Tara noastra, Republica Moldova, se afla astazi în fata unor provocari serioase, care, în lipsa unor reactii adecvate, se transforma în pericole reale, care ne pot afecta în mod fatal independenta si statalitatea.
Aceste provocari sunt nu de azi sau de ieri, ele-s mai vechi, fiind initial aparent nesemnificative, dar, trecând printr-un proces cumulativ, multa vreme ignorate, minimalizate ca pericol si de catre clasa politica, si de catre societate, respectivele provocari s-au concentrat într-un torent de factori agresivi ce sunt în stare sa disturga frageda statalitate moldoveneasca. Totodata, acesti factori au împiedicat modernizarea tarii si a sistemului nostru politic, invalidând asa parametri ai stabilitatii statale ca mediul socio-economic, politic, spiritual-cultural.
În prezent, daca dorim sa privim cu luciditate si realist situatia Republicii Moldova, trebuie sa facem trimitere la aceste provocari, cel putin la cele mai importante dintre ele, pentru a întelege care sunt riscurile pentru tara.
Provocarea haosului politic. De mai bine de doi ani în Republica Moldova nu poate fi formata puterea suprema în stat în plenitudinea ei, nefiind ales presedintele. Aceasta e o consecinta a nedorintei guvernarii de a accepta un compromis rezonabil cu opozitia. Tara s-a împotmolit într-o criza politica cronica, ceea ce poate duce într-un final la paralizia tuturor verigilor puterii.
Provocarea pierderii independentei si suveranitatii. În tara sunt cultivate si promovate orientarile politice unioniste. Practic, în mod deschis functioneaza organizatii care fac apel la lichidarea statalitatii moldovenesti. Au aparut tot felul de proiecte si campanii propagandistice unioniste, este afisata pâna si data eventualei uniri cu tara vecina, mai bine zis a înglobarii Moldovei în România. Viziunile sale unioniste nu si le ascund nici unii politicieeni, aflati acum la conducerea Aliantei de guvernare.
Provocarea deindustrualizarii tarii. Daca în Moldova va continua sa fie aplicata actuala „politica economica”, riscam în timp scurt sa ramânem în general fara industrie, inclusiv în sectorul agrar traditional, nemaivorbind despre sfera tehnologiilor avansate. Poporul nostru va fi sortit unui statut umilitor, de a fi personal de seviciu pentr tarile înalt dezvoltate, iar tara va fi în mare parte parasita de populatia apta de munca.
Provocarea depopularii. Scaderea vertiginoasa a natalitatii, cumulata cu exodul masiv al fortei de munca a adus Moldova în pragul unei catastrofe demografice. La ziua de astazi, exista deja sate pustii si case parasite. Mâine, într-un astfel de sat pustiit se poate transforma tara întreaga.
Provocarea deintelectualizarii (dezarmarii intelectuale). La provocarea depopularii si a crizei socio-economice, guvernarea de la Chisinau a gasit „raspunsul”. Ministerul educatiei a initiat procesul de „optimizare” a scolilor, în rezultatul caruia sute de institutii de învatamânt vor fi închise, iar o parte considerabila a satelor vor ramâne fara scoli. Si toate astea se întâmpla în pofida faptului ca în secolul XXI capitalul cel mai valoros sunt cunostintele. Deintelectualizarea este echivalenta cu dezarmarea tarii, deoarece societatea, lipsita de arma cunostintelor, devine vulnerabila la tot felul de campanii propagandistice si poate fi usor manipulata.
Provocarea etnocratismului si a separatismului. Începând cu sfârsitul anilor 80, sistemul politic moldovenesc se construieste dupa principiul etnocratic. În rezultatul acestei politici, circa 30% din concetatenii nostri ramân a fi nereprezentati în sistemul politic al tarii si înceteaza sa priveasca cu încredere Republica Moldova. Etnocratismul a provocat deja, la începutul anilor 90, conflictele din Transnistria si Gagauzia, ceea ce de fapt a avut drept consecinta fragmentarea tarii. Amplificarea actuala a etnocratismului, în comun cu practicile de jignire si discriminare a unor grupuri etnice va provoca noi valuri de separatism si reactii bolnavicioase, ceea ce am putut vedea anul trecut, dupa prezentarea scandalosului „decret al lui Ghimpu”.
Provocarea destramarii statului social. Actuala guvernare în mod fatis pune capat programelor sociale. Asta în timp ce Moldova ocupa, printre fostele republici sovietice, abia locul 13 dupa nivelul PIB-ului si locul 12 dupa indicele de dezvoltare a potentialului uman, fiind codasa chiar si în comparatie cu tarile din Asia Mijlocie. Preturile cresc, salariile în coeficienti reali stagneaza, somajul creste si el, la fel ca si procentul oamenilor saraci – tara se transforma într-un stat din lumea a treia, cu marea majoritate a populatiei saraca si cu o elita politica putred de bogata.
