Renumitul Lee Kuan Yew, prim- ministru al Singapore timp de cîteva decenii, a reusit cîndva ceea ce putem reusi si noi (n.b – va recomand sa cititi cartea acestuia “Din lumea a treia în prima”). De ce avem nevoie noi, moldovenii, pentru a repeta performanta singaporenilor si pentru a depasi actuala stare de lupte politice, baricade, incertitudine si umilinta sociala?
Zilele trecute, aflîndu-ma la Soci, am auzit multe lucruri interesante care m-au pus pe gînduri. Consider ca avem sanse daca vom tine cont de cel putin doua principia, care au functionat în cazul tarilor de succes – consens intern si integrare externa.
Consensul intern presupune depasirea luptelor politice distructive care dureaza de douazeci de ani. Pentru ele se consuma resurse enorme si multa energie creativa. Cum putem sa fim puternici fata de partenerii externi daca în interiorul tarii nu ne reuseste sa gasim un numitor comun asupra principalelor subiecte ce tin de viitorul statului. Unii vor în România, altii în Rusia si cu asa o politica divizata nu avem nicio sansa. Trebuie în primul rînd sa constientizam cu totii – Indiferent de etnie: moldoveni, români, ucraineni, rusi, gagauzi, bulgari …, toti suntem cetateni ai Republicii Moldova si trebuie sa ne mîndrim cu acest lucru. Da, vor exista si cei care nu vor accepta asa abordare, însa ei vor fi în minoritate, sunt sigur de asta.
Consensul si puterea interna sunt imposibile fara reunificarea tarii. Acum cîteva luni am propus ideea de federalizare a Republicii Moldova, pentru a ne reîntregi teritorial. Imediat s-a ridicat un val imens de critica si învinuiri. De ce? Oare nu este clar ca alta solutie nu exista si nici nu va fi acceptata de partile implicate în acest proces? Elvetia este o confederatie unde convietuiesc pasnic francezi, austrieci, germani … Sunt cîeva limbi oficiale. Si ce? Cetatenii au de pierdut? Evident ca nu. Noi însa încercam sa inventam bicicleta. Sunt convins ca daca în urmatorii ani nu va fi acceptata solidar de toate partile implicate ideea de Federatie, atunci mai tîrziu sau pierdem complet Transnistria, sau vom negocia cu greu statutul de Confederatie, care este o forma mult mai larga de autonomie si comporta mai multe riscuri. Deci, urmeaza sa existe un consens intern în privinta solutionarii reale a problemei transnistrene, pentru întregirea teritoriala a tarii.
Cel de-al doilea principiu, integritatea externa, presupune profitarea de conjunctura regionala în interesul national al RM. Asa au procedat si procedeaza în continuare Singapore si Elvetia. Societatea noastra e divizata – unii categoric vor în UE, altii vor în directia opusa, eurasiatica. Însa nici în Est, nici în Vest nu avem sanse de integrare pe parcursul urmatorilor cel putin 5 ani. Trebuie sa fim realisti si sa profitam fara emotii în interesele cetatenilor de oportunitatile de moment.
În relatiile cu UE trebuie sa fim pragmatici. În urmatorii 5-8 ani noi nu vom primi statutul de membru, din mai multe considerente – situatia economica din zona euro, probleme cu integrarea ultimilor membri acceptati, România si Bulgaria, decizia politica de acceptare doar împreuna cu alte tari cum ar fi Ucraina sau alte tari, nesolutionarea problemei transnistrene s. a. Personal consider ca în relatiile cu UE noi trebuie sa obtinem trei lucruri concrete:
1. Regim liberalizat de vize. Inclusiv pentru a rezolva problema cu obtinerea cetateniei române, deoarece marea majoritate a celor care obtin pasaport român nu o fac din dorinta de a fi român, ci doresc doar sa mearga fara vize în UE.
2. Comert asimetric aprofundat si acord de liber schimb. În caz contrar, deschiderea pietei noastre fata de produsele europene care sunt subventionate masiv de catre statele UE va pune într-o situatie dificila producatorii autohtoni, care nu vor fi competitivi.
3. Investitii si tehnologii. La moment peste 60 la suta din investitiile straine directe sunt din tarile UE, ceea ce este un indicator bun.
În relatiile cu CSI, Federatia Rusa, Uniunea Vamala trebuie sa fim constructivi si inteligenti. Anume inteligenti, nu smecheri, cum o fac unii dintre conducatorii actuali ai tarii, care cauta lobby în Occident pentru a putea intra în cabinetele din Kremlin. Am declarat de mai multe ori ca eu consider de perspectiva vectorul estic, iar Uniunea Vamala este un proiect cu avantaje economice enorme pentru Republica Moldova. Sunt ferm convins ca mai devreme sau mai tîrziu vom face parte din acest Proiect regional. Însa nu acum, fiindca noi nu suntem gata nici din punct de vedere politic (nu avem majoritate politica în favoarea acestui vector), nici din punct de vedere economic (lipsa frontierei comune, zeci de legi ce trebuie sa fie ajustate, negocieri cu Organizatia Mondiala a Comertului s.a.).
Orice declaratii pripite, precum si intentiile de organizare prematura a referendumurilor de aderare nu sunt decît actiuni politice de PR si pot dauna implementarii cu succes a acestei idei. În cadrul CSI noi profitam de regim liberalizat de vize, comert liber, lipsa barierilor în fata investitiilor si tehnologiilor. Evident ca este loc pentru mai bine, însa trebuie sa fim inteligenti si precauti sa nu pierdem si ceea ce avem.
Astfel, în ceea ce tine de integrarea externa, consider ca pe parcursul urmatorilor cel putin 3-5 ani nu vom fi parte nici a UE, nici a Uniunii Vamale. Trebuie sa valorificam la maximum oportunitatile pe care le avem pentru a spori competitivitatea economica si a asigura cresterea nivelului de trai.
Una din concluziile vizitei de la Soci a fost ca putem gasi solutii pentru consolidarea fortelor sanatoase pe intern, avem multe capacitati profesioniste în diferite partide politice si în cadrul societîtii civile, care trebuie mobilizate pentru scopuri strategice. Pentru lupta politica exista campanii electorale. Acum, în urmatorii doi ani si jumatate, trebuie sa muncim în comun si sa obtinem rezultate concrete.