Presedintele Moldovei Igor Dodon a anuntat saptamâna trecuta ca intentioneaza sa organizeze pe 24 septembrie un protest de mari dimensiuni, care, în opinia sa, va pregati terenul pentru o actiune populara de amploare si va pune capat confruntarii sale cu guvernarea de la Chisinau. Marturisesc, stimati ascultatori, ca am ramas perplex. Îmi este foarte greu sa înteleg asa ceva.
În primul rînd, nu pot sa pricep cum o pîrghie a puterii, Presedintele tarii, poate fi pe post de protestatar în raport cu puterea. Igor Dodon e parte a puterii si daca voia sa fie un protestatar credibil nu trebuia sa devina presedinte.
Iar daca admitem ca Igor Dodon nu are de-a face cu guvernarea si lupta cu asa-numitul regim oligarhic pe viata si pe moarte, de ce s-a cocotat într-un jilt ineficient, din care nu poate sa faca nimic? Doar ca sa aiba niste facilitati si sa se plimbe prin strainatate? Si, de fapt, are nevoie contribuabilul moldovean de o institutie sterila, care nu poate sa influenteze guvernarea?
Dorinta lui Igor Dodon de a protesta cu sceptrul în mîna mi se pare ciudata si dintr-un alt punct de vedere. Pai, un presedinte de tara trebuie sa organizeze proteste si sa dezbine si mai tare tara? Nu ar trebui sa fie seful de stat un liant al dialogului fructuos?
Dar s-a gîndit oare Igor Dodon ca protestele sale de mari dimensiuni ar putea sa se soldeze nu cu înfrîngerea guvernarii, ci cu propria lui înfrîngere? Crede Igor Dodon ca actuala guvernare, care chipurile nu are nici o legatura cu el, nu poate organiza si ea proteste de mari dimensiuni? Si daca protestatarii din cele doua tabere beligerante se vor lua la bataie?
Igor Dodon poate sa protesteze, daca tare vrea, dar nu mai stiu daca poate fi considerat un presedinte al tuturor dupa asa ceva. Asteptam cu îngrijorare protestele de mari dimensiuni ale lui Igor Dodon.