Provocarea lipsei de protectie a drepturilor oamenilor muncii. Astazi oamenii muncii în tara noastra practic sunt lipsiti de protectie reala din partea legii. Mii si mii de oameni, aflati în tara sau plecati peste hotare, sunt nevoiti sa munceasca pentru sume mizere, uneori în conditii inumane, fiind lipsiti de cele mai elementare drepturi ca angajati. Fara dreptul de a-si lua foaie de boala, fara carte de munca, fara donatii în fondurile sociale, mii de moldoveni lucreaza din greu în tinerete fara a avea siguranta unor batrânete asigurate.
Provocarea criminalitatii si coruptiei. În ultimii ani aceasta provocare a devenit deosebit de acuta, pe motiv ca s-a agravat tabloul criminologic în tara, iar coruptia a atins noi culmi, fiind în mod vadit împletita cu interesele politice de vârf. În 2010, Moldova ocupa locul 106 în raitingul mondial de percepere a coruptiei, rostogolindu-se în mod grav cu tocmai 17 pozitii comparativ cu anul 2009. Saracia si lipsa locurilor de munca împing cetatenii în plasa diferitelor organizatii criminale internationale, care practica traficul de persoane si de organe vii.
Provocarea mafiotizarii puterii în stat. Este vorba despre formarea unor business-clanuri aflate sub protectia unor reprezentantii ai puterii si care la rândul lor influenteaza aceasta putere. Daca procesul de mafiotizare nu va fi stopat astazi, mâine mafia, ca un cancer, va afecta si va devora din interior întreaga tara. Moldova se va transforma într-un Haiti la periferia Europei.
Provocarea nihilismului judiciar. Populatia tarii noastre a încetat sa mai creada în dreptatea justitiei si în respectarea legilor. Coruptia, faradelegile functionarilor, mafiotizarea puterii – toate aceste fenomene vicioase au început sa fie percepute ca fiind firesti de catre cetateni, ca o norma a societatii alterate în care traim.
Provocarea exploatarii mediului ambiant. Dupa ce sistemul de monitoring ecologic de tip sovietic a fost completamente distrus, un alt sistem de monitorizare, cel putin echivalent, nu a fost organizat. Catastrofa ecologica, si nu doar ecologica, de anul trecut de la Prut ar trebui sa nea dea serios de gândit. Pe viitor, lipsa unui sistem de monitoring ecologic ar putea avea drept consecinta catastrofe ecologice pe lânga care situatia din Cotul Morii ne va parea un incident minor. Si premize pentru asemenea catastrofe exista.
Tuturor acestot provocari li se poate opune doar o structura politica bine organizata, cu o viziune strategica consecventa privind dezvoltarea statului si care dispune de un plan minutios elaborat cu privire la depasirea tuturor sfidarilor si problemelor cu care se ciocneste Republica Moldova.
Pe ordinea de zi sta, mai acut ca niciodata, problema modernizarii tarii, consolidarii statalitatii, dezvoltarii economice si reabilitarii în sfera sociala. Fara un program amplu, bine elaborat si cu obiective inovative asumate, toate discutiile despre democratie, drepturile omului, procesele integrationiste, constructia unui stat de drept, garantii sociale sunt nu altceva decât demagogie sterila. Nu exista la moment în Moldova institutii suficient de apte pentru a moderniza tara, fiindca nu exista în Moldova partide suficient de modernizate pentru a crea si a pune în functiune institutii moderne si fiabile.
S-a mizat mult pe faptul ca PCRM ar putea fi acel partid, capabil nu doar sa constientizeze gravitatea tuturor provocarilor sus mentionate, dar si sa le dea o replica pe potriva.
Însa, apare întrebarea, e pregatit PCRM, în starea lui actuala, sa-si asume misiunea de a salva statalitatea moldoveneasca si tara de la ruinare?
Este evident ca pentru a prelua aceasta misiune, PCRM trebuie sa obtina încrederea si sustinerea majoritatii populatiei tarii, asa cum s-a întâmplat acest lucru în 2001. Nu e suficient sa acumulam doar 40% si nu e bine sa ne complacem în postura de cel mai solid partid, care a obtinut mai multe voturi decât altii, dar ramânând în opozitie si devenind fara voie partasi la continuarea haosului politic. Trebuie sa câstigam la alegeri în mod categoric, având de partea noastra peste 50% din voturi, ceea ce-i va permite PCRM sa formeze, ca minimum, Guvernul tarii si organele decizionale ale Parlamentului.
