Unii ar spune ca, daca scopul e bun, politica e buna. Nu, nu este asa. Drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Intentia buna sau drumul bun nu fac o politica buna, asa cum o politica buna nu e una care arata bine în birou, dar e inaplicabila în realitate sau, odata aplicata, determina aberatii majore si efecte secundare nefaste. De exemplu, în România, ideea votarii presedintilor Consiliilor Judetene direct, de catre toata populatia judetului, într-un singur tur, a fost o politica buna la nivelul planificarii, la nivelul implementarii.
Grea posibilitatea ca cel mai votat candidat într-un tur sa fie presedinte de Consiliu Judetean sau primarul unui oras, chiar daca nu obtinea majoritatea, sa conduca judetul sau orasul, si-i dadea o postura mai importanta si mai solida politic decât deputatului sau senatorului, ales tot uninominal, dar, evident, cu un numar mai redus de voturi, pentru ca acoperea un colegiu mai mic decât un judet sau un oras mare.
Ierarhia politica creata era un lucru bun, pentru ca lasa la nivel local forta politica în partid si coordonarea reprezentarii în Parlament. Însa finalitatea s-a dovedit a fi profund nefasta: s-au nascut sau s-au consacrat baronii locali, oamenii cu forta mai mare decât conducerea partidului, iar acestia au preluat partidele, mai ales cei din judetele care au câstigat cele mai multe voturi pentru partid. Ghiciti ce, cele mai multe voturi se aduc din judetele cele mai sarace, cele mai putin dezvoltate, mai conformiste, mai ascultatoare, cele conduse discretionar, fara centre universitare, fara intelighentie, fara societate civila vie si activa, fara spirit critic.
Acolo unde existau aceste ingrediente, victoria nu mai era posibila în mod absolut, procentele erau mai reduse, deci sefii acelor judete nu erau în competitia centrala la preluarea conducerii partidului. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru calitatea reprezentarii si conducerii centrale a partidelor. Votul mixt a fost adoptat acum aproape jumatate de an. Într-un mod fortat, rapid, contrar recomandarilor europene, fara a tine cont de opozitie, fara un consens larg. Dar a fost adoptat.
Revenind acum la Republica Moldova, am asistat în urma cu doua zile la lansarea initiativei unui referendum împotriva votului mixt. Societatea civila, sustinuta de un numar de partide politice – PCRM, PPDA, PN – au lansat ideea strângerii a 200.000 de semnaturi pentru un referendum care sa anuleze votul mixt. O initiativa civica cu fundament profund politic, relevanta ca exercitiu de coagulare politica si transpartinica.
Tipul de initiativa care pregateste majoritati. Însa aceasta initiativa comporta câteva elemente de discutat. Mai întâi, votul mixt a fost adoptat acum aproape jumatate de an. Într-un mod fortat, rapid, contrar recomandarilor europene, fara a tine cont de opozitie, fara un consens larg. Dar a fost adoptat. Ne mentinem opinia ca nu exista argumente legale solide care sa justifice o asemenea schimbare prin cifre, studii sociologice si precedente. Din contra, votul mixt si cel uninominal favorizeaza partidul de pe prima pozitie, PSRM în cazul de fata. În plan real, alegerea subliniaza o prezumtie de malversatiuni, utilizarea de resurse ale statului în campanie sau cumparare de voturi pentru a compensa procentele pe care le primeste votantul individual de partid.
Ideea ca am câstigat toate alegerile locale si, deci, pe constituente mai mici, voi câstiga si alegerile generale, cum considera PDM în evaluarile sale, nu e sustenabila, pentru ca alegerile generale nu sunt alegeri locale, politica se face la centru, chiar daca oamenii sunt alesi local. Iar la centru conteaza imaginea reprezentantilor de partid. Dar sa vedem care sunt problemele referendumului împotriva votului mixt. Mai întâi, implica societatea civila într-o initiativa de care profita doar partidele politice.
E gata societatea civila implicata sa-si asume sustinerea acelor partide politice care i se asociaza, cu care se asociaza si care vor profita de aceasta schimbare? Precedente exista. Alianta Civica din România a sustinut si s-a asociat Conventiei Democratice, opozitiei democratice, împotriva partidului fost comunist, FSN, partidului stat, si a dat si Presedintele în 1996, pe Emil Constantinescu. Dar acea asociere a avut alta relevanta si alt nivel de prestigiu, o alta miza – combaterea comunismului într-un stat iesit de sub dictatura comunista. Este motivatia de astazi prestigioasa si motivanta pentru societatea civila care a initiat proiectul?
Este asocierea cu pleiada de partide relevanta si înaltatoare prin scop? Admitând prin absurd ca un asemenea referendum ar trece, care e finalitatea? Ce se întâmpla cu votul? Nimic! Apoi, referendumul pe o tema tehnica, care nu aduce venituri, bunastare si avantaje cetateanului Republicii Moldova, pe care nu o întelege, a carei miza e simpla batalie politica, e unul sortit esecului. Oricâta mobilizare s-ar face, oricâta tehnologie de comunicare pe tema „combaterii Oligarhului Rau care a Capturat Statul“ ar raspândi, referendumul nu are sorti de izbânda. Din contra, e menit sa compromita prin esec.