Criza economica a început sa se simta de-a binelea, toata lumea era în panica, toti se întrebau unul pe altul: ce-i cu asta, ce-o sa facem, cum o sa traim mai departe? Ce, nu mai sunt în Republica aceasta barbati care sa-si asume rolul de ,,tatuc”? Ce viitor îi asteapta pe copiii nostri, de ce n-am avut grija de sarmanul nostru muncitor? Dar oamenii au gresit: salvatorul era, pur si simplu astepta momentul când sa preia secera si ciocanul. Si ziua aceea a venit…
Era toamna, numai bine de cosit… Si astfel lumea Republicii Moldova a fost salvata. Bucurie mare în toate casele: moldovenii sunt salvati! Dar, cel mai important, sunt salvati copiii lor. Însa, iarasi vorba din popor – ,,la cel sarac nici boii nu trag”. ,,Muncitorul” pragmatic s-a nimerit mult mai slab, a rezistat doar trei ani si sase luni si Republica iarasi e în criza de muncitori, de singurul om care lucreaza, iar ceilalti doar cer de mâncare.
Vai, vai, vai!!! Cum s-a prabusit “muncitorul” pragmatic care lucra pentru Republica întreaga! Ce ne facem fara el, doar unul avem si este de neînlocuit? Numai bocetele si suspinele acestea se aud pe la unele televiziuni, pe bloguri si site-uri îndoliate.
Ce-i cu noi, stimati moldoveni? De ce vrem sa munceasca doar câte unul, de ce nu toata lumea? Când o sa vina Omul care nu o sa ,,munceasca”, ci o sa conduca asa încât lumea sa munceasca, nu doar sa sarbatoreasca si atunci de dragul unui ,,os” sau de dragul unui ,,politician” care te hraneste doar cu minciuni si povesti straine?