Discutiile despre modernizarea PCRM care au început în mediul public, reflectiile cu privire la locul si rolul partidului în sistemul politic moldovenesc nu au gasit, cu parere de rau, un ecou pe masura în cadrul partidului însusi. Cuiva în interiorul PCRM îi convine probabil starea si situatia actuala a formatiunii. Si asta în pofida faptului ca majoritatea membrilor PCRM si marea majoritate a alegatorilor nostri constientizeaza ca procentul înalt de voturi acumulat la alegeri si calitatea de partid-fruntas a PCRM nu pot fi considerate drept un succes deplin, deoarece partidul nu poate forma de unul singur organele puterii. Cu atât mai mult ca si datele statisticii electorale din ultimele scrutine indica un trend descrescator, ceea ce nu poate sa nu ne îngrijoreze.
În starea sa actuala, fara a trece prin procesul de modernizare, Partidul Comunistilor risca sa nu mai obtina niciodata o victorie care sa-i asigure o majoritate în Parlament si posibilitatea de a prelua puterea în stat. S-ar putea sa nu aiba în viitor nici numarul suficient de voturi pentru a bloca tentativele de modificare a Constitutiei.
Trendul general al partidului, dupa cum am mentionat, e în descrestere: 50% în 2001, 46% în 2005, 44% în iulie 2009, 39% în noiembrie 2010, 37% pe tara la scrutinul din 2011.
Printre motivele diminuarii ponderii electorale a partidului este izolarea pe plan extern si intern a formatiunii. Oponentii nostri politici au reusit sa iasa biruitori în razboiul propagandistic împotriva PCRM, creând impresia atât în exterior, cât si în interior, ca PCRM este un partid anacronic, reactionar, de tipaj vechi, nedemocrat, nereformat. În plus, odata ajunsi la guvernare, oponentii au utilizat si instrumente de corupere politica, au apelat la tehnologii murdare de lupta electorala, în fata carora PCRM ramâne a fi extrem de vulnerabila.
Situatia e agravata de faptul ca 80% din tinerii vorbitori de limba moldoveneasca voteaza pentru partidele de dreapta (etnicii moldoveni constituind aproape 70% din populatia tarii). Aceasta înseamna ca într-o perspectiva de 7-9 ani, catre viitoarele scrutine, baza electorala a PCRM se va subtia considerabil, mai ales pe fundalul reducerii numarului categoriilor de votanti fideli, cum ar fi pensionarii, precum si din cauza emigrarii rusolingvilor.
Asadar, de modernizare are nevoie PCRM, ceea ce presupune un sir de schimbari nu doar de ordin conceptual-ideologic si la nivel de parametri simbolici, dar prevede si elementele de ordin practic, la nivel de politici publice. Iata care sunt principalele teze la care as vrea sa atrag atentia.
În primul rând, în plan ideologic este important sa decidem clar ce fel de societate noi construim, ce este socialismul, care este atitudinea noastra fata de comunism ca atare, care grupuri sociale reprezinta, vorbind în termini marxisti, “fortele generatoare de progres”. Trebuie sa ne determinam în privinta acelui curent sociologic contemporan care ne este mai aproape ca spirit si viziune: eurocomunismul, trotkismul, socialismul francez, social-democratia austriaca etc.?
În toate cazurile, indiferent de vectorul modernizarii doctrinare, noi trebuie sa stam ferm pe pozitia antimilitarismului, a suveranitatii si neutralitatii, a dreptatii sociale, a constructiei natiunii civice, a abordarii complexe în relatiile externe, a deschiderii eurointegrationiste.
În al doilea rând, trebuie sa abordam sub aspect de modernizare nu doar forma, ci si continutul partidului. Cazurile de parasire a partidului din Briceni, Nisporeni, incidentul cu unul dintre candidatii comunisti în consiliul municipal Chisinau, toate aceste întâmplari recente sunt demonstratii vii ca în partid exista probleme de democratie interna, dar totodata si de selectie riguroasa a cadrelor. Trebuie sa implementam la modul practic, nu doar declarartiv, mecanismul de primeris, adica de alegere în mod democrat, cu participarea tuturor membrilor, a candidatilor la functii importante, de întocmire a listelor electorale. Trebuie sa dam mai multa autonomie structurilor locale, comitetelor raionale în întocmirea listelor. Trebuie sa elaboram niste parametri de selectie, niste cote reprezentative în lista generala, pentru diverse categorii de membri de partid. Instituirea unei proceduri de alternativa, mai transparenta, pentru alegerea presedintelui de partid ar reprezenta un pas înainte în cucerirea simpatiei si încerederii cetatenilor.
În al treilea rând, PCRM trebuie sa colaboreze nu doar cu Stânga Europeana, dar si cu Internationala Socialista, cu alte forte politice europene de orientare socialista, ceea ce va oferi mai multa deschidere pe extern pentru partidul nostru.
