Fireste, este vorba despre un raspuns emotional, care marcheaza dorinta, cu profunde reverberatii istorice, si nu despre un raspuns în cunostiinta de cauza, cu argumente pragmatice sau compatibile cu relatiile internationale de astazi. Absenta dezbaterii pe argumente pro si contra, a evaluarilor corecte a costurilor strategice, diplomatice, financiare, simbolice, toate acestea fac ca impactul sa fie produs de campania subliminala „Basarabia e România” care a facut ca o speranta si aspiratie interiorizata sa devina optiune asumata public. Nu trebuie sa negam doua componente obligatorii: pe cele legate de aspiratiile legitime la o asemenea perspectiva la nivelul populatiei – mai ales în Moldova din dreapta Prutului, unde se conserva relatiile de rudenie si traumele despartirii familiilor – dar si existenta unor formatiuni politice, persoane politice care au asemenea aspiratii înscrise în codul genetic al unor formatiuni politice sau organizatii civice, în actiuni publice. Pe de alta parte, nu cred ca asumarea unei optiuni trebuie sa preceada dezbaterea, evaluarea pragmatica si argumentata, pro si contra, pentru a face arta cu intentie pe baza impactului emotional sau simbolic.
De aceea dezbaterea trebuie scoasa, în cât mai mare masura, din spatiul emotional si al fugii dupa alegatori si mutata în spatiul expertizei juridice, economice, al specialistilor în relatii internationale, al expertilor în administratie publica sau în educatie si evaluarea abilitatilor, si asa mai departe. Îmbratisarea necritica a unui asemenea deziderat pe baza viziunii si a aspiratiilor unei parti a populatiei este legitima, dar afecteaza obiectivitatea unei dezbateri reale, mai ales ca vorbim la Chisinau de un procent maxim de 23% sustinere în sondaje succesive, si acesta obtinut într-un moment de criza economica, financiara si politica majora în stânga Prutului, procent care are relevanta sa în dezbaterea argumentata ce urmeaza a fi lansata.
Un alt argument pentru care sustin ca e utila si necesara dezbaterea azi este lipsa de credibilitate a administratiilor românesti succesive care evita subiectul tabu si incorect politic, prezumându-se la nivelul neprietenilor existenta unei agende ascunse. Iesirea la suprafata, în mod programatic si pragmatic a dezbaterii permite ca acest tip de acuzatii sa se estompeze. Mai mult, pentru ca România este acuzata constant ca face actiunile pentru a determina unirea cu Republica Moldova, un asemenea pas nu ar face decât sa sublinieze nivelul incipient al dezbaterii reale, în care zona oficiala nu ar fi, desigur, implicata.
Dezbaterea e permisa, e necesara, e sanatoasa, pentru a vedea si a lamuri si publicul care este compexitatea agendei unei asemenea dezbateri, nu mai vorbim despre realizarea efectiva, la nivel administrativ, a acestui pas. Pentru a-l constientiza, si nu pentru ca, a priori, sa se încerca pledoaria contrara, cum nu e acceptata nici pledoarie pro per se.
Doar argumentele, raspunsurile si solutiile sunt permise într-o asemenea dezbatere. Ba mai mult, e un semn de maturitate a Româniai abordarea subiectului deschis pentru a elimina acuzatiile care curg pe la colturi si în propaganda venita din Est. Iar o agenda ar trebui sa contina cel putin urmatorul set de teme: unirea / reintegrarea e permisa în cadrul dreptului international si al relatiilor internationale contemporane? Presupune un asemenea comportament revizionism? Ni-l asumam daca exista? Ce rol ar avea partenerii din UE si aliatii din NATO, si ce rol ar avea Rusia? Ajuta la stabilizarea regiunii sau creeaza noi probleme? Care e impactul asupra Ucrainei si a perspectivei de stabilizare a acestui stat partener? Creeaza nervozitati suplimentare? Cum le gestionam? Cât costa? Suntem în stare sa o facem? Ce ne trebuie – Instrumente, institutii, resurse, strategii. Cum s-ar face? Planuri alternative: Republica Moldova mai întâi stat reformat, cu elita si clasa politica responsabila si agreata sau putem proceda în conditiile Republicii Moldova – stat esuat? Cum abordam lucrurile în fiecare caz în parte? Si multe altele.
