Problemele majore vin de la abordarea tot mai iresponsabila a conducerii statelor din arealul regional, la marginea Europei, putin constient de nivelul critic al acestor amenintari si tendinta de cadere în conflict.
Regiunea Marii Negre este direct afectata de amenintarile de securitate globale – cele mai prezente fiind cele nucleara si cibernetica, cu impact major – dar mai ales de perspectiva de evolutie a crizelor europene, cu precadere cele date de regâdirea viitorului Europei care divide sau creeaza coeziune, creeaza falii sau membri de rang 2 si 3 în esafodajul Uniunii Europene.
În Regiunea Extinsa a Marii Negre, ultimele evolutii ne arata schimbari bruste în trendurile de evolutie a statelor, cu precadere în spatiul conflictelor înghetate, acolo unde Ucraina e în turbulente si criza auto-create prin afacerea Saakasvili, speculata de opozitie, dar care creeaza vulnerabilitati lesne de speculat de catre vecinul estic rus, în timp ce Armenia semnaleaza la nivel public schimbari sensibile de simtaminte, optiuni si orientari strategice la nivelul populatiei. O lume anapoda, în tumultul reasezarilor, care aluneca periculos spre prapastia conflictelor deschise si exploziilor de violenta.
Amenintari globale
Coreea de Nord pusa la colt, în fata unei reactii militare a SUA împotriva nebunului cu arma nucleara
Spatiul negocierilor si al dialogului privind perspectiva solutionarii crizei determinate de cursa spre arma nucleara montata pe o racheta purtatoare, capabila sa atinga orice loc în lume, s-a îngustat teribil dupa ce ultima Rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU vizând actiunile Coreii de Nord a fost întâmpinata de Phenian cu o noua racheta cu raza medie de actiune lansata peste Japonia, la 3.200 km, în Oceanul Pacific. Sfidarea comunitatii internationale, dupa ce si aliatii sai Rusia si China - care au sustinut dezvoltarea rapida a programului sau nuclear si balistic - au votat pentru Rezolutia de condamnare a ultimelor teste, împinge Coreea de Nord la colt, în fata unei reactii militare a SUA.
Eforturile facute de diplomatie în aceasta saptamâna, când se deruleaza la New York Adunarea Generala a ONU, au dus la un pachet de sanctiuni care blocheaza 90% din exporturile Coreei de Nord - principala sursa de valuta care finanteaza programul nuclear si balistic - si reduce substantial aprovizionarea cu petrol si gaz a statului condus de Kim Jong Un. Pe de alta parte, acesta sfideaza în continuare lumea nu numai printr-un nou test desfasurat vineri dimineata, ci si anuntând ca-si doreste paritatea cu SUA în materie nucleara.
Reactiile de condamnare sunt vehemente si unanime. Coreea de Sud a lansat propria sa racheta cu raza scurta, într-un exercitiu derulat imediat, cât înca racheta nord-coreana era în zbor. De altfel, SUA au autorizat ridicarea restrictiilor privind categoria de rachete aflate la dispozitia Coreei de Sud si a Japoniei, acestea fiind limitate pâna recent la raza scurta.
În acelasi timp, trebuie spus ca testul nord-coreean de vineri dimineata a mai facut un pas înainte cu privire la racheta purtatoare cu cap nuclear, respectiv nu a mai fost lansata de pe sol, ca o racheta clasica, ci de pe un purtator mobil, imitând lansarea si utilizarea armei de atac într-o agresiune de pe avion, vapor sau submarin. E un pas clar de escaladare a testului, iar declaratiile ulterioare ale liderului nord-coreean sunt sfidatoare si iresponsabile, provocând reactiile militare directe.
Cu exceptia unei reactii de ultima ora a unui tert, optiunea militara e iminenta. Astfel, nu numai ca Kim Jong-un vorbeste despre un pretins echilibru cu SUA, care sa duca la negocieri ulterioare, când va fi probat deja ca detine arma cu întreaga tehnologie si capabilitate de a lovi SUA, ci a anuntat ca doreste ca Washingtonul sa nu mai îndrazneasca sa utilizeze amenintarea cu optiunea militara si arata clar ca, în ciuda valurilor de sanctiuni, Coreea de Nord tot obtine arma nucleara capabila sa loveasca de pe racheta balistica intercontinentala oriunde, pe teritoriul SUA.
