Si în pofida unor evidente atât de izbitoare ale unei realitati dramatice, care condamna majoritatea oamenilor la o suferinta cumplita din cauza lipsei celor mai elementare surse de venit pentru supravietuire, discursul triumfalist al puterii pretinde sa tina loc de hrana si caldura. „Visul european”, repetat în mod obsesiv de exponentii guvernarii, îndeamna cetatenii sa îndure toate lipsurile din prezent de dragul unui „viitor luminos”. O noua „generatie de sacrificiu” se pomeneste în postura cetatenilor sovietici, care erau chemati sa sacrifice prezentul pentru „raiul comunist”, care urma sa-i fericeasca pe toti de-a valma si fara rest.
Abuzurile, coruptia, aroganta si nesimtirea bosilor din vârfurile piramidei statale au depasit orice imaginatie maladiva. Si pe acest fundal sinistru, emisarii si comisarii europeni continua sa aplaude puterii si sa-l tina în brate pe impostorul din fruntea Guvernului chiar si dupa ce Vladimir Filat a fost demis din functie.
Infinita epopee cu degradantele exercitii intelectuale marca „Mihai Ghimpu”, menite sa mentina cu orice pret puterea în mâinile smecherilor si trisorilor politici, a dat peste cap întreaga logica juridica pe care se întemeia functionarea institutiilor statului. Cotcarii si sforarii din AIE-ul mereu muribund ne-au servit portii generoase de aberatii legate de modificarea Constitutiei prin referendumuri anticonstitutionale, la care renuntau din mers si cu seninatate atunci când esuau, cu interpretari si reinterpretari ale normelor de drept evidente si pentru un om fara studii juridice. Dupa îndelungata si penibila perioada de alegere a presedintelui tarii, când s-a recurs la o serie întreaga de grave încalcari legale, evitând sa dizolve Parlamentul, asa cum o dicta Legea, saltimbancii aeisti si-au gasit în sfârsit o paiata care sa-i reprezinte. Acum un an în fruntea tarii a fost aburcat un ins sters, incolor, inodor si insipid, complexat, ezitant si debusolat, barbatul neamului, capul celei mai corupte si nedrepte ramuri a puterii de stat (am numit aici Justitia) – Nicolae Timofti. Si uite-asa – popâc! – ne-am trezit peste noapte cu înca un „patriot al neamului” dornic sa ne fericeasca prin integrarea europeana.
Fiind lipsit de cele mai elementare calitati, indispensabile pentru un demnitar de acest rang, anume acest ipochimen s-a dovedit cea mai potrivita persoana pentru uzurpatorii dornici sa mentina puterea în stricta conformitate cu articolul 339 al Codului Penal. Asa am ajuns sa avem în fruntea tarii nu un Presedinte al Republicii Moldova, ci al AIE. Amintim si aici ca, potrivit articolului 2, alineat 2 al Constitutiei, „Uzurparea puterii de stat constituie cea mai grava crima împotriva poporului”. Iar Codul Penal stabileste expres ca aceasta crima nu are termen de prescriptie.
Si daca plângerea penala, pe care am scris-o acum un an în numele Comitetului pentru Apararea Constitutiei si a Democratiei, se întemeia, în special, pe modul nelegitim în care a fost evitata dizolvarea Parlamentului si ales seful satului, acum se pare ca se contureaza aparitia unei noi probe grele în dosarul uzurparii puterii, si anume cea care poate sa fie legata de evitarea dizolvarii Parlamentului, de aceasta data pe motivul nealegerii unui Guvern nou în conditiile legale. Am auzit cu stupoare cum unii exponenti ai puterii si tucalarii de serviciu ai acestora cauta sa interpreteze termenul-limita stabilit de lege pentru alegerea unui nou Cabinet de Ministri.
