Iar toate aceste seminte de zâzanie apar din rivalitati marunte sau din ambitii mari, din motive simbolice, cu profund impact emotional sau din ratiuni înguste, materiale si gânduri de marire ale unor actori mai mari sau mai mici.
Toate însa împing lumea spre confruntare si explozie, pas cu pas, într-un tumult al confruntarii vointelor si intereselor recomandabil pentru cause mai bune. Mai întâi, duminica, Austria si-a ales viitorul cancelar. Sebastian Kurz, un tânar de 31 de ani care a preluat de numai 6 luni Partidul Popular, cu o detenta de lup tânar care a ajuns peste noapte viitorul politic dupa ce a ocupat postul de ministru de Externe al popularilor, este pe cale sa rastoarne uzantele si sa preia functia de Cancelar într-un joc extrem de periculos cu extrema dreapta.
Îmbracând haina unui preocupat luptator pentru binele concetatenilor sai împotriva migrantilor, dar într-o nuanta extrem de echilibrata, Kurz a reusit sa atraga votantii extremei drepte ai Partidului Libertatii doar pentru a împinge partidul sau propriu spre dreapta si pentru a face alianta cu aceeasi extrema dreapta, dar cu resurse mult diminuate. Geniu sau ucenic vrajitor, Kunz se alatura lui Trudeau si Macron ca salvatori ai propriei tari în fata extremismelor, jucându-se cu focul si riscând experiente nefaste cu extrema dreapta.
În nordul Irakului, o rivalitate regionala ajunsa la cotele de explozie dupa referendumul kurd risca sa antreneze actorii regionali de forta, Iran si Turcia, implicati în sustinerea regimului de la Bagdad, într-un conflict cu impact asupra luptei împotriva Daesh-Stat Islamic care sa antreneze deopotriva si actorii globali majori într-o sarabanda de violenta greu de prezis. Peshmerga kurda ramâne cea mai puternica formatiune militara din regiune si partener relevant al SUA împotriva terorismului, dar vizata de represiunile actorilor din regiune pentru ambitiile de independenta.
Si în relatia turco-europeana tensiunile par sa fi ajuns la un extrem, prin nemultumirea majora exprimata de Ankara fata de criticile în raport cu regimul Erdogan si excesele sale, nerecunoasterea rolului sau de partener economic si securitar al Europei si al Occidentului, abordarea distincta a structurilor declarate teroriste de Ankara precum PKK si FETO si lipsa de sprijin si solidaritate cu problemele si preocuparile legitime ale Turciei. O deschidere spre negociere exista, însa Europa însasi e chemata sa revizuiasca propria abordare interna si sa redescopere punctele comune în care relatia cu Turcia, fie si a lui Erdogan, este un punct de ajutor mutual si interes recirpoc a fi cultivate în continuare.
În Rusia, armata de troli a regimului Putin, cu efecte tot mai mari asupra realitatilor înconjuratoare din sânul regimurilor democratice, implicarile în alegeri si în pervertirea opiniei publice creeaza dificultati tot mai mari si tradeaza ofensiva si agresiunea constanta asupra spatiului public si virtual de catre Moscova, un spatiu pe care îl domina tot mai autoritar, în timp ce voci tot mai originale ataca fondul valorilor europene de pe pozitiile de lideri ai statelor europene, în posturi revizioniste, propunând, în institutii de prestigiu altfel profund dependente de respectarea dreptului international public si al drepturilor omului, aberatii de felul tranzactionarii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statului contra bani, cumpararea de favoruri pentru infractorii la dreptul international, totul pentru a obtine dezideratul Rusiei de ridicare a sanctiunilor si relansarea relatiilor de dominatie în Europa, dupa scindarea malurilor Atlanticului si fragmentarea Europei, asa cum si le doreste regimul Putin astazi.
Citeste mai mult: adevarul.ro