Responsabilitatea României în Republica Moldova În acest punct e bine sa relevam si câteva lucruri asupra responsabilitatii României în Republica Moldova. Aceea reala, nu cea imaginata când îsi doreste unul sau altul, sau când îsi aduce cineva aminte la Chisinau ca e rau si de ce nu ajuta România. Pentru ca si fraternitatea la fara frecventa e la feld e pernicioasa. Când îti aduci aminte ca ai un frate numai când esti la nevoie si trebuie sa ceri ceva. Când în rest îl înjuri, îl ignori, te certi cu el, ba îl si vorbesti de rau prin vecini ca prea se baga în treburile tale si nu te lasa sa-si traiesti viata independent. Si aceste lucruri sunt de clarificat, în marele dosar al Unirii.
Republica Moldova este un stat suveran, independent, recunoscut international, în primul rând de catre România, a doua zi dupa Declaratia de Independenta. Este un fapt. Dar mai mult, România chiar respecta în detaliu aceasta suveranitate a unui stat vecin, chiar daca considera ca majoritatea în Republica Moldova, ca se declara români sau moldoveni, sunt tot membri ai celui de-al doilea stat românesc. Numai ca istoria a facut ca românii sa fie despartiti în doua state, iar auto-definirea alternativa român-moldovean e doar rezultatul educatiei, culturii, a unei propensiuni fata de dominantele din spatiul informational al Republicii Moldova, fiind în fapt unul si acelasi lucru, chiar daca stiintific moldovean e marca identitatii regionale, împartasita cu românii din Moldova istorica, o parte de doua ori mai mare ca Republica Moldova fiind în România si cam tot pe atâta în Ucraina, iar român e identitatea nationala. Am trait de nenumarate ori dezbateri aprinse si reprosuri legate de tema responsabilitatii României fata de Republica Moldova. Nu una autoasumata, fata de frati, ci una care ar excede acest nivel, una ceruta, impusa, asteptata de la România.
Ion Sturza vorbea la Bucuresti, într-o reuniune, despre o pretinsa responsabilitate a României în Republica Moldova, dar tot el critica România pentru alegerile sale de a sprijini formarea unui guvern la Chisinau. Mai acum 2 ani, când fusese anexata Crimeea, tot la Chisinau era deschisa aceeasi tema, a responsabilitatii României în Republica Moldova, în formula pur militara: cum apara România cetatenii români din Republica Moldova, aduceti macar câteva tancuri aici sa ne aparati, e responsabilitatea României sa-si apere cetatenii din Republica Moldova, etc. Atunci am raspuns ca România nu va intra nici un milimetru pe teritoriul Republicii Moldova cu nici o arma în afara unei misiuni a NATO, pentru ca acestia sunt termenii garantiilor ei de securitate. Greu de înteles pentru co-vorbitori ca respectarea suveranitatii unui stat nu e facultativa, nici secventiala, o faci la fara frecventa, când vrei tu. E una care se traduce în fapt în fiecare zi de la 27 august 1991. Iar România nu este Rusia, sa-si aroge drepturi sau responsabilitati unilaterale, dincolo de cele înscrise în dreptul international unanim acceptat, pe teritoriul altui stat, doar pentru faptul ca acolo sunt cetateni sau etnici români. De aceea cred ca e important de tratat aici, în context, ideea responsabilitatii României în Republica Moldova. Asta pentru ca o asemenea responsabiltiate exista, dar ea se opreste acolo unde exista si dorinta suverana a gazdelor. A statului suveran Republica Moldova. Pentru ca pe lânga unii care-si doresc o mai mare implicare a României la Chisinau, pentru reformarea justitiei, combaterea coruptiei, constructia capacitatii administrative, dezvoltarea sectorului de securitate, exista si altii care urla pe toate drumurile ca România vrea unirea, vrea sa-i ocupe si nu le respecta doleantele, sau ca raul vine de la România. Mai deunazi si asa numitii pro-europeni faceau vina României din faptul ca sustine „Guvernul lui Plahotniuc” si cereau sa nu se dea nici un fel de ajutoare si nici un ban. Iar exemplele pot continua.
