In societate au izbucnit din nou discutii referitor la scopul si rezultatul final al vizitei. si iarasi discutiile nu au fost in zadar. Problema e ca Guvernul autoproclamat si intreaga guvernare actuala au nevoie urgenta de bani. Asa e! Ce nu ar spune cei de la guvernare, totusi situatia este deplorabila – bugetul nu este executat, economia este in stagnare, businessul se sufoca, iar poporul saraceste. Unica speranta sunt sponsorii, pentru care unda verde este data de FMI.
Si daca e asa, atunci trebuie sa fie cit mai curind incheiat un nou Acord cu FMI, iar daca nu se reuseste, cel putin trebuie sa se spuna ca va fi incheiat un Acord in viitorul apropiat. Guvernarea insasi nu crede ca acordul va fi semnat curind, dar promoveaza ideia ca aceasta semnare tine de o perspectiva apropiata!
La intrebarea mea, adresata unei persoane, care participa la asa-numitul proces de negocieri, „Cum deruleaza negocierile?”, aceasta a facut ochi mari: „care negocieri? Este doar o misiune de evaluare!”.
Realitatea ramine a fi realitate – conducatorul misiunii, Ivanna Vladcova-Hollar, a specificat ca vizita este „primul pas spre negocieri pe marginea noului program de colaborare cu FMI”. Nu este vorba despre inceputul negocierilor, ci primul pas spre ele, deci, respectiv, pina la semnarea Acordului mai e foarte mult timp – cel putin o jumatate de an, iar pina la obtinerea finantarii si mai mult.
Cu toate acestea exista intrebari si acestea au caracter principial. De exemplu, are nevoie Moldova de FMI sau ne putem descurca fara el?Deci, are Moldova nevoie de FMI?
Moldova a devenit membra a acestei organizatii internationale in august, 1992. De atunci, istoria relatiilor noastre nu a fost ideala. Au existat perioade cind tara s-a dezvoltat si fara Acordul cu FMI si acestea n-au fost cele mai nefaste perioade. Asa a fost, de exemplu, la inceputul anilor 2000, cind in Moldova a inceput cresterea economica si reducerea saraciei. si, vice versa, existenta Acordului cu aceasta organizatie nu a salvat tara de socurile provocate de crizele din 1998 sau din anii 2008-2009.
Astfel, problema nu e in Acordul cu FMI, ci in politicile promovate de Guvern. La mijlocul deceniului trecut, cind insusi Guvernul promova o politica orientata spre stimularea cresterii economice, spre mentinerea stabilitatii macroeconomice si reducerea nivelului de saracie, existenta unui astfel de Acord cu Fondul a simplificat misiunea noastra de modernizare a tarii.
Imi aduc aminte si de vizita misiunii FMI din luna mai 2008, cind criza financiara mondiala lua amploare, expertii Fondului ne-au recomandat „amputarea membrelor si nu tratarea lor eficienta”. Bineinteles, guvernarea din acea perioada nu a acceptat astfel de recomandari si istoria a confirmat corectitudinea optiunii noastre – comparativ cu alte tari din regiune, noi ne-am confruntat cu pierderi mai mici.
Bineinteles, acest lucru nu inseamna ca tara noastra categoric nu are nevoie de Acordul cu FMI, dar in primul rind, pozitia noastra principiala prevede ca, la dezbaterea proiectului acestui Acord, guvernarea ar trebui sa-si organizeze actiunile in favoarea intereselor fundamentale ale tarii si sa urmareasca scopurile pe termen lung ale statului, dar sa nu caute avantaje de moment.
Si al doilea moment. Este necesar sa se ea in consideratie tot complexul de probleme – necesitatile businessului, situatia din sfera sociala, situatia demografica etc., si nu doar de confortul celor de la guvernare. Cind vorbesc despre confortul celor de la guvernare, ma refer nu doar la conditiile confortabile de trai ale reprezentantilor guvernarii, ci si la nedorinta de a solutiona problemele cu care se confrunta tara.
Stim cu toti cit de grave sint aceste probleme. Iar conducerea tarii, in loc sa rezolve eficient problemele din economie, sa stimuleze businessului s.a.m.d., lucru deloc simplu, incearca pur si simplu sa-si prelungeasca aflarea la putere si pentru aceasta acumuleaza datorii – interne si externe.