În al patrulea rând, partidul e dator sa devina un centru de atractie pentru tineret, de toate etniile, care sa-si lege de partid sperantele lor de viitor, perspectivele tarii, realizarea ideilor de afaceri, în cultura, stiinta. Asocierea cu partidul trebuie sa devina prestigioasa, deci si imaginea trebuie sa fie de prestigiu, numai asa va fi posibil sa atragem tineret si sa fim un partid al viitorului.
În al cincelea rând, partidul urmeaza sa-si largeasca baza electorala, sa-si multiplice grupurile-tinta de alegatori. Trebuie sa avem o imagine si mesaje atractive pentru atragerea voturilor lucratorilor agricoli, fermierilor, pedagogilor, medicilor, lucratorilor stiintifici, oamenilor culturii, oamenilor de afaceri si tinerilor. Ar fi cazul sa ne gândim la crearea unui institut al simpatizantilor partidului, pentru categoriile de persoane care, fie ca potrivit statutului nu pot deveni membri de partid (lucratori ai organelor de drept), fie ca din alte motive nu doresc sa fie membri de partid, dar sunt activi politic (este vorba despre oamenii de afaceri, intelectuali, studenti).
În al saselea rând, partidul trebuie sa elaboreze o strategie de lucru cu reprezentantii societatii civile, cu uniunile si organizatiile obstesti. În lista partenerilor nostri trebuie sa fie si sindicatele; daca nu e posibila o colaborare constructiva cu ele, urmeaza sa cream sindicate de alternativa, mai independente de factorii puterii. Acesta e unul din obiectivele de importanta ale partidului.
În al saptelea rând, PCRM trebuie sa devina cu timpul si un “partid al Internetului”. Parafrazându-l pe Bill Gates, am putea spune ca în viitorul politic al Republicii Moldova vor exista doua categorii de partide: cele prezente masiv pe Internet si outsiderii. Partidul nostru e dator sa fie foarte activ pe Internet.
În al optulea rând, partidul nostru, la diferite etape, trebuie sa poata fi si partid de opozitie, care sa critice constructiv, dar si partid de avangarda, generator si initiator de idei inovatoare si proiecte de dezvoltare. Si pentru prima situatie, si mai ales pentru a doua, partidul are nevoie de o abordare sistemica, de strategii de durata, de un aflux de oameni creativi, manageri, organizatori, lideri locali.
În al noulea rând, partidul trebuie sa fie ca o fabrica de cadre înalt calificate, atât pentru sfera politicului, cât si pentru administratia centrala si locala. În aceasta directie e mult de lucru, dar respectiva calitate a partidului, de creare si promovare a profesionistilor, va însemna ca partidul e cu adevarat puternic, influent, modern si de viitor. Fiindca un partid poate fi concurential doar atunci când devine un centru intelectual al tarii, când este un punct de atractie pentru oamenii creativi, ingeniosi, întreprinzatori.
În al zecelea rând, partidul trebuie sa creeze centre intelectuale (institute, fonduri), trebuie sa initieze campanii de comunicare, sa stabileasca relatii stabile de colaborare cu intelectuali si lideri de opinie din Rusia, Ucraina, România, din alte tari apropiate noua. Un partid devine concurential pe piata politica doar atunci când are imaginea de principal centru intelectual al tarii, când atrage în rândurile sale personalitati, oameni creatori, lideri de opinie.
În cadrul uneia din Plenarele CC al PCRM, presedintele Vladimir Voronin a declarat: “Modernizarea partidului reprezinta un complex de masuri, de eforturi intelectuale si organizationale, orientate spre sporirea gradului de competitivitate a partidului, spre largirea bazinului lui electoral, spre accentuarea avantajelor lui. Anume în aceasta cheie vad eu dezvoltarea si consolidarea masurilor destinate modernizarii PCRM”.
Trebuie sa recunoastem sincer ca aceste recomandari partidul înca nu le-a înfaptuit. Misiunea de sporire a competitivitatii PCRM pentru obtinerea victoriei în alegeri înca nu a fost îndeplinita cum se cuvine.
Daca nu ne vom ocupa serios de chestiunea modernizarii partidului, problemele partidului asa si vor ramâne nerezolvate. Aceasta realitate trebuie sa fie înteleasa bine de toti membrii PCRM, de la cei care se afla în organele de conducere centrala, pâna la membrii de rând, din cele mai îndepartate zone ale tarii.
Întelegerea acestor realitati este primul pas spre modernizare si daca aceste realitati vor fi întelese si acceptate, eu sunt gata sa prezint în continuare un proiect mai concret, tehnic, de modernizare a PCRM, care presupune inclusiv operarea unor modificari la statutul si programul politic al formatiunii. Sper sa fie întelese corect acest demers al meu, pe care l-am facut în scopul modernizarii politice a formatiunii noastre, în corespundere cu tendintele si cerintele timpului.
SURSA: Blogul lui Igor Dodon