Bine cu de-a sila nu se poate face
Bine cu de-a sila nu se poate face. Nici macar în familie, nici macar cu propriul tau frate. Trebuie sa doreasca si cel vizat. Nici o batrâna nu poti sa o ajuti sa treaca strada daca nu-si doreste sa fie ajutata. Asa si aici: suveranitatea Republicii Moldova, respectata de catre statul român, se manifesta si în acest moment. România poate sprijini, crea oportunitati, veni cu ajutor când e si dorinta Chisinaului. România a adus Republica Moldova pe calea europeana, a sprijinit puternic, cu eforturi greu de cuantificat si necunoscute la Chisinau, liberalizarea vizelor. La fel acordul de asociere si acordul de liber schimb, ca sa merg doar pe cele mari, importante. Însa a fost nevoie de efortul autoritatilor Republicii Moldova - a acelorasi autoritati pro-europene blamate astazi, pe drept cuvânt, ca au tolerat spalarea de bani din Rusia prin hotarâri judecatoresti si banci din RM, furtul miliardelor si privatizari cu neaveniti, complet netransparente si necompetitive – pentru ca liberalizarea vizelor chiar sa se produca, pentru ca Acordul de Asociere si cel de Liber schimb chiar sa se aplice (si am vazut ca sunt întârzieri de peste 100 de legi, nu mai spunem creare de institutii si functionarea lor, dupa doar 14-16 luni de stagnare). În domeniul securitatii si apararii, România a bagat Republica Moldova în programul NATO de sustinere a dezvoltarii capabilitatilor militare si ale apararii, alaturi de Georgia si Iordania, la summitul NATO din Å¢ara Galilor. Însa a tinut de priceperea a doi ministri ai Apararii, Viorel Cibotaru si Anatol Salaru, de sustinerea lor politica, de stabilitatea si finantarea acestor proiecte, pentru ca aceasta oportunitate sa devina realitate. Si tine în continuare de autoritatile de la Chisinau daca Marculesti devine o baza de training internationala, în parteneriatul pentru pace, cu un eventual spital american, cu capacitati de productie si reparare de armament, sau daca proiectele imobiliare de pe teritoriul sau din jurul bazei si poligonului de tragere sunt mai importante. Am avut propria mea experienta în domeniu. Anul trecut, am sosit cu un program pentru a sprijini autoritatile Republicii Moldova în redactarea Strategiei Nationale de Securitate. Era în început de iunie discutia, si pâna la sfârsit de septembrie, când trebuia terminat materialul, am facut dezbateri si redactat un set de recomandari, texte efective, pe baza analizei sistemului de securitate si aparare al Republicii Moldova. Elemente pe care le-am înmânat responsabilului de tema si Presedintelui Timofti. Ca erau bune, ca erau mai putin adecvate, era o munca pe care le-o ofeream gratuit autoritatilor Republicii Moldova. Care au redactat si pus pe site, acum, în februarie 2016, o varianta de document.
