De doi ani de zile, Alianta pentru Integrare Europeana aflata la guvernare nu e capabila sa gestioneze în mod responsabil si legitim criza politica umilitoare, care afecteaza nu doar economia tarii, ci si moralul societatii. Progresul promis de noii guvernanti în 2009 si 2010 a luat forma unei stagnari sociale, a unei stagflatii economice si a unei degradari politice. E dificil sa ne amintim de o dezamagire mai mare a cetatenilor fata de clasa politica, decât dezamagirea care exista în prezent.
Unul din motivele principale ale acestei situatii critice generale trebuie sa-l cautam chiar în interiorul AIE, unde exista o întelegere constipata, rigida si profund egoista a realitatilor din viata politica. Limitati la un acord steril si nefunctional al AIE-2, lucru confirmat si de declaratiile premierului Filat, guvernantii, obsedati de pastrarea puterii cu orice pret, au ajuns sa considere prevederele din acel acord mai presus de prevederile constitutiei. Daca în acel acord e scris ca Filat va fi premier, Lupu – presedinte, iar Ghimpu – spicher, atunci sa crape rabdarea societatii în doua, iar Constitutia în patru, ca liderii AIE se vor tine cu sfintenie si patima de respectarea acelui acord, care a devenit pentru ei un fel de Constitutie de uz intern, superioara celei oficiale.
E lesne sa ne convingem ca liderii AIE anume asa gândesc, daca ne amintim cum actioneaza ei pentru a modifica Constitutia tarii în corespundere cu întelegerile private dintre ei.
La 5 septembrie 2010, AIE a organizat un referendum constitutional absolut nelalocul lui, consumator de milioane din bugetul statului, pentru a fabrica o Constitutie care le convenea, prin schimbarea articolului cu privire la alegerea sefului statului. Tentativa lor de modificare a Constitutiei a esuat atunci, dar ambitiile au ramas.
În 2011, AIE-2 mai intreprinde o tentativa de subordonare a Constitutiei la propriile ambitii – solicitând de la Curtea Constitutionala permisiunea legala de a interpreta (citeste de a evita) un articol constitutional printr-o lege organica. Si de aceasta data, scopul urmarit de liderii AIE a fost acelasi – adaptarea Constitutiei la propriile întelegeri si acorduri secrete. Din fericire, CC a dat unicul verdict legal posibil si a dat refuz initiativei de mutilare a Constitutiei.
S-ar parea ca, dupa aceasta a doua tentativa esuata, liderii AIE ar fi trebuit sa se opreasca din huliganismul lor politic. S-ar parea ca ar trebui sa înteleaga ca experimentele lor politice au o limita si sa le fie jena de ceea ce fac în vazul cetatenilor si al observatorilor internationali.
Însa nu, se adevereste ca tupeismul este a doua fire a Aliantei de guvernare. Pusi în situatia de a alege între doua solutii pentru criza politica: negocierile cu opozitia sau noi alegerile anticipate, liderii din AIE gasesc o a treia optiune, un alt, al câtâlea la numar, “as din mâneca”. Ati ghicit, este iarasi vorba despre modificarea Constitutiei.
Citim în stirile de ieri, 21 septembrie: “Diacov vrea referendum: ar fi o solutie de depasire a crizei politice”, din care aflam ca se doreste o modificare a articolului 78 al Constitutiei. Totusi politicienii moldoveni sunt maestri în sport la calcatul pe aceeasi grebla.
Astazi, un alt lider “demn” sa reprezinte statul moldovenesc, Mihai Ghimpu, declara acelasi lucru – referendum pentru modificarea Constitutiei……………………………
Anterior, si prim-ministrul Vlad Filat s-a aratat interesat de organizarea în primavara anului viitor a unui refendum constitutional. De parca esecul referendumului din 5 septembrie 2010 nu a fost o lectie suficient de explicita.
De ce se întâmpla toate acestea? Motivul e clar si îl mai repet – liderii din AIE s-au deprins cu puterea de dragul puterii, nu se vad clintiti din functii, nu-si mai închipuie sa renunte la pârghiile decizionale pe care le au în mâini, se tem, în deplinul sens al cuvântului, sa piarda controlul asupra situatiei, din varii motive.
O asemenea atitudine fata de regulile democratiei deja miroase a uzurpare a puterii în stat si ne face sa ne reamintim de modul în care partidele din AIE au venit la guvernare, ca urmare a agresiunii din 7 aprilie 2009. Nu e deloc bine când o guvernare care întruneste abia jumatate din voturile alegatorilor (iar la moment mult mai putin din încrederea lor) sa-si permita, prin propriile actiuni, sa treaca de limita legitimitatii. Cu aceasta ocazie si în semn de avertizare, fac un apel public catre liderii din Alianta pentru Integrare Europeana, sa-si revada metodele si sa-si reconsidere intentiile. Va jucati cu focul, dragi colegi politicieni. Ajunge ca în Moldova au fost compromisi termenii de “democratie”, “reforme”, “valori si principii”. Încetati sa compromiteti termenii de “guvernare”, “clasa politica” si, mai ales, “Constitutie”. Consecintele sunt imprevizibile, nu doar pentru voi, nu doar pentru partidele politice, ci si pentru stabilitatea constitutionala a tarii.
Totodata, fac un apel si catre reprezentantii ambasadelor straine acreditate la Chisinau, catre liderii de opinie si mass-media de la noi, catre cetateni. Prin mesajele voastre, prin pressingul moral si intelectual pe care îl puteti face, convingeti-i pe liderii AIE-2 sa renunte la calea gresita pe care au ales-o. Uneori, cu bune intentii este pavata calea spre Iad. Intentiile lor de modificare a Constitutiei nici macar nu sunt bune, sunt din start rele, pentru ca se bazeaza pe egoism si ambitii personale. Se va crea un precedent, de pe urma caruia nu ei vor suferi, ci societatea si statul. Însa va fi prea târziu.Ca reprezentant al opozitiei politice, declar ca nu voi sustine niciodata initiativele fortate, nedemocratice, conjuncturale de modificare a Constitutiei Republicii Moldova. Ele sunt si contraproductive, si periculoase.
Actuala guvernare are doua solutii reale de rezolvare a crizei politice. Prima este sa organizeze alegeri anticipate, care cu siguranta vor schimba esential tabloul politic din viitoarea legislatura. Însa alegerile anticipate presupun noi cheltuieli de milioane, o noua perioada de puternica destabilizare politica, sociala si economica si riscul ca se va ajunge iarasi la o situatie de blocaj parlamentar.
A doua solutie consta în abordarea unei noi paradigme a negocierilor cu opozitia parlamentara, cu PCRM-ul. Acesta cale este una pentru care se cere renuntarea la prevederile Acordului de constituire a AIE-2, se cere renuntarea la ambitiile deja anecdotice ale unor lideri liberali si democrati, se cere acceptarea realitatii politice asa cum este ea, nu cum si-o modeleaza virtual cineva.
Calea negocierilor este în prezent unica modalitate onorabila de a depasi impasul politic grav în care se afla Republica Moldova. Ea va permite nu doar rezolvarea crizei politice, ci si reformatarea, cel putin partiala, a guvernarii, spre o mai buna administrare a tarii, asa cum vor cetatenii, nu asa cum sunt impusi la moment sa suporte.
SURSA: Blogul lui Igor Dodon