Am avut chiar impresia ca erau mai multi dansatori decît spectatori. Un detaliu jenant care, cred, spune cîte ceva despre felul în care cetateanul vede traseul Moldovei din ultimii 26 de ani. În mod normal, într-o tara fericita, plina de realizari, ar fi trebuit sa vina la aceste dansuri un ocean de oameni împliniti si zîmbitori.
Numai ca realizarile nu prea exista. În schimb, suferinta si ciuda sunt cîta frunza si iarba. Presupun ca la concertele din seara aceleiasi zile, cu vedete din Federatia Rusa si România, au venit mai multi oameni, în special tineri.
Numai ca – e limpede – acesti cetateni au venit sa se distreze, sa asculte o voce catifelata, sa ingurgiteze o bere rece ca gheata. E putin probabil ca ei îi ascultau pe Baskov si pe Smiley cu gîndul la cei 26 de ani de Independenta. Si daca Baskov si Smiley nu cîntau în PMAN, mai veneau cohortele de petrecareti acolo?
Ma tem ca am fi numarat oamenii pe degete, ca la dansurile celor cu costume populare din miezul zilei. Aceste concerte cu vedete sînt un adevarat colac de salvare pentru conducatorii autohtoni care fac tot posibilul sa le organizeze. În absenta lor, sarbatoarea ar arata de-a dreptul pleostita.
Asadar, RM a împlinit 26 de ani. Daca lucrurile nu se vor schimba radical în anii urmatori, sarbatoarea se va reduce numai la concerte. Si nici la acestea nu va mai veni prea multa lume.