Propusa spre a fi adoptata suveran, cu limitele impuse de contextul politic si de capacitatea de absorbtie si gândire locala. Mai neplacut e nu ca nu am primit o vorba de multumire – primirea la presedintele Timofti a fost extrem de importanta atunci, eram un simplu privat, presedinte de ONG – dar sa-mi aud vorbe de nemultumire ca de ce m-am bagat, ca am jignit pe unul si altul ca am facut aceasta munca. Revenind deci la responsabilitatea României în Republica Moldova, ea este una autoasumata si una subînteleasa la Bruxeles - UE si NATO. Asta pentru ca exista o similaritate de limba si cultura si foarte multa cunoastere a României despre evolutiile si politica de la Chisinau. E o responsabilitate care însa nu e o obligatie, si tine si de dorinta autoritatilor de la Chisinau de a folosi acest ajutor, acest sprijin. Dar si o resonsabilitate de a sublinia care sunt consecintele gesturilor facute: alegeri anticipate înseamna terminarea drumului european pe o alta jumatate de secol, rasturnarea puterii legitime scoate Republica Moldova din ciclul democratic, asa cum prezenta unui guvern pro-european e o premiza pentru acordarea ajutorului umanitar catre cetatenii cei mai expusi ai Republicii Moldova în fata crizei economice si a eventualei neplati a salariilor si pensiilor, iar sprijinul pentru reforme e perspectiva îndeplinirii conditiilor pentru deblocarea ajutorului rambursabil din partea României, ce poate tine tampon pâna la deblocarea banilor FMI si a ajutorului de la Uniunea Europeana. Dar, din nou, e responsabilitatea cetatenilor Republicii Moldova, a institutiilor statului, a politicienilor si liderilor de la Chisinau aplicarea reformelor, adoptarea legilor, constructia institutiilor si functionarea lor.
România, UE, NATO pot doar ajuta, pot sprijini, aduce consultanta, know how, însa vointa de reforma si actiunea revine statului suveran Republica Moldova. Cum spuneam, bine cu de-a sila nu se poate! Si România chiar respecta suveranitatea Republicii Moldova. Chiar si atunci când unii vorbesc despre unire, ei asteapta si conditioneaza acest vis tot de o decizie suverana la Chisinau în aceasta directie. Pentru ca responsabilitatea de a reusi sau de a te prabusi, cu Plahotniuc si cu ai sai, dar si cu întreaga clasa politica si cu întregul popor, revine Republicii Moldova. Cetatenilor sai, votantilor, contribuablilor si elitelor sale deopotriva. UE reia sprijinul pentru reforme sub imboldul României România a facut un tur de forta la Bruxeles pentru a obtine o revizuire a pozitiilor conservatoare, retractile si circumspecte în privinta Republicii Moldova. Dupa un an de stagnare, UE decisese sistarea pentru anul 2016 a formelor de sprijin si ajutor din doua motive: lipsa propriu zisa a reformelor si posibilitatea ca sprijinul livrat sa fie deturnat în buzunare private din cauza nivelului coruptiei endemice si a lipsei independentei justitiei, pentru a garanta recuperarea fondurilor deturnate si pedepsirea vinovatilor. Preocuparile erau substantiale si argumente în favoarea sustinerii reluarii finantarilor pentru reforme, pentru acompanierea lor, pentru know how si consiliere, erau extrem de putine. Dupa stabilizarea situatiei la Chisinau si votarea unui guvern declarat pro-european, efortul a fost enorm, cu continut politic, diplomatic, de credibilitate si sustinere în continuare a efortului de reformare.
Si asa s-a purces la drum. Mai întâi Guvernul României însusi s-a confruntat cu formulele de garantare a returnarii împrumutului rambursabil de 150 mln euro, dar mai ales cu dorinta de sprijinire a celor mai expusi cetateni la lipsa mijloacelor financiare. De aici ideea ajutorului umanitar, asumat de România, ulterior de remiterea unui set minimal de conditii pentru lansarea primei transe a împrumutului, între care declansarea negocierilor cu FMI, institutiei specializata si abilitata în reforma structurala economica. Pe baza unei asemenea conditionalitati, se putea lansa prima transa a împrumutului, dar si se putea consolida situatia financiara a Republicii Moldova, de data asta cu participarea directa a resurselor solide ale finantelor internationale si conditionarilor profesioniste de restructurare ale FMI. Pe baza angajarii sprijinului direct, bilateral, la acest nivel dar si a conditiilor angajate si asumate de catre Guvernului Republicii Moldova, România si-a construit resursa de credibilitate pentru a negocia si antrena UE în sprijinirea reformelor Republicii Moldova. Si a fost o abordare concertata: Presedintele Consiliului European, Donald Tusk a fost la Bucuresti, întâlnindu-se cu Presedintele României, în timp ce, la Bruxeles, Premierul Dacian Ciolos se întâlnea tot luni, 15 februarie, cu Presedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, pentru ca marti sa realizeze întâlnirea cu Presedintele Parlamentului European, Martin Schulz.
