Cu aceeasi dorinta de a se afirma ca superputere, Rusia face eforturi majore, dar zadarnice pentru a preîntâmpina aducerea sa pe scaunul infamiei si încearca sa faca uitate actiunile sale din Georgia, Ucraina si Siria, actiuni care i-au atras sacntiuni si oprobiul mondial pentru declansarea razboiului împotriva vecinilor sai, încalcarea tuturor acordurilor internationale la care e parte din 1975 pâna astazi, amenintarea cu utilizarea fortei, impunerea suveranitatii limitate si a unei pretinse sfere de influenta în spatiul post-sovietic. Revizionismul rus si revansismul au fost exact temele pe care Serghei Lavrov a vrut sa le faca uitate, ca si modificarea frontierelor în Europa prin forta armelor.
Cu toate dificultatile posturii sale si a sarcinilor ce i-au fost trasate, Serghei Lavrov s-a pazit ca de Necuratul sa afirme ca Rusia nu s-a implicat în alegerile americane, preferând sa arate ca nu sunt probe formale prezentate pe aceasta directie, asupra carora sa comenteze. În plus, s-a erijat în actor pragmatic si rational împaciuitor între impredictibilul si vocalul Trump, cu exprimari dure si fara precedent la adresa Coreei de Nord, si nebunul cu arma nucleara, Kim Jong Un, capabil sa arunce în aer lumea.
Pe de alta parte, probele se acumuleaza împotriva Rusiei, DHS anuntând în acelasi timp ca 21 de state au fost tinta hackerilor rusi din serviciile de informatii militare si civile, GRU si FSB, în campania electorala, în timp ce atacurile cibernetice ruse sunt tot mai dezvaluite si studiate de expertii americani si mondiali, în teatrele de testare din Ucraina, cu precadere.
Nu în ultimul rând, revenirea luptatorilor straini din teatrele de operatiuni militare jihadiste din Siria si Irak ale Daesh, autointitulat Stat Islamic, ameninta sa preseze puternic asupra serviciilor de informatii si securitate ruse, aceasta reprezentând si o oportunitate pentru represiune si combaterea opozitiei în perspectiva acelorasi alegeri prezidentiale în care nu numele câstigatorului e important, cât gradul de participare si sustinerea reala a unui presedinte care, daca îsi termina mandatul viitor în 2024, va deveni cel mai longeviv conducator al Rusiei, depasindu-l pe Stalin, dar enervând tot mai mult publicul rus, în timp ce nu mai poate livra bunastare si securitate, asta în timp ce Vladimir Putin însusi pare tot mai plictisit de postura de presedinte si tot mai absent din treburile publice.
La ONU, Rusia se vrea marele pacificator al lumii în fata belicosului si impredictibilului presedinte Trump Într-o dorinta de a reveni în prim-plan la nivel global ca superputere, Rusia a utilizat Adunarea Generala a ONU din acest an pentru a da noi lovituri Statelor Unite si a se profila ca marele pacificator al lumii în fata agresivului si impredictibilului Presedinte american Donald Trump.
Desi formal a încercat sa-l protejeze pe actualul presedinte, punând blamul pentru relatiilor tensionate ruso-americane actuale pe Barack Obama, detinator al Premiului Nobel pentru Pace, reprezentantul Rusiei la reuniunea ONU, Ministrul de Externe Serghei Lavrov, a uitat brusc de anexarea Crimeei, de modificarea frontierelor prin forta armelor de catre Rusia, de agresiunea militara rusa din Estul Ucrainei, de ocuparea regiunilor georgiene Osetia si Abhazia de catre trupele ruse si de presiunile constante pentru a impune suveranitatea limitata de propriile interese în tot spatiul post-sovietic si se prezinta ca o fecioara ingenua si actor rational critic în fata iresponsabilitatii si „militarismului american”.
Astfel, în conferinta de presa sustinuta vineri la ONU, Serghei Lavrov a declarat ca nivelul cel mai scazut al relatiilor ruso-americane de astazi se datoreaza administratiei americane a lui Barack Obama, „revansarda” si „fara inima”, care a declansat „o isterie rusofoba” în SUA legata de pretentiile ca Rusia ar fi interferat în campania pentru alegerile americane de partea lui Donald Trump, continuând sa sustina cu nu exista nicio proba prezentata. Confruntat cu faptul ca probele ar fi clasificate si ca Secretarul de Stat Rex Tillerson le-ar fi vazut, dar ele nu sunt deschise spre a fi împartasite, Serghei Lavrov a motivat nu ca Rusia nu ar fi facut nimic, ci ca nu exista probe ca Rusia sa fi facut ceva sau, chiar daca ar exista, ele nu i-au fost prezentate formal, deci nu are cum raspunde.
Pe logica lui Lavrov, Rusia a intervenit evident în alegerile americane, pe toate liniile, a vrut alegerea acestui presedinte si a alterat sistemele americane, dar mizeaza pe faptul ca probele nu pot fi aratate public. Un alt element de aparare al Rusiei lui Putin în privinta ingerintelor în alegerile americane a fost faptul ca sistemul american e atât de slab si sunt scurgeri atât de frecvente încât, daca ar fi fost informatii reale, ele ar fi ajuns în spatiul public sau la Moscova. Deci informatiile nu ar exista pentru ca, altfel, sistemul american atât de permeabil cu informatiile clasificate ar fi transmis deja prin media si aceste informatii, iar cum ele nu se regasesc în presa si nici nu au fost prezentate Rusiei formal sau public, înseamna ca nu exista.