O asemenea sfidare iresponsabila e cu atât mai periculoasa cu cât SUA nu poate lasa Coreea de Nord sa atinga punctul de operationalizare a unei asemenea capabilitati, fapt ce ar deschide calea precedentului unui regim de a santaja comunitatea internationala prin încalcarea acordurilor de neproliferare, iar optiunile militare concrete par sa fie spatiul real de recurs pentru reactia SUA chiar saptamâna viitoare. E adevarat ca joi e planificata o noua reuniune a Consiliului de Securitate pentru a analiza ultima sfidare si a lua masuri.
În acelasi timp, SUA au considerat indecenta si jignitoare orice tentativa de a îndemna spre negocieri sau renuntarea la exercitii militare comune cu aliatii sai din Asia de Sud Est contra unui moratoriu declarativ si neverificabil pe arma atomica a Coreii de Nord, varianta propusa de Rusia. Ciudat este ca Franta s-a alaturat Rusiei si Chinei în a îndemna la negocieri, dupa o discutie telefonica între presedintii Vladimir Putin si Emmanuel Macron, data publicitatii la Moscova.
De partea cealalta, atât Japonia, cât si Coreea de Sud se pregatesc de solutia militara. Ultimul pas a fost cel anuntat de Seul, care a comunicat, prin vocea presedintelui - altfel deschis spre politica de conciliere si dialog în Campania electorala - ca timpul dialogului si al negocierilor a trecut. Vom vedea eventuala rezolutie a Consiliului de Securitate de joi si substanta acestuia.
Cu exceptia unei reactii de ultima ora a unui tert, optiunea militara e iminenta. Armele digitale ofensive ale Moscovei, testate în Ucraina: la fel de periculoase ca cele militare Armele ofensive digitale sau cibernetice ale Federatiei Ruse sunt desfasurate tot mai des împotriva diferitelor state ale lumii.
Dar Ucraina este cel mai adesea tinta, ca si spatiu unde aceste arme sunt testate. Ca e vorba despre atacuri pe anumite domenii sau la adresa întregului sistem, aceste arme digitale blocheaza componente întregi ale industriei dependente de comanda automata electronica sau preiau sub control sisteme de infrastructura critica majore.
Apoi, dupa testare, ele sunt îndreptate asupra oricui. Mai mult, nu întotdeauna asemenea atacuri sunt atât de bine tintite, din contra, odata infectata reteaua si conexiunile ei, un virus informatic lansat pentru atacul cibernetic asupra unei tinte se extinde în spatiul virtual cu viteza si ataca fara discernamânt.
La summitul cibernetic din aceasta saptamâna de la Washington, Dan Coats, directorul US National Intelligence, a sustinut ca amenintarile digitale cresc tot mai mult la adresa Occidentului si a singularizat responsabilitatea Rusiei pentru multe dintre acestea, sustinând ca Moscova „si-a asumat o postura cibernetica tot mai agresiva“.
Seful comunitatii de informatii a SUA a recunoscut ca: „Nu am trait înca un atac catastrofal de natura cibernetica, dar cred ca toti cei din domeniu realizeaza cresterea acestei amenintari la adresa securitatii nationale“. Foarte multe dintre armele cu care se confrunta astazi Occidentul au fost rafinate, dezvoltate si testate de hackeri tinând de Rusia în razboiul purtat în Ucraina.
Între principalele amenintari mentionate în prezentarea sa, Coats a prezentat amenintari digitale posibile la adresa infrastructurii critice americane, inclusiv sau în primul rând retelele electrice, utilitatile publice sau structura de comanda a unor poduri si porti de protectie a unor facilitati de securitate ridicata, care astfel s-ar deschide si ar crea amenintari enorme populatiei.
„Nu e greu sa ne imaginam consecintele unui atac care închide curentul în Boston în februarie sau în Phoenix în iulie“ si consecintele acestora în numar de vieti umane pierdute. Ultima creatie, virusul Petya, vizeaza capacitati cu sistemul de operare Microsoft Windows si împânzeste Europa si, în mai mica masura, SUA, afectând sute de firme mici sau mai mari din Franta, Germania, Italia, Polonia si Marea Britanie.