Dar înainte de a vedea ce stabileste Legea Suprema pentru procedura de instalare a Guvernului, sa staruim putin asupra conduitei favoritului birocratiei europene, Vladimir Filat. Acest mutunache spilcuit si dat cu pudra, care se tot salta din calcâi si-si afiseaza o mutra grava de barbat de stat, la 13 februarie a tras o petarda mediatica, prin care a denuntat Acordul de constituire a AIE. Învinuindu-si ortacii de guvernare de cele mai mari crime posibile, facându-i una cu pamântul, în maniera lui bombastica de cabotin umflat în pene, Filat a iesit din proprie initiativa de la guvernare. Dupa acest atac fara precedent asupra „colegilor de guvernare” era logic sa asteptam ca individul, dupa care plânge puscaria de vreo cincisprezece ani, sa-si depuna demisia si sa se declare în opozitie, atât fata de aliatii pe care i-a declarat criminali, cât si fata de comunisti, împotriva carora a luptat, cot la cot cu Mihai Ghimpu, pret de doua sute de ani. Da de unde! Fiind uns cu toate alifiile de Bruxelles si Washington, tamâiat cu toate ritualurile oculte ale cercurilor de influenta de pretutindeni, tafandache cel verde unde face: „Voi, dragi aliati, sunteti cu totii niste nemernici si niste hoti de cai, însa eu, dupa ce v-am ars câte un zdupac în moalele capului, va somez sa ma iubiti, sa ma ridicati în slavi si sa ma mentineti în fruntea Guvernului! Va întrebati de ce? E simplu. Eu, dragii mei, ma aflu sub protectie internationala si fac ce vreau eu sau, mai exact, ce mi se spune din afara.”
Însa povestea cu declaratiile belicoase ale lui nea fudulache i-a cam iesit pe ochi. Si cel care a semanat vânt a cules furtuna. „Jos cu el!” – au exclamat într-un glas aliatii democrati si oponentii comunisti. Zis si facut. Impostorul a fost demis. Si aici se parea ca serialul dezgustator si lung ca o zi de post se apropie de sfârsit, iar triumviratul puterii s-a spart ireversibil. Ei bine, nu! Dupa ce s-au balacarit unii pe altii ca la usa cortului, cele trei partide au reluat din nou dansul degradant al negocierilor. Ce negociaza, va întrebati? Vai de mine! O stie o lume întreaga: principii si valori. Nimic altceva. Ah, da, si cauza. Cea a integrarii europene, fireste.
Nazdravanii de la putere iarasi s-au rotit într-un picior, s-au dat peste cap ca viteazul din poveste si au luat flirtul de la capat. „Sfânta familie” e din nou gramada, unul mai dragut decât altul. Iar de la o vreme, în formula extinsa – trei plus unu, cu Timofti aciuat la Presedintie. Culmea obrazniciei o reprezinta insistenta lui Filat de a-si pastra fotoliul de premier, dupa ce si-a denuntat aliatii. Iar culmea prostiei o manifesta Timofti, cel care afirma ca râvneste evitarea alegerilor anticipate si, în acelasi timp, admite numirea aceluiasi Filat în calitate de candidat la aceeasi functie, fara ca ultimul sa aiba sustinerea unei majoritati parlamentare. De aici am putea deduce ca 3 plus 1 e, mai curând, 2 contra 2: Filat si Timofti contra lui Lupu si Ghimpu. Dar asta se va vedea foarte repede.
Odata cu toata vânzoleala din ultimele saptamâni, vrând-nevrând, iese la rampa si presedintele impostor. Si, în loc sa faca uz de prerogativele sale constitutionale, Timofti îi aduna la sfat pe cei trei si face eforturi stângace de a-i împaca pe ortacii aflati în stare de beligeranta. Dupa ce s-a spart gasca si cei trei s-au razletit, Timofti, pacifistul, s-a pomenit într-o stare de profunda nedumerire. A patit-o si omul ca-n bancul vechi. Cica, vine un ordin de sus: ”Desteptii la stânga, iar frumosii la dreapta!”. Iar maimuta unde zice: „Da eu ce sa fac, sa ma rup în doua?”.
Niciodata pâna acum autoritatea sefului statului nu a cazut mai jos. Niciodata presedintele tarii, unul mai suparacios, altul mai smecher, celalalt mai autoritar, nu a aratat mai jalnic.
