Igor Dodon o fi un presedinte pro-rus, nu-i vorba. Si poate chiar nici nu e o catastrofa sa avem un presedinte pro-rus. Mai rau e ca obedienta sa în raport cu Rusia pare exagerata chiar si pentru un sef de stat pro-rus.
A spus Dmitri Rogozin ca la bazele militare moldovenesti se întîmpla lucruri grave, care pun în pericol Tiraspolul, si, ca la comanda, un ditamai presedinte începe a cutreiera tara pentru a controla bazele cu pricina. E bine cel putin ca Igor Dodon nu a depistat „activitati suspecte”, dar felul rapid în care s-a executat nu e oare umilitor pentru cetatenii statului independent R. Moldova?
De fapt, ce se astepta sa descopere acolo Igor Dodon? Trupe de elita care se pregatesc sa invadeze Tiraspolul?
Si-apoi, daca e asa de preocupat de pastrarea pacii, de ce nu încearca Igor Dodon sa controleze bazele militare rusesti si transnistrene din stînga Nistrului? Probabil, i s-ar permite de vreme ce un presedinte pro-rus. Sa se duca acolo si sa se convinga ca totul e OK, ca nimeni nu vrea sa atace Moldova. Sau pericolul cel mare vine numai de pe malul drept al Nistrului?
Foarte curioase sînt si declaratiile lui Igor Dodon de la Comrat. Bunaoara, aceea ca cei mai buni prieteni ai Moldovei sînt Rusia si Turcia. E o revelatie ciudata asta, dar sa remarcam si un soi de deschidere neasteptata: nu numai Rusia ne este amica, ci si Turcia. Ar mai fi poate, la rigoare, niste prieteni, dar se vede ca Igor Dodon nu vrea sa-i vada. Si e pacat.
Doua detalii ar mai fi de mentionat. Rusia si Turcia o fi prietene, dar prietenia asta, s-a vazut un pic mai înainte, e subreda. Iar un prieten bun, cum e Rusia, de ce ar trebui sa tina militari pe teritoriul tau? Stiu însa ca Igor Dodon are raspunsuri pentru orice întrebari. Numic nu-l poate pune în dificultate.