Proiectul bugetului pentru anul 2016 prevede o majorare fara precedent a datoriei externe – cu 68%. Datoria interna a statului se preconizeaza sa fie majorata de 3 ori – de la 7,2 pina la 21 mlrd. lei, iar cea externa – cu 20% (de la 1,3 pina la 1,6 mlrd. USD).
O astfel de majorare a datoriei publice va creste datoria totala a Republicii Moldova pina la proportii alarmante – peste 42% din PIB. Totodata, in practica mondiala se considera ca un nivel al datoriei de peste 25% din PIB indica riscuri majore pentru securitatea economica a statului. Va reamintesc, ca nivelul datoriei publice, in Moldova, in perioada a.a. 1999-2008, s-a redus de la 78% pina la 18,5% din PIB.Guvernarea isi da bine seama ca politicile pe care le promoveaza nu sunt capabile sa rezolve problemele acute cu care se confrunta Moldova, si sa aduca tara pe cala dezvoltarii durabile. Unica solutie pentru guvernare reprezinta resursele externe.
Proiectului bugetului de stat pentru anul 2016, prevede ponderea acestor resurse peste 25% din total buget. in acelasi timp, o pondere de aproximativ 65% din finantarea externa o constituie creditele, pentru care se v-or achita dobinzi si ele urmeaza a fi rambursate. Sint niste cifre record chiar si pentru guvernarea pro-europeana, cea fata de care „partenerii de dezvoltare” mereu au fost generosi. In anul 2012, volumul resurselor externe, care au fost incasate de bugetul de stat, a fost 3,3 mlrd. lei, in anul 2013 –3,2 mlrd., in anul 2014 –6,1 mlrd., in 2015 –4,3 mlrd., iar pentru anul 2016 este planificata suma de 10,2 mlrd. lei.
Este un „airbag” important, DAR… nu pentru tara, ci pentru guvernare, pentru ca aceasta sa se simta confortabil, fara a-si face griji, de facto, pentru dezvoltarea tarii si bunastarea poporului.
Pentru tara ar fi benefica dezvoltarea economiei, si nu impovararea cu datorii enorme. Conform rezultatelor anului 2015, datoria externa a tarii practic s-a egalat cu volumul PIB-ului (98%). Mentionez ca in perioada 2000-2008, acest indicator s-a redus de la 134% pina la 67% din PIB. Ce ne asteapta in acest an? Te cuprinde groaza cind iti imaginezi. In viitorul apropiat, Moldova ar putea sa repete experienta Greciei si a altor tari, care incearca sa-si mentina echilibrul in pragul falimentului.
Insa, Grecia a fost salvata. Ce-i drept, nu stiu daca e pentru mult timp, dar, acum vreo doi ani in urma, tara a fost salvata. Care sint perspectivele noastre nu se stie.
Poate sau nu Moldova sa se dezvolte fara implicarea FMI? Dupa cum am mentionat deja, in istoria noastra au existat perioade cind tara s-a dezvoltat si fara suportul FMI. Dar in acea perioada la conducerea tarii erau persoane responsabile, asta in primul rind. in al doilea rind, este nevoie de un program complex de dezvoltare a tarii, daca doriti – un Program anti-criza de dezvoltare pe termen mediu si lung a Moldovei. La momentul actual nu avem nici una, nici alta!
De aceea, asa-zisa guvernare pro-europeana tinde sa obtina cu orice pret Acordul cu FMI. Fara fonduri externe ea nu are sanse de a supravietui!
Totusi, cit ai spune „miere”, mai dulce in gura nu ti se face. Pe hirtie poti desena nu 10 mlrd. lei proveniti din exterior, ci 20 sau 30 mlrd., dar vor exista acesti bani in realitate? E o intrebare dificila.
In bugetul pentru anul trecut, au fost palnificati 6,3 mlrd. lei din finantari externe, dar de facto au fost incasate doar 4,3 mlrd. lei. Acesta diferenta de 2 mlrd au constiuit un deficit bugetar foarte grav, din cauza guvernarii incompetente, iar in rezultat fiind zguduita o tara intreaga.
Astfel, banii din exterior desenati pentru buget nu au nici o semnificatie. Guvernarea nu are motive pentru a astepta confort. Totusi, Dumnezeu cu ea, cu aceasta guvernare, trebuie sa ne gindim viitorul tarii si la oamenii, pe care guvernarea i-a adus pina la o situatie dezastruoasa. Totusi, chiar daca guvernarea va reusi sa „convinga” FMI-ul, situatia nu se va ameliora.
Avem nevoie de altceva!