Si avem un presedinte gestionabil, care poate primi si întelege informatiile institutiilor statului si poate guverna predictibil, dincolo de elemente specifice perioadei electorale. Pe de alta parte cred ca alegerea în Franta ca Presedinte a lui Emmanuel Macron care a fost, de asemenea, un eveniment astral, un eveniment de cotitura, pentru ca vorbim despre votarea primului presedinte în Europa, într-un stat care avea înclinatii eurosceptice sau eurofobe, dar care a ales sa voteze un program pro-european declarat.
Ambele modificari sunt extrem de importante, ca si alegerile din Germania unde, sa zicem, ca lucrurile erau mai echilibrate si mai apropiate de continuitate, însa unde înca nu avem deznodamântul final al coalitiei pe care sa o conduca doamna Merkel. Si avem chiar scenarii fara doamna Merkel Cancelar. În zona conflictelor, în Siria a disparut Daesh - autointitulata Stat Islamic, astfel ca, lipsind dusmanul comun, se contureaza tot mai mult confruntarea între regim si opozitie, între SUA si Rusia, iar ultimele semnale nu sunt încurajatoare. Mai adaugam o Turcie nemultumita de evolutiile si relevanta kurda în regiune, acolo unde Peshmerga kurda a luptat pentru independenta de stat.
Peste toate, tendinta Iranului de a domina regiunile sunnite si de a izola Israelul complica si mai mult situatia deja profund turbulenta. Daca adaugam ambitiile nucleare si razboinice ale lui Kim Jong un si pseudo-retragerea rusa din Siria, cu tentatia concentrarii pe Estul Ucrainei, dar si înarmarea Ucrainei cu arme letale defensive, avem un tablou ce indica caderea spre conflict si posibilitatea izbucnirii confruntarii în orice moment.
Societatea nu e lichida, ci foarte concreta: turbulenta Unii vorbesc, la moda, despre o consolidare a societatii lichide, cum îi spunea Zygmunt Bauman, sau cum o detaliaza Umberto Eco. Eu cred ca nu e nimic lichid, nimic fluid în societatea noastra, din contra, lucrurile sunt foarte solide si explicabile prin faptul ca se accelereaza globalizare ca fenomen natural si obiectiv (dat de tehnologie si interconectare, interdependente si viteza de circulatie a fondurilor) fapt care duce la situatia curenta.
Eu cred ca trebuie sa constatam ca tranzitia s-a încheiat, iar ceea ce traim astazi, aceasta amestecatura de turbulente, de instabilitati, este, de fapt, o situatie pe care o vom trai timp de o generatie. Este caracteristica lumii de mâine. Un al doilea trend pe care-l putem observa este diluarea ideii de hegemon absolut al SUA, desi Washingtonul, trebuie spus, nu si-au asumat niciodata statutul de hegemon, nici în momentele în care erau puterea dominanta, dupa prabusirea Uniunii Sovietice.
În continuare a existat acea separare a intereselor proprii globale si împartirea puterii cu responsabili regionali. O lume uni-multi-polara cu periferie anarhica, am definit-o eu, dupa prabusirea Uniunii Sovietice si ruperea dependentelor directe a lumii socialiste de Moscova, care nu mai avea resurse sa plateasca, nici interese în periferie. Ei bine, astazi, vedem o revenire în prim-plan a doua puteri, una mai degraba militara, Federatia Rusa, una mai degraba economica, China, care pun sub semnul întrebarii acest statut dominant al SUA, dar si ordinea si principiile, valorile democratiei liberale occidentale, dar ambele nu sunt în situatia de a rasturna aceasta preeminenta a SUA, nici astazi, nici în formulele în care, în anumite momente, au colaborari directe bilaterale împotriva Occidentului.