La inceput, cind Platforma „DA” adunase vreo 100 de mii de oameni, protestele pareau sa miste sori si stele, iar guvernantii erau nitel speriati si erau dispusi sa dialogheze. Apoi, protestele s-au lungit, scopurile mari nefiind atinse, ba chiar a aparut un al doilea pol al protestelor care nu se prea intelege cu primul. Mass-media controlata de conducatori a bagatelizat constant protestele, prezentindu-le drept o vinzoleala sterila si contraproductiva pentru destinul tarii. Colac peste pupaza, arestarea lui Filat a eclipsat si mai mult eforturile celor care dorm in corturi in centrul capitalei.
Nu-i vorba, discursurile liderilor protestatarilor ramin in continuare ritoase. Iata, bunaoara, domnul Dolganiuc vorbea luni despre o uriasa presiune a maselor asupra conducatorilor. Sa fim insa seriosi! Mi se pare de domeniul evidentei ca guvernantii nu mai simt nici o presiune, ca nu se mai tem de proteste, ca le neglijeaza metodic. Premierul Strelet, in emisiunea de luni de la PRO TV, era mai preocupat de regruparea fortelor politice decit de realizarea revendicarilor protestatarilor. Aceeasi grija o au si ceilalti conducatori.
Imi pare rau sa spun asta, dar am impresia ca unii protestatari traiesc intr-o lume paralela in care totul e subordonat luptei cu „marele rau” – Plahotniuc, o lume paralela ale carei dimensiuni sint insa mult mai mici decit isi imagineaza protagonistii ei. in jur, sute de mii de oameni se uita impasibili la lupta celor din centrul capitalei sau chiar habar n-au de confruntarea aceasta. Degringolada si dezmatul sint intr-atit de mari, incit neincrederea in orice actiune, gest sau protest a devenit dominanta. Totul trezeste neincredere si suspiciune. Iar omul de dincolo de lumea protestatarilor prefera sa se refugieze in citadela sa familiala.
Fireste, protestatarii au motive sa creada ca toata lumea asteapta izbinda lor. in realitate, lucrurile sint mult mai complicate.
Sursa: Radio Europa Libera