Pentru Europa pe care o stim si careia ne-am alaturat, cu buna stiinta, vestile sunt amestecate si pe linia demitizarii welfare state, a statului bunastarii în care Emmanuel Macron încearca sa limiteze mai întâi în Franta excesele prestatiilor sociale nesustenabile pentru economie si clar contraindicate pentru sanatatea Europei, în timp ce abordarile sale vizând suveranitatea europeana si statalismul european împing viziunea sa catre zone profund divizive, ce reclama intrarea rapida în dezbatere a proaspat alesului Cancelar german, la al patrulea mandat, Angela Merkel.
În rest, amenintarile Rusiei revizioniste si revansarde continua pe linia introducerii de facto a suveranitatii limitate de interesele ruse în spatiul post-sovietic, în timp ce serviciile secrete militare continua operatiunile subvesrive în spatele liniilor inamice, culminând cu atacul cu drone si aruncarea în aer a depozitului de munitie de lânga Vinita, al doilea distrus în ultimele 6 luni. Coreea de Nord continua tensionarea în razboiul cuvintelor cu SUA, dar accesând tot mai mult resursa cibernetica de ultima generatie pe care o cultiva.
În acelasi timp trebuie sa remarcam actiunile inedite ale diplomatiei religioase inter-crestine si pan-ortodoxe care-l aduc pe Patriarhul Kiril si Biserica Ortodoxa Rusa din nou în mijlocul bisericilor surori si în dezbaterea concilierii ecumenice inter-crestine, nu întâmplator la Bucuresti, în ajunul Centenarului care va aduce din nou vizita Papei, în perspectiva dezbaterilor Sinodului pan-ortodox din Creta, unde Rusia a lipsit.
Patriarhul Kirill a renuntat la izolationism si a realizat ca Biserica ortodoxa cu cel mai mare numar de credinciosi risca sa ramâna în irelevanta prin neparticiparea la dezbaterile si reconcilierea inter-crestina si, dupa întâlnirea cu Papa Francisc de la Havana si în asteptarea primei vizite a Papei la Moscova, tot anul viitor, se alatura conclavului pan-ortodox de la Bucuresti cu ocazia hramului capitalei, la praznuirea Sfântului Dimitri cel Nou, la 10 ani de la întronizarea Patriarhului Daniel si, cel mai important, în anul celebrarii martirilor închisorilor comuniste, a drept-credinciosilor, dizidentilor politici, rezistentei si clerului ce s-a savârsit în închisorile regimului adus pe tancurile sovietice acum mai bine de 70 de ani.
Epoca fragmentarii Europei: modelul separatismului catalan între exceptionalism si egoism economic Referendumul catalan de duminica înseamna mai mult decât joaca de-a soarecele si pisica cu sectii de vot închise sau redeschise în alte locatii si buletine confiscate sau retiparite. Înseamna relansarea unei epoci în care populismul eurosceptic si nu rareori eurofob se deplaseaza în mod substantial catre fenomene din spatiul fragmentarii Europei, al separatismului si al rupturilor interne între regiuni puternice si bogate, cu baze etnice mai mult sau mai putin discutabile dar cu radacini istorice fundamentale.
O epoca ce poate readuce conflictele în prim plan, confruntari fratricide ce manânca resursele din motive absconse si necredibile ale unei perspective de administrare mai buna în formate mai înguste, regionale, desi principiile subsidiaritatii si autonomiei administrative asigura instrumentarul necesar unor asemenea demersuri de probare a unei administrari în favoarea elitelor regionale si locale. Referendumul catalan face parte dintr-o categorie de separatisme cu vaga relevanta etnica, dar profunde radacini istorice. Însa asta doar la nivelul motivatiilor, nu al cauzelor reale, nici al obiectivelor unei asemenea sciziuni profunde.
Din contra, ratiunea acestor miscari este profund descalificanta moral si greu de promovat în comunicare, odata ce vizeaza exceptionalismul unei regiuni care nu mai vrea sa întretina guvernul central, în fapt celelalte regiuni ale Spaniei mai sarace, o formula de egoism si lipsa de solidaritate nationala care se transpune în dorinta de a pastra resursele doar pentru regiune, cu riscul de a le prabusi prin efectul anuntat al iesirii din UE. Din pacate, pentru Catalonia si poate pentru alte initiative din dominoul separatist egoist european, lectiile învatate vor veni prea târziu.
Într-adevar, exista câteva noduri separatiste de aceasta factura, egoista, sa-i spunem generic, a bogatilor care arunca peste bordul Titanicului Spaniol sau Italian pe saracii din vapor, Catalonia alaturându-se aici Padaniei italiene, ca prototip de abordare a acestui tip de separatism. Spre deosebire de Scotia, Irlanda de Nord si Å¢ara Galilor, ba mai nou chiar si Anglia, acolo unde motivatiile sunt etnice, religioase si nu rareori determinate de costurile iesirii din UE pentru regiunile britanice profund dependente de finantarile europene (Scotia si Å¢ara Galilor, dar si Irlanda) pentru fondurile din agricultura si cresterea animalelor, Anglia mai ales în jurul Londrei de fondurile din învatamânt si cercetare, Irlanda de Nord de introducerea frontierei europene terestre între cele doua Irlande – Catalonia sau Padania nu au formule separatiste determinate de UE, din contra, Bruxellesul joaca un rol important de balansare a acestor porniri odata ce noul stat eventual rupt dintr-un stat membru UE trebuie sa treaca prin toata suma de criterii si acorduri politice (inclusiv a statului din care s-a rupt, care e membru si are resentimente evidente) pentru a reveni în piata comuna.
Brexitul va fi o buna indicatie pentru orice stat separatist nou al epocii refragmentarii Europei dupa linii nu rareori medievale, privind costurile unui asemenea demers. Separatismul catalan si alte separatisme egoiste, marca a exceptionalismului si fugii de solidaritatea economico-financiara nationala actuala, vor experimenta direct o asemenea perspectiva. Din pacate, pentru Catalonia si poate pentru alte initiative din dominoul separatist egoist european, lectiile învatate vor veni prea târziu. Graba de a aplica planuri de independenta cu relevanta strict de ambitie si acces exclusiv, nu numai privilegiat, la resurse poate duce la relansarea unor formule conflictuale dure si la irosirea resurselor în confruntari fratricide inutile.