Daca initial era construit sa ceara bani pentru date criptate, ulterior scopul a fost mai putin lucrativ, dar mai destructiv. Iar tinta primara a fost Ucraina, însa cum atacul nu a fost tintit, a afectat retele întinse de calculatoare. Si era destinat sa infecteze calculatoare si sa blocheze activitati în ajunul Zilei Constitutiei Ucrainei. Ucraina e în ochiul furtunii digitale înca din 2014, de la anexarea Crimeei.
Atacurile sistematice au vizat pâna acum mass media, finantele, transporturile, sistemele militare, organizatii politice si, fireste, sistemul energetic. Ucraina a avut doua atacuri pe sisteme energetice, în decembrie 2015 si 2016, cu mii de persoane lasate fara curent ore întregi. Atacul a început de la actualizarea automata a unui program de contabilitate utilizat de companiile straine în legatura cu agentii guvernamentale ucrainene, potrivit sefului politiei cibernetice a Ucrainei, Sergey Demedyuk.
Prima actiune este, de obicei, una de tipul blocarii unui serviciu (DoS) cu numar mare de accesari, a carei scop este extragerea de date, care sunt ulterior utilizate în atacuri mai bine tintite si mai sofisticate, dupa preluarea controlului asupra sistemelor coordonate prin computerele infectate. De la retele sparte si distruse la furtul de date sau codarea lor, s-a ajuns la preluarea controlului sistemelor.
Ucraina a avut doua atacuri pe sisteme energetice, în decembrie 2015 si 2016, cu mii de persoane lasate fara curent ore întregi. Si daca în cazul Ucrainei s-a putut actiona mecanic imediat în puncte din tara pentru a redeschide aprovizionarea cu curent electric, în SUA, unde gradul de automatizare e mai mare, acest lucru nu poate fi facut manual, a constatat o echipa americana sosita sa investigheze aceste atacuri. E o problema si cu atribuirea.
Rusia neaga, dar în cazurile anterioare presedintele Petro Porosenko a dat publicitatii urmele lasate de hackerii rusi si IP-urile utilizate de catre serviciile secrete de la Moscova în aceste atacuri - nu mai putin de 6.500 asupra a 36 de tinte ucrainene în doar doua luni, noiembrie si decembrie anul trecut.
Iar politia cibernetica nu poate identifica toti autorii ascunsi în spatele unui sistem de servere mondiale în ciclu, dar o alta parte importanta pot fi identificati si vin direct din curtea autorului agresiunii din 2014, Federatia Rusa. Crize si reasezari europene Jean-Claude Juncker FOTO AFP Je vous ai compris! Raportul Juncker: cum va arata Uniunea Europeana a cetatenilor si a statelor La 5 iunie 1958, Generalul Charles de Gaulle a sustinut un discurs fulminant la Alger care avea drept motto si deschidere ideea ca „V-am înteles!“.
Conducatorul (de Gaulle revenise la putere) anunta poporul, cetatenii din piata din fata sa ca i-a înteles, le-a înteles mesajul si-si ajusteaza politica dupa cele dorite de piata, dupa vrerea poporului, chiar daca dorinta cetatenilor nu e neaparat în interesul sau, în favoarea sa. E o mostra de întelegere care a facut ca, la un alt punct în timp, generalul, erou al rezistentei si a celui de-al Doilea Razboi Mondial purtat de Franta în exil, sa se retraga de la conducerea statului francez. Am urmarit discursul lui Jean-Claude Juncker de acum doua zile, celebra prezentare a starii Uniunii Europene.
Evident ca mediile românesti au retinut referirile la tara noastra, nevoia de a fi primiti repede, alaturi de Bulgaria, în Schengen, dar si conferinta pentru viitorul Europei de la Sibiu (elemente convenite, probabil, la ultima vizita a Presedintelui Comisiei Europene în România si un omagiu la adresa Presedintelui României, Klaus Johannis, fost primar de Sibiu).
Eu cred ca discursul de miercuri a avut ca tema dominanta si putea fi rezumat cu aceeasi fraza celebra a lui De Gaulle, Je vous ai compris! Solidaritate, egalitate, statul de drept ca referential absolut si înlocuirea fortei brute cu forta dreptului si a dreptatii, e marea realizare a Europei istorice, a primei jumatati de secol european comun si pasnic. Prezentarea este evident rezultatul actiunii minutioase a întregii Comisii Europene, a întregii birocratii, a tuturor „nealesilor“ – asa cum îi numea o celebra carte ce contesta legitimitatea conducerii structurii de decizie a post-modernei Uniuni Europene de la Bruxelles.
