putere. Vorba lui Petre Tutea: “Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul în stiinte sociale.”
“Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii rabda… vede tot si totul pute.” “Comunismul e cea mai mare aflare-în-treaba din istoria omenirii.” “Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta: ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului!” “Adica sa manânci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda.” “Comunistul stie ca e animal stie ca e rational si stie ca e absolut muritor. Dar în felul acesta cu toata rationalitatea lui între el si DIHOR nu e nici o deosebire.” ” Comunismul unde a triumfat te beleste sistematic”. ” Rusia a demonstrat – tehnic practic si teoretic- nulitatea comunismului.” ”Comunismul este un cancer social. Unde se instaleaza ramâne pustiu.”. În concluzie, întrebarea mea, în caz de unire a PLDM cu PCRM, cât credeti ca vor guverna împreuna? Doar este cunoscut tuturor faptul ca dorinta lor neclintita sunt alegerile anticipate pentru a prelua din nou puterea si nu de al mentine pe Vlad Filat prim- ministru.
Asadar, stimati cetateni, dupa cum am mai spus, solutia ramâne Alianta, numai ca Alianta în echipa, Alianta pentru oameni, si nu Alianta pentru ca cineva sa devina milionar peste noapte. Am si propuneri, dar o sa le prezint în primul rând la sedinta Consiliului Aliantei, pe care astept sa o convoace PLDM, fiindca ei detin presedentia. Asa nu mai poate continua: cetatenii care ne voteaza – saraci lipiti pamântului, iar “bunul meu coleg” ruineaza constient unele institutii bancare pentru ca mai târziu sa poata cumpara direct sau indirect actiunile la un pret bunicel, de asemenea cei în functii de diferite ranguri, având salarii de doar 5-10 mii de lei – bogati, cu case scumpe, cu masini ce costa 170 mii euro, doar dupa trei luni de sefie, iar la unii chiar mai scumpe decât a acelor care se ocupa de afaceri, adica fac bani.
Linistea si dorinta de a face bani vine din cauza ca nu exista alternativa AIE. Alternativa, dragii nu stiu cui, întotdeauna a fost si este, ori munca cinstita si la libertate, sau daca hotie, coruptie si contrabanda, la Bernardazzi… Raspunderea penala cât va fi Alianta, eu va garantez ca o sa ramâna, renuntati! – acesta e sfatul meu. Apropo, de ce tac organele de drept în dosarul sefuletului, care si-a cumparat masina de 170 mii euro. Trebuie sa fii tare gros de obraz, stiind ca ai deschis dosar penal, si tu sa-ti cumperi masina de 170 mii euro. Tarisoara mica, dar marea minunilor!
Si înca ceva: tineti minte, va rog, ce a zis Honore de Balzac: “Asa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decreteaza ca este greseala sau nebunie”. Iar în ceea ce tine de laude, marele Mihai Eminescu spunea: “Când te lauda lumea, ascult-o, numai lauda ce ti-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic si cum înveti a pretui exact valoarea propriilor acte”.
Ce frumoasa-i viata, când ai bucurii,
Ce urâta-i, viata, când Alianta-i …Spuneti ce doriti. Eu voi spune una:
Ce frumoasa-i tara, tara noastra mare,
Daca tu o ai, daca o iubesti,
Daca întelegi, ca n-o poti fura!
Tara nu esti tu, Tara suntem toti!