Se creeaza impresia ca nimic din lectia faimoasei crize declansate in RM din cauza nealegerii presedintelui nu s-a precipitat in cerebelul marelui strateg. Deoarece nu Ghimpu patea rusinea imaginii neadecvate a elitei politice (in speta anul de interimat al respectivului) din RM in acei 3 ani de criza, rusinea o pateau altii, care au avut responsabilitatea reprezentarii acestei elite in exteriorul RM.
La 16 martie 2012, cand intr-un sfarsit a fost ales Nicolae Timofti in functia de presedinte al RM, toata lumea a rasuflat usurata – in sfarsit! Habemus Papam! Avem Presedinte! Multimea se imbulzea sa vada cu proprii sai ochi minunea – in sfarsit parlamentul RM s-a invrednicit de o ditamai realizare – a ales presedintele.
Bucuria nu a durat prea mult, la nici trei ani de la acest eveniment, din eterna grija vizionara pentru viitorul RM, uite ca functia de presedinte, este solicitata de un partid din posibila (daca nu quasi-improbabila) majoritate pro-europeana. Nu importa care este partidul, acum vorbesc de insisi ideea abordarii respectivei partajari. Nimic nu a fost asimilat din lectia experientei politice 2009-2012. Aceasta lectie, de fapt, ne spune ca pentru moment:
- Nu este posibila o reforma constitutionala cpmplexa, si nici macar amendarea art.78 din Constitutie, prin urmare, alegerea presedintelui in 2016 se va face in baza actualei legislatii.
- Functia de presedinte al RM pentru multi ani inainte, trebuie sa ramana una nepartajata politic (in conditiile unor lideri de partide exagerat de ambitiosi, care, isi imagineaza ca a fi presedinte intr-un stat cu nici 3 mln de locuitori e ca si cum ai fi mai marele lumii), presedintele asigurand un echilibru real si rational intr-un guvern de coalitie (caci asa vor fi toate guvernele in RM de la 2009 mai departe);
- Pentru a evita derapaje grave, legate de actiuni anticonstitutionale, Nicolae Timofti ar trebui sa fie candidatul de consens pentru cel de-al doilea mandat – cel mai tare argument fiind ca este, spre supararea multora, inclusiv lideri de partide, personalitatea care incarneaza integritatea la moment, fapt care in conditiile RM nu este deloc unul de neglijat.
Asa ca, stimati cetateni, politicieni, parlamentari, dornici de functii si mandate, fumul alb, care a iesit deasupra Palatului Republicii la 16 martie 2012 inca nu s-a evaporat definitiv – Habemus Papam – Avem Presedinte! Avem si iarasi vom avea – Nicolae Timofti merita sa fie reales in 2016 pentru un al doilea mandat. Este un presedinte intelept, pro-european, integru, lipsit de ambitii disproportionate.