Au fost 2 cetati care au aparat valorile noastre romanesti si ne-au cantat, neinfricati, despre Eminescu, despre neam, despre Limba – comori pe care le pierduse Basarabia si care, datorita lor, le-am regasit si am continuat sa luptam pentru a le apara si a le transmite urmasilor nostri.
Astazi, in scoli/licee/universitati, se invata in limba romana, strazile sunt numite in cinstea marilor personalitati ale neamului nostru, alfabetul latin a fost reintrodus in Basarabia, copilasii poarta prenume romanesti, iar pentru toate acestea trebuie sa le multumim si lor. Au platit scump pentru ca au spus adevarul, si au trait pentru popor, pentru Dreptatea si Unitatea lui, reusind, prin cantece sublime, sa trezeasca constiinta nationala, iata de ce suntem obligati sa continuam aceasta lupta, caci, pana astazi, poporul nostru este umilit si nedreptatit de Moscova politica.
Adevarate Simboluri ale Renasterii Nationale, neinfricati EROI ai Libertatii, fauritorii podului de flori dintre Basarabia si Romania(in 1990), personalitati epocale pe care, din pacate, nu le mai avem printre noi, iar sufletele lor nu vor fi linistite pana nu se va realiza idealul pentru care s-au jertfit – reintregirea neamului romanesc, si aceasta este datoria noastra.
„Ei au stiut zborul inalt, dorul si plansul”, scria regretatul poet Dumitru Matcovschi despre Doina si Ion Aldea Teodorovici. si, intr-adevar, au zburat pe aripile demnitatii neamului si au inaltat prin cantec cele trei sfinte culori ale tricolorului, pentru ca EI, RAPSOZII UNIRII, au dat glas durerii inimilor locuitorilor acestui mult patimit pamant, durerii celor deportati in Siberii de gheata, a celor trecuti prin chinurile foametei organizate, prin gulagurile si case de nebuni, doar pentru ca-si iubeau neamul si urau ocupantul, torturilor nemiloase, id est, a celor pedepsiti doar pentru ca erau pentru Unitatea si Libertatea neamului nostru.
Vor ramane vesnic vii in amintirea noastra!