Bun cunoscator al birocratiei europene, în calitatea sa de fost comisar al celui mai mare buget administrat la nivelul Comisiei, cel al Agriculturii, Dacian Ciolos a reusit sa obtina sprijinul unanim asumat public de înaltii reprezentanti europeni pentru reformele din Republica Moldova, un sprijin negociat în ultima luna de la instalarea Guvernului Filip. În fine, tot luni, 15 februarie, Ministrul Afacerilor Externe al României, Lazar Comanescu, prezent în Consiliul Afacerilor Externe al UE, a validat, alaturi de colegii sai ministri de Externe, concluziile promovate si împinse de România în ceea ce priveste Republica Moldova. 13 puncte concrete care valideaza directiile si nevoile de reforma, dar mai ales angajamentul UE pentru sustinerea acestor reforme. Practic România a reusit sa repuna Republica Moldova pe agenda UE, acolo de unde iesise dupa realizarile sale importante legate de Acordul de Asociere cu UE, acordul de Liber Schimb si liberalizarea vizelor. De aceasta data, vorbim de un stat, Republica Moldova, pentru care Acordul de Asociere a intrat în vigoare pe deplin, dupa ratificarea de catre Parlamentul RM si de catre Parlamentele celor 28 de state membre. O procedura încheiata, nu însa si în cazul Ucrainei, care va traversa un referendum în Olanda înaintea ratificarii sale definitive. Un efort major, dar care se constituie în încercarea ultimei sanse pentru Republica Moldova pe calea reformelor. Un recurs de ultim resort, pe care Chisinaul nu-si mai permite sa-l piarda. Orice deviere sau ratare va costa mult, mai mult decât acum, mai mult decât credibilitatea, functionarea propriului stat sau prosperitatea propriilor cetateni. Si, asa cum s-a subliniat cu ocazia vizitei presedintelui Nicolae Timofti la Bucuresti, sprijinul e deplin, iar conditiile sunt realizabile. Trebuie numai ca cele adoptate de guvern sa fie votate de majoritate si ulterior aplicate, iar lista de restante în aplicarea angajamentelor din Acordul de Asociere si anterioare trebuie recuperate într-un timp cât mai scurt, pentru a readuce Republica Moldova pe cursul european. Asta în timp ce o noua clasa politica si resursa administrativa si de expertiza se va forma sau va reveni la Chisinau pentru a putea prelua si încrederea publica, pentru a determina din nou elemente de speranta si sustinere la nivelul publicului si sa împinga lucrurile si valurile reformei si modernizarii Republicii Moldova la nivelul constituirii unui stat serios, cu institutii functionale, dornic sa-si dezvolte poloticile în beneficiul propriilor cetateni. Ajutor umanitar si proiect-pilot de dezvoltare a infrastructurii rurale Cred ca aici e locul sa amintim despre eforturile deja facute de România în materie de sprijin nerambursabil si dezvoltare în Republica Moldova.