E rezultatul unei experiente si a unei munci profunde care e de salutat. Si prezentarea contine multiple elemente prin care esafodajul de la Bruxelles spune, folosind momentul Presedintelui Juncker, ca a înteles criticile succesive, în timp ce referirea sa la valori reflecta aceasta întelegere. Solidaritatea, egalitatea reala în drepturi, manifestarea Europei la toate nivelurile si pe tot cuprinsul teritoriului statelor membre ale UE, cu egala deferenta a autoritatii europene si a celorlalti cetateni fata ce cei din extremele teritoriului european, sunt elemente de notat.
Solidaritate, egalitate, statul de drept ca referential absolut si înlocuirea fortei brute cu forta dreptului si a dreptatii, e marea realizare a Europei istorice, a primei jumatati de secol european comun si pasnic. De acum, constructia trebuie sa mearga înainte în integrarea cu ministru european al economiei si finantelor, cu autoritatea europeana în materie de piata a muncii, cu elemente de politica externa decise prin majoritate calificata nu prin consens/unanimitate, un grup comun de intelligence si schimb de informatii pentru contracararea amenintarilor directe, plus asumarea clara a valorilor democratiei liberale în Europa.
Si fara un parlament al zonei euro, care divide, nu reuneste solidar pe toti în Europa cu o singura viteza. Asumari la care subscriu pe deplin, sunt parte a istoriei si a continutului direct al idealurilor pentru care România a intrat în UE. Chiar si ideea banala a calitatii comune a produselor pe tot cuprinsul uniunii sau valoarea egala a muncii prestate pe teritoriul European e de salutat.
Mi s-a parut interesanta si propunerea de reforma institutionala, care însa nu sunt sigur ca nu reclama modificarea Tratatelor: „Europa ar functiona mai bine daca am comasa functiile de presedinte al Comisiei Europene si de presedinte al Consiliului European (…) Europa ar fi mai usor de înteles daca nava ar fi condusa de un singur capitan (…) Un singur presedinte ar reflecta mai bine adevarata natura a Uniunii Europene, atât ca uniune a statelor, cât si ca uniune a cetatenilor.
“ Argumentul e valabil si pertinent. Dar partea cea mai importanta din tema generala Je vous ai compris! e cea rezervata revenirii la nivelul potrivit, cel al cetatenilor si al statelor, a unor atributii si decizii de subsidiaritate normativa de netagaduit. Juncker arata ca a priceput ca suprareglementarea si aflarea în treaba, motivarea activitatii de catre birocratia europeana, e inutila, ca aceasta nu trebuie sa se mareasca, ci sa fie mai buna si mai eficienta, în beneficiul cetatenilor.
„Nu ar trebui sa ne amestecam în viata de zi cu zi a cetatenilor europeni (…) Nu ar trebui sa intervenim cu o serie de noi initiative sau sa cautam competente tot mai mari. Ar trebui sa dam înapoi competentele statelor membre acolo unde este cazul. Voi institui un grup operativ privind subsidiaritatea si proportionalitatea, care, începând din aceasta luna, va examina foarte critic toate domeniile de politica pentru a ne asigura ca actionam numai acolo unde contributia UE are o valoare adaugata“.
Acesta e adevaratul pas cheie de facut ce contine si ideea perspectivei reprezentarii reale a resortisantilor tuturor statelor membre la toate nivelele de decizie si de birocratie institutionala a UE. Aceasta e si cheia de succes a Presedintiei române a Consiliului UE. Turbulente si puncte de inflexiune în Regiunea Extinsa a Marii Negre
Armenia s-a întors pe calcâie spre Occident, dând cu tifla Rusiei lui Putin
În timp ce Parlamentul de la Erevan este populat cu 95% sustinatori declarati ai Rusiei si ai relatiei de parteneriat cu Moscova, ultimele evolutii din regiune – uciderea unei întregi familii, cu sânge rece, de catre un soldat rus din baza de la Gyumri, vânzarea de arme ruse catre Azerbaidjan, lipsa de sprijin în atacul din acest an al azerilor, care a eliberat o particica din teritoriile ocupate, ucigând soldati armeni – au dus la o schimbare majora de orientare a optiunilor si perceptiilor populatiei armene. Un sondaj efectuat pe un esantion reprezentativ de 900 de persoane, în perioada iunie-septembrie, de catre Centrul Analitic al Cooperarii Regionale si Globalizare (ACGRC), finantat de National Endowment for Democracy (NED), arata ca cetatenii armeni s-au întors pe calcâie spre Occident sfidând Rusia lui Putin.
