Eu, care nu stiam de care parte a Prutului sa ma pozitionez. Am muncit in presa de la Chisinau vreo 3 ani, iar de 8 ani trudesc la Bucuresti. Sunt si de aici, si de acolo. A fost mai mult decat interesanta intalnirea. A fost una plina de amintiri. Am vazut colegi din Chisinau si m-a cuprins o nostalgie. O nostalgie pentru perioada in care eram jurnalist in Republica Moldova. Acum, la Chisinau, sunt – in cel mai bun caz – blogger. Doar asta ma mai tine legat de tarisoara. Intalnirea jurnalistilor romani de pe cele doua maluri ale Prutului a fost organizata tocmai cu scopul de a apropia departarile si de a distruge peretii din capetele noastre.
Spunea Vlad Turcanu, consilierul presedintelui Timofti, printre altele, ca presa de la Chisinau a luat multe lucruri de la Bucuresti, iar cateva chestii nu au fost tocmai bune. Din ce inteleg este vorba de presa de bulevard, care in Republica Moldova este numita ”presa galbena” si care se inspira din subiectele presei de bulevard din Romania. Poate ca are dreptate. Dar aici lucrurile sunt simple. Presa de scandal din Chisinau traieste exclusiv din vanzari, din clickuri. Orice inspiratie este buna pentru ei. Asa au ajuns la Chisinau Victor Slav cu a sa fosta, actuala, viitoare sotie. Asa au aflat moldovenii de multe alte vedete de mucava din Romania.
In schimb, presa serioasa de la Chisinau este obisnuita sa nu traiasca din rating si din clickuri. Jurnalismul din multe redactii de la Chisinau este aservit unor politicieni, care dau banii si comanda muzica. Cea mai mare problema este in televiziuni. Singura televiziune care nu este controlata de vreun partid/om politic este PRO TV Chisinau. Parerea mea. Totusi, dupa un parcurs exemplar in timpul campaniei electorale, aceasta trebuie sa-si rezolve acum problema de imagine pe care o are. Dar ce ne facem cu restul televiziunilor? In campania electorala si-au demonstrat partizanatul vadit. Au cantat osanale unor partide, le-au facut publicitate electorala pe fata.
Acum, in perioada formarii unui Guvern asa-zis minoritar, cata manipulare si cata informare au facut televiziunile respective? Unde se termina propaganda lor si unde incep informarea corecta? Dezbaterile din platourile unor televiziuni sunt un soi de sezatori la care vin un cor de analisti, care acopera orice comentariu rational sau mai critic. Partea proasta este ca mai nou nu stii in ce site sa ai incredere. Sunt atatea si atatea. Peste tot vezi pareri partinitoare si ti-e scarba. Ce nu s-a putut infiinta s-a cumparat. Un exemplu, Unimedia. Pentru ca nu m-am lamurit cine este adevaratul proprietar, pentru ca nu stiu exact cine sta in spatele site-ului, am inceput sa citesc foarte rar si cu multa reticenta stirile de pe portal.
Europa Libera, Pro TV Chisinau, ZDG, Ziarul National – in mare cam acestea sunt sursele de informare in masa pe care le consult si care cred ca nu au in spate un om cu ambitii politice, dornic sa ma manipuleze. Din pacate, presa de la Chisinau nu este o afacere – cu foarte putine exceptii. Presa de la Chisinau este, in majoritatea cazurilor, un instrument de manipulare. Politicienii pur si simplu baga bani in media pentru a neutraliza opinia publica. Cred ca si unii jurnalisti se complac in starea de aserviti politic. Este mai usor sa faci un subiect care sa nu supere pe nimeni, sa-ti iei banul si sa pleci acasa. Infinit mai dificil este, insa, sa scormonesti dupa ceva care ii intereseaza pe oameni, respectiv ii deranjeaza pe altii. Cand nu ai presiunea ratingului si a finantarii, de ce sa te chinui foarte tare? Oricum, la sfarsitul lunii patronul baga banii in cont, nu-i asa, dragi colegi? Dar nu va condamn. Va compatimesc. Ce puteti sa schimbati? Realizez ca independenta editoriala are nevoie de o economie sanatoasa, de o piata de publicitate care sa-ti permita luxul de a nu fi partinitor!