Chisinaul e principala destinatie a fondurilor ODA, Asistenta pentru Dezvoltare a României. Republica Modlova a beneficiat de grantuld e 100 mln euro ajutor nerambursabil, înca netras complet, si alte 100 mln asteapta sa fie contractate. Interconectarile pentru conducta de gaz Iasi-Ungheni, statia de pompare si conducta Ungheni-Chisinau, dar si interconectarea cu energie electrica asteapta. România este primul partener comercial al Republicii Moldova, dar e si primul partener, de la distanta, de doua ori mai mult decât Ucraina si Rusia, a regiunii separatiste nistrene. Pe 16 februarie 2016, Guvernul României a aprobat acordarea unui ajutor umanitar în valoare de 16,690 milioane de lei, constând în produse alimentare si pacura, Republicii Moldova, raspunzând astfel solicitarii autoritatilor de la Chisinau. Ajutorul umanitar vizeaza o lista a celor mai defavorizate familii din Republica Moldova, cele care,d aca se asteapta reformele pentru deblocarea forndurilor din împrumutul rambursabil, risca sa fie în pericol. De aceea sprijinul umanitar le este destinat si va fi livrat de Guvernul Republicii Moldova împreuna cu reprezentantii ONG-urilor si ai societatii civile de la Chisinau, pentru a evita neîntelegerile sau favoritismele, atât la alegerea destinatarilor, cât si la distribuire, si pentru ca ajutorul sa ajunga la destinatari. Dar poate cel mai interesant proiect în discutie si contractare este cel pilot pentru dezvoltarea infratructurii rurale în Republica Moldova. Ministerele Dezvoltarii din România si Republica Moldova vor colabora, prin schimburi de experti si de expertiza, pentru dezvoltarea regionala si a sectorului constructiilor, iar un numar de localitati din Republica Moldova ar putea beneficia de un grant din partea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice din România, printr-un proiect-pilot de dezvoltare a infrastructurii rurale. Acestea au fost doua dintre concluziile desprinse cu prilejul întrevederii viceprim-ministrului României Vasile Dîncu, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu omologul sau din Republica Moldova, care a avut loc vineri, 19 februarie, la Bucuresti. Colaborarea va include schimburi de experti si de cunostinte în domeniile gestionate de cele doua ministere: eurocoduri (standarde în produse si lucrari de constructii), urbanism – în special elaborarea codului de urbanism, dezvoltare regionala si locuire. Cele doua state îsi propun, de asemenea, stimularea înfratirii între localitati din România si Republica Moldova. „Am discutat si un proiect pilot prin care vrem sa dezvoltam, pentru început, 20 de localitati din Republica Moldova. Vom sprijini partea de dezvoltare a infrastructurii rurale în aceste localitati, urmarind în special planificarea, modul de absorbtie a fondurilor si impactul acestora. Am stabilit astazi, de asemenea, schimburi de experti în zona constructiilor, urbanismului – a Codului Urbanismului, la care lucram si noi si de care si Republica Moldova are nevoie. Am discutat despre modalitati de a înfratire între localitati din România si Republica Moldova, care sa includa si modificari legislative, de care este nevoie pentru proiecte comune. Expertii nostri se vor reuni în saptamânile care vin pentru a discuta probleme legate de dezvoltare teritoriala si locuire", a precizat vicepremierul Vasile Dîncu.
La rândul sau, ministrul Vasile Bîtca a subliniat nevoia transferului de cunostinte între România si Republica Moldova, inclusiv în ce priveste activitatea agentiilor de dezvoltare regionala din Republica Moldova: "Am discutat despre agentiile de dezvoltare regionala – despre posibilitatea ca experienta colegilor din România sa fie preluata în Republica Moldova. În Republica Moldova avem si noi, prin Legea 438 din 2008, trei agentii de dezvoltare regionala si am dori ca aceste agentii sa poata colabora." Este cea mai concreta abordare de constructie normativa a legislatiei de dezvoltare rurala si constructia infrastructurii pe model european, un proiect care se poate repercuta asupra dezvoltarii reale a Republicii Moldova. Pas cu pas. Localitate cu localitate. Iar aici, amprenta româneasca nu mai poate fi ascunsa sau machaita sub sigle precum UNDP, sau acoperita la etcetera dupa o însiruire de alte state care au ajutat la reconstructia localitatilor afectate de inundatii. O contributie reala si palpabila. Ca sa vada toata lumea, inclusiv cei hâtri sau cârcotasi, cum arata administratia româneasca europeana. Asa imperfecta cum e, cum ne-o dorim perfectionata aici în dreapta Prutului, dar cu certitudine incomparabila ca substanta si eficienta fata de cea din Republica Moldova.