Astfel, cele mai spectaculoase rezultate arata ca Rusia este un obstacol în relatiile Armeniei cu UE pentru 40.22% din respondenti, fata de 29.67% care sustin contrariul, Rusia are un impact negativ în procesul de negociere si solutionare al conflictului din Nagorno Karabakh (NK) pentru 56,33% din repondenti fata de 40,11% care apreciaza actiunea Moscovei, în timp ce Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva a Rusiei asigura securitatea Armeniei doar pentru 15,78%, fata de 41,33% care sunt sceptici si considera contrarul, iar 42,44% vad doar o relatie partiala de responsabilitate a Moscovei pe aceasta dimensiune, în timp ce pentru Nagorno-Karabakh, apartenenta Armeniei la CSTO nu asigura nici macar descurajarea oponentului azer pentru 38,33% din populatie, fata de 23,44% care cred opusul. Mai grav este ca 63,44% din populatia Armeniei considera ca Rusia si CSTO nu vor sprijini Armenia într-un eventual razboi cu vecinul azer, fata de 31,22% care au înca o speranta în partenerul si aliatul strategic rus, în timp ce impactul apartenentei Armeniei la Uniunea euro-asiatica este negativ pentru 50,67%, o majoritate care apare pentru prima data în sondaje vorbind despre problemele economice ale Armeniei din ultima vreme.
La fel de interesanta e pozitionarea în raport cu NATO a armenilor: 61,67% vad aderarea Armeniei în viitor, fata de 35,89% care resping acest drum. În acelasi timp, cetatenii armeni considera ca gestul de a refuza semnarea Acordului de Asociere cu UE în ultimul moment, la summitul de la Vilnius în septembrie 2013, a avut un impact negativ pentru 78,67% din armeni, fata de 20,56% care apreciaza gestul conducerii azere a Presedintelui Serj Sarksian pe aceasta speta. În acelasi timp, Armenia îsi vede viitorul în UE într-o proportie de 58,89%, fata de 38.22% care cred contrariul, unul din cele mai importante procente euro-optimiste dintre statele partenere/asociate si chiar dintre membrii UE. La fel de interesanta e pozitionarea în raport cu NATO a armenilor: 61,67% vad aderarea Armeniei în viitor, fata de 35,89% care resping acest drum, în timp ce apropierea de NATO si UE sunt vazute ca ajutând în mare masura solutionarea conflictului din Nagorno Karabakh. Este pentru prima data când un asemenea sondaj de opinie contine întrebarile fatidice despre UE si NATO în Armenia.
Am avut ocazia sa stau de vorba zilele trecute cu presedintele Centrului armean care a realizat sondajul, Stepan Grygorian, un mai vechi prieten, si am ramas surprins de rezultatele aparute. Am întrebat daca autoritatile au avut vreo reactie si am aflat astfel ca, oficial, Erevanul, desi nu neaga rezultatele sau seriozitatea Centrului si a demersului sustinut de National Endowement for Democracy, a încercat sa explice situatia si rezultatele prin momentul nepotrivit al realizarii sondajului sau prin emotia acumulata de anumite evenimente ce au avut loc în Armenia, de unde rezultatele surprinzatoare obtinute. Având în vedere pozitia explicita, cunoscuta, a membrilor Parlamentului de la Erevan, impactul cel mai important al sondajului este ca dezvaluie inadecvarea reprezentantilor politici la perceptia si sentimentele populatiei armene, care a luat-o decis spre Occident, lasând conducerea Armeniei conectata la resursele si dirijarea politica de la Moscova, departe de asteptarile si aspiratiile populatiei armene.
