Înca mai asteptam ca bunicii nostri sa nu fie umiliti prin pensiile pe care le primesc. Asteptam sa ne creasca salariul sau sa primim ceva bani de peste hotare.
Asteptam dincolo de usile functionarilor, asteptam sa vina Primarul sa faca curat în curte. O parte asteapta sa îsi încheie studiile nefolositor-superioare pentru a pleca oriunde vad cu ochii.
Altii asteapta ziua depunerii juramîntului sau, cei mai norocosi, viza de Canada. Unii, destui poate, asteapta ca si aceasta zi de munca sa se încheie, nu conteaza cum, doar sa se încheie. Parintii asteapta Craciunul pentru a-si vedea copiii plecati 'la Italia'. Înca asteptam ca ceilalti sa se schimbe.
Asteptam ca altcineva sa ne dea, sa ne faca, sa ne uneasca, sa ne împarta, sa ne bage macar în vreo uniune euro-asiatica. Asteptam drumuri, spitale si parca lista e fara sfîrsit ... Într-o tara ce parca exceleaza în a astepta tot felul, Cristina Iovu si Anatoli Cîrîcu n-au asteptat nimic. S-au dus la Londra si s-au întors cu medalie olimpica.
Mi-as fi dorit sa nu intram în rîndul tarilor-exceptii, cu sportivi ce se fotografiaza cu medalii de piatra în fata unei cocioabe saracacioase din Guatemala, iar apoi iau medalie olimpica la 20 de km mars (e cazul fenomenal al sportivului Erick Barrondo).
Dragii nostri olimpici, despre voi nu va scrie Time, n-o sa fiti invitati de CNN sau la Casa Alba! Nu veti primi sute de mii de euro, iar prin Moldova nu va vor recunoaste multi. Cîteva zile, jurnalistii va vor scormoni trecutul, parintii si rudele, orice poate fi senzational din viata voastra ce n-a interesat pe prea multi pîna acum. Politicienii se vor înghesui sa va felicite cu cîteva mii de lei în plus si sa faca repede fotografii cu fiecare.
Cei doi, au ridicat pe umerii lor olimpici o tara întreaga si ... s-au clatinat! Dar cine nu se clatina în viata!?
Va multumesc pentru suferinta voastra, pentru mîndria de a pronunta MOLDOVA. Va multumesc ambilor ca nu ne-ati asteptat! Noi, restul, dupa cum ati citit mai sus, suntem ocupati: ne-am calificat pentru o alta olimpiada! În care toti terminam pe acelasi loc. Ultimul. Al istoriei si al vietii.