Citez aici din articolul 98, „Învestitura”, punctul 1 al Constitutiei: „Dupa consultarea fractiunilor parlamentare, Presedintele Republicii Moldova desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru”. ATENTIE! Norma constitutionala în vigoare spune în mod univoc CINE desemneaza candidatul cu pricina: PRESEDINTELE, nu grupurile parlamentare. Si putem sa criticam oricât normele constitutionale, dar atâta timp cât ele sunt în vigoare nimeni, nici chiar seful statului, nu se poate juca cu ele. Si înca o data ATENTIE! În acest caz, seful statului doar consulta fractiunile, nu le cere candidatul, nici nu coordoneaza candidatura cu ele. Daca e barbat de stat, iar nu cârpa. Prin urmare, logica juridica e simpla, seful statului tine cont de opiniile grupurilor parlamentare, dar EL DECIDE, EL EMANA VOINTA POLITICA, EL ÎSI MANIFESTA POZITIA în acest caz. Adica, un om întreg la minte si la fire le-ar fi zis flacailor din fosta AIE: „Baietii lui tata, fiti atenti, ceasul ticaie! Si daca o sa tot umblati cu fofârlica, voi numi eu omul pentru functia de premier, ca, slava Domnului, sunt destui oameni în tara mai vrednici decât alde voi. Si daca va va placea, bine, daca nu, mai vin o data cu altcineva, care sa aiba autoritatea si profesionalismul necesar, dupa care gata, la revedere! Va dizolv cât ai zice peste! La alegeri, flacai, toti ca unul, cu exceptia mea.”
Si ca sa fie mai clar pentru toata lumea despre ce este vorba, revin la textul Constitutiei. Articolul 85, „Dizolvarea Parlamentului”, alineat 1 stabileste: „În cazul imposibilitatii formarii Guvernului sau blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, Presedintele Republicii Moldova, dupa consultarea fractiunilor parlamentare, poate dizolva Parlamentul.” Iar alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza: „Parlamentul poate fi dizolvat, daca nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de învestitura”.
Totusi, întregul exercitiu de instalare a unui nou Guvern NU TREBUIE SA DEPASEASCA LIMITA DE 45 DE ZILE DE LA PRIMA SOLICITARE. Am subliniat de doua ori în citatul de mai sus cuvântul „poate” deoarece anume de el se agata cei care spera sa utilizeze acest termen cu scopul unui nou truc politico-juridic. Adica, sa repete performanta deja testata de amânare la nesfârsit a procedurii de alegere a Presedintelui republicii. Însa a interpreta aceasta norma constitutionala imperativa si obligatorie ca pe una care s-ar afla la latitudinea sefului statului înseamna a profana definitiv spiritul si logica interactiunii între organele centrale ale puterii de stat. Ca presedintele nostru nu prea POATE mare lucru, s-a vazut deja cu ochiul liber. Dar daca nu vrea sa-si mai adaoge înca un cap de acuzatie în dosarul uzurparii puterii de stat, pe lânga cel de complicitate la crima de acum un an, când a fost ales nelegitim în functie, ar fi bine sa nu se joace de-a tara cu manipulatorii juridici din fosta AIE. Pentru ca oricum ar suci-o, acum sau peste un an, alegerile tot vor veni, iar cei care au crezut ca sunt imuni în fata oricarei raspunderi, vor trebui sa mearga la racoare. Asta daca suntem un stat suveran, în care poporul îsi exercita nestingherit dreptul la autoguvernare, iar nu o republica bananiera aflata sub protectoratul international al unor birocratii oculte care îsi fac mendrele pe socoteala saraciei si suferintelor cetatenilor nostri napastuiti.
Boala lunga, moarte sigura, spune o vorba înteleapta din popor. Asa ca de ce se tem cei din vârfurile piramidei statale, de aia nu vor scapa.
Pe foarte curând. Ramâneti cu noi. Va urma ceva foarte interesant si instructiv.