Mihail Saakasvili FOTO Arhiva Bomba Saakasvili la Kiev: batalie politica interna transformata în vulnerabilitate nationala Fostul Presedinte al Georgiei, Mikhail Saakasvili, a fost numit, în urma cu trei ani, Guvernator al regiunii Odessa. Sosirea sa în Ucraina, alaturi de Petro Porosenko, proaspat ales presedinte dupa Maidan, a fost si un element de legitimare si unul de sprijin, si unul de imagine. A ajutat cu atât mai mult cu cât regiunea Odessa era una fragila, care a fost vizata de Rusia pentru a se forma „Republica Populara“ si a fost locul unui incident, un incendiu al Casei Sindicatelor, unde se aflau separatistii, si o înfruntare între grupurile de protestatari care au dus la decese tragice, care au determinat blocarea psihica a actiunii. Pe un asemenea context, fostul presedinte georgian a ajutat si pentru ca era un personaj cunoscut, care a putut capacita informatiile sensibile primite, în contextul unor forte armate si de intelligence ucrainene post-Yanukovici penetrate si controlate prin scurgeri masive la Moscova.
Si la nivelul echilibrului de afaceri, pe infractionalitate organizata si trafic, sosirea unei persoane exterioare acestor conivente si rivalitati, ba chiar exterior influentelor de la Centru si cu rang de fost presedinte, a ajutat. Ruptura a intervenit abia atunci când fostul presedinte georgian a dobândit ambitii politice. Dupa schimbarea din functie s-a consacrat activitatii politice interne, pe o formula de apropiere de partidul Primarului Sadovîi al Lvovului, Samapomich, un tip special de partid în Ucraina, partid al micilor întreprinzatori si al intelectualilor, un fel de ANL – Alianta Nationala Liberala PNL-PAC în varianta ucraineana.
Formatiunea lui Saakasvili si Samapomich trebuiau sa participe împreuna la alegeri. Pe acest fond a intervenit retragerea cetateniei ucrainene a lui Saakashvili, aceste devenind apatrid. Mai e de spus în context si faptul ca Saakashvili e urmarit penal în Georgia de actuala guvernare. Nu discutam temeiurile, care au fost acuzate, nu odata, de recurs la justitie selectiva si razbunare politica a noilor veniti la Tbilisi. Cert este ca, dupa ultima vizita în Georgia, presedintele ucrainean a fost pus si în postura de a trebui sa gestioneze si cererea de extradare venita din partea Georgiei pentru fostul presedinte.
Or, retragerea cetateniei si interzicerea accesului în Ucraina era solutia ideala pentru ca nu mai presupunea arestarea si extradarea fostului presedinte nici la nivel de discutie sau presiuni. Cert e ca Mikhail Saakasvili a dobândit azi o postura mult mai vizibila si mai relevanta în politica ucraineana, amenintând pozitiile presedintelui Porosenko si vulnerbailizând actiunea sa de perspectiva. Dar presedintele Saakashvili a ales sa vina în Ucraina, din Polonia, cu trenul. Mai mult, a anuntat acest demers si sustinatorii sai, la fel ca si oponentii, au stiut-o.
Dupa un blocaj la frontiera ucraineana, sub presiunea unor lideri ai opozitiei, inclusiv Iulia Timosenko, fostul premier si lider al celui mai mare partid de opozitie, BYuT, care e si presedintele partidului situat pe prima pozitie în sondaje, a reusit sa patrunda în Ucraina. Ca e vorba de ilegalitati, fortari, încalcarea regulilor, aici lucrurile pot fi discutate clar si în raport cu Saakashvili, si cu liderii de opozitie Timosenko si Sadovîi.
Însa aceste riscuri par asumate si transformate de liderii opozitiei ucrainene în atuuri pentru o agenda de pozitionare în perspectiva viitoarelor alegeri. Saaksvili a ajuns la Lvov, reprezentând o mare problema politica interna, dar si o mare vulnerabilitate a Ucrainei. Complicat si greu de gestionat. Dar nici la nivelul clamat de unii panicarzi privind persapectivele declansarii unui nou Maidan, ale rasturnarii Guvernului, a presedintelui, sau ale ruperii Ucrainei. O pozitionare politica în forta si cam atât.
Cu costuri pentru alegerile viitoare pentru viitoarea putere, dar gestionabile de catre un stat serios. Însa cert e ca Mikhail Saakasvili a dobândit azi o postura mult mai vizibila si mai relevanta în politica ucraineana, amenintând pozitiile presedintelui Porosenko si vulnerbailizând actiunea sa de perspectiva, indiferent care ar fi ea. Orice gest al lui Petro Porosenko si al institutiilor statului ucrainean astazi împotriva lui Saakashvili sau a opozitiei politice care l-a ajutat sa intre în tara nu face decât sa reenergizeze opozitia.
